Castelul baroc de la Eutin și grădinile iluministe ale ducelui

TIPĂREȘTE

Eram curioasă să sparg porțile castelului Eutin de pe malurile lacului așezat chiar în mijlocul unor grădini imense minunate și să aud vocea aristocratică a acestuia care cântă în surdină de 800 de ani.

Castelul inițial ridicat în sec. 12 de episcopul de Lubeck a fost transformat în 1586 devenind pe lujerul timpului reședinta de vară a ducilor de Oldenburg, care trăiesc clipele lor de glorie sub domnia ducelui Christian August, bunicul Ecaterinei cea Mare a Rusiei și Frederick August I în secolele 18 și 19.

Din 1871 Marele Ducat de Oldenburg era unul din cele 25 de state federale ale Imperiului german.

După primul razboi mondial în 1918 Ducele Friederick August renuntă la tron si în 1937 statul liber Oldenburg devine parte a statului Schlesswig –Holstein.

Castelul va fi locuit pâna în secolul 20, interiorul lui este intact și din 1967 el este monument național protejat, vă invit la o călătorie scurtă prin sălile castelului istoric si pe final în gradinile moșiei, într-o plimbare mai ciudată.

Am bătut surâzând cu ciocănelul în domnul portofel, de unde am extras elegant 6 euro taxa de intrare, nu înainte de a traversa un pod peste un șanț cu apă puturoasă, pictat cu nuferi și păzit de două capete de câini, ce semănau cu niște maimuțe. :))

Pe stânga, lângă poarta de intrare dinspre oraș e figura lui Roland de Eutin , un simbol al puterii judiciare și al drepturilor cetățenilor, originalul statuii e pus în holul castelului.

Portretul Ecaterinei cea Mare a Rusiei în ultimii ei ani de domnie, cu ordinal rusesc al Sf Andrei (1795) atârnă pe un perete al castelului german.

Mi-a căzut în cap cartea de istorie … ce caută țarina la Eutin? … începe iar să bată vântul istoriei puternic prin capul meu nu prea luminat, până mă prinde repede la o cafea vârtejul lecturii rapide a unor pliante bogate în engleză …

Prințesa Sophia Fredericke, viitoarea țarină a Rusiei a vizitat Eutinul de mai multe ori în vizită la bunicii ei. Ea îl va întâlni aici pe viitorul ei sot, Peter Ulrich de Holstein-Gottorf pentru prima dată, la vărsta când el avea doar 10 ani.

Debarcăm veseli în curtea interioară a castelului, unde un grup de domnițe în rochii de prințese gângureau amoros cu iubiții, înainte de a intra în biserica veche pentru o nuntă… viața la castel își urmează cursul.

In această biserică cu o orgă veche de la 1693 a fost botezat și compozitorul orașului Carla Maria von Weber.

Mă învăluie culoarea caldă, ușor roșiatică a fațadelor în stil italian mediteranean … observ patru uși de intrare, un cadran solar deasupra unui portal (1616) marchează intrarea spre Sala Mare.

In mijlocul curții pietruite susură o fântănă cu aer Italian, considerată o mică minune din secolul15.

Aripa sudică - Etajul I

Pe latura de sud și sud vest erau la ambele etaje camerele Printilor Episcopi si ale familiei ducale, aici se ajunge urcând pe o scară largă, ni se dau niște papuci uriași din pâslă în picioare și ne umflăm de râs, ne împiedicam tot timpul. :))

Intru în holul Tischbein, care poartă numele pictorului de la curtea Eutin cunoscut sub numele de Goethe –Tischbein și încep explorarea castelului.

Camera Ludwig Philip Strack , verișorul pictorului era odinioară camera de audiențe, admir un tablou cu o natură moartă pictată de Ecaterina cea Mare în timp ce Printul Frederick aluneca pe vremuri cu mare grație pe podeaua lustruită, încercând să salveze un angajat, care plonjase pe parchet, spre deliciul audienței. :))

Salonul rosu unde plonjez in papuci era folosit ca living –room al duceselor, pereții sunt acoperiți cu mătase roșie si patru portrete de familie mă privesc curios de pe pereți… personajele în cauză sunt ducele Adolf Friederick, viitor moștenitor la tronul Suediei și soția sa Printesa Ulrike de Schlesswig –Holstein –Gottorf a Prusiei … mă omoară numele astea lungi…:((.

Pe alți pereți mă închin în fața părinților țarinei Ecaterina cea Mare –ducele Cristian August și Johanna Elisabeth de Anhalt-Zerbs, fiica prințului episcop Christian de Eutin …

Defilarea continuă în Camera Europei care a fost dormitorul ducesei... ea își trage numele dintr-o pictură pe plafon numită Răpirea Europei.

Zăbovesc mai mult în zona Muzeului cu un panou informativ din sticlă cu informatii despre epoca iluminismului si puterea absolută a printilor episcopi germani.

Un popas scurt la bucătăria ducesei pentru a ne potoli foamea o aduce în prim plan pe prințesa Ecaterina, care venea să pregătească o ,,supă de lapte’’, sala e acoperită cu plăci ceramice de Delft … nu scap de olandezi nici în Germania.

Aripa de est conține la etaj apartamentele musafirilor pentru familia regală, intrăm în

Salonul galben folosit ca living–room de toți oaspeți.

Alături sunt două camera cu tapiserii realizate într-un atelier din Versailles în 1750… un pat oficial din stejar placat este amplasat în sala de oaspeți, el a fost cumpărat special pentru vizita anunțată a regelui Frederich II al Prusiei, care nu a mai onorat gazdele.

Urmează un scurt răgaz în Sala Gottorf care traduce cel mai bine atmosfera existentă pe vremea marilor duci.

Seara familia ducală își primea musafirii în sala Gottorf în acorduri muzicale … mai multe picturi sunt îngrămădite după moda vremii pe un perete, mă uit nedumerită la arborele de familie al cuplului ducal, Christian August II și soția sa Albertina, viitorii bunici ai Ecaterinei.

Fiul lor Ducele Friederick August va deveni primul duce de Oldenburg, iar celalalt fiu, ducele Peter Friederick Ludwig va fi cel mai iubit reprezentant al iluminismului german de la Eutin.

Acest tată al Eutinului a adus la curtea lui o armată de artiști și intelectuali, lui îi datorează orașul titlul de Eutin, micul Weimar.

Inainte de a trece în sufragerie trecem prin sala cu tapete cu arome florale pe pereti Sufrageria deține o colectie de piese valoroase de porțelan, o masă rotundă e decorată cu o ghirlandă de flori proaspete.

Cea mai mare sală e Marele Hol folosit pentru dineuri formale sau concerte, m-am strecurat printre mesele unde două doamne aranjau mesele pentru nunta din castel, aflată în desfăsurare.

In următoarea sală Ecaterina ne privește dintr-un tablou, ea nu va mai reveni niciodată la Eutin după căsătoria ei cu Petru.

La capătul vizitei mă opresc într-un hol unde admir trei modele de bărci din sec 18, de origine rusească.

In ansamblu castelul conține mobile din secolele 18 și 19 și cea mai mare colectie de portrete din Germania de nord …. mergem afară să ne aerisim capetele mai luminate acum.

Parcul castelului datează din secolul 14, după ce Eutinul devenise reședința permanentă a episcopilor de Lubeck.

Până în secolul 18 existau aici mai multe grădini de relaxare, care vor fi reunite în 1716 pentru a forma o gradină barocă după modelul francez de la Versailles.

Un pod împodobit cu vase florale ne conduce spre grădinile și parcul castelului... e destulă lume turistică pe moșie în grădinile revitalizate ale castelului, deschise publicului în 2015.

Originile grădinăritului în Eutin ne aruncă în Evul Mediu, este posibil ca prima grădină a palatului să fi fost proiectată ca un hortus medicus împrejmuită cu ziduri, de către un episcop în sec. 14 care era și doctor.

Sub prințul episcop Christian August, grădina barocă creată de un pictor peisagist în 1743 se întindea din latura nordică a vechii grădini de relaxare, în paralel cu Marele Lac Eutin.

Ducele Friederich Ludwig, ultimul duce de Oldenburg reproiectează grădina și îi aduce mari schimbări la sfărsitul sec. 18 pornind de la fosta grădină barocă, ideea îi curge prin cap în urma unei călătorii în Anglia.

Peter Ludwig va realiza o Gradina monument cu peisaje englezești, poduri, temple un bulevard cu tei, un întreg sistem de poteci cu indicatoare simbolizând perioade ale anului dar și concepte filozofice ale a iluminismului german, angajând cei mai talentați grădinari ai orasului pentru designul acesteia.

Această grădină este o operă de artă ce are la bază concepte masonice misterioase... ea evocă peisagistic diferite stări de spirit și gândire, traseul ei reflectă un mod simbolic de viață și de călătorie a vieții... ducele dorea sa iși educe supusii si pe mine, că-mi pune la treabă cumnatul ce-mi traduce din germană niște foldere.

Plimbarea filozofală pe traseul grădinilor debutează cu Lindenalle , un fel de bulevard cu tei inclus în parcul peisagistic, pe malurile lacului Eutin, vechi de 200 de ani... chiar mi-a plăcut intrarea romantică... acest gang filozofal, plantat cu tei în 1778, pare că țăsneste din apă și ai senzația că treci pe sub un templu cu ochii sus pe coroanele copacilor.

Gangul natural se deschide la nordul lacului Eutin si la sud e statuia Florei, care simbolizează modul de viață... apa, raiul și pământul -arată originile omului, linia dreaptă pe care trebuie să o urmărim.

Trecem pe lângă Pavilionul Lacului ce simbolizează austeritatea în viața privită ca o lungă călătorie.

Sunt derutată pe lângă tot felul de indicatoare, sunt într-o pădurice cam confuză mă uit la harta primită și în final ajungem în grădina cu plante medicinale.

In spatele gradinii de stat se află Oranjeria istorică din epoca barocă realizată în 1772, reinaugurată în 2011 și grădina cu plante medicinale si legume care ocupa odată 17 ha... aici era bucătăria naturala a palatului care furniza produse proaspete locatarilor încă din 1790.

Ce am văzut eu în această mică grădină revitalizată în secolul 20 din initiativa unei fundații locale ecologice? ... germanii căscau gura la niste plante medicinale, cum sunt și la noi... erau curioși și isi puneau nasul în functiune... gata, gata să ii muște albinele ce nu mai pridideau cu treaba.

100 de vizitatori stăteau cuminți pe scăunele și urmăreau în direct o demonstratie practică de lectii de gătit, ca pe vremea bunicii, cu plante și legume din gradină, pe baza unor rețete vechi... eu și sorela ne gândeam că s-ar face coadă la degustare dacă le pregăteam o oală cu sarmale.:((

Grădina cu legume seculară e proiectată ca parte a conceptului total de gradină iluministă.

Părăsim zona și intrăm confuz, după tot felul de răscruci și indicatoare în zona rurală ce marchează începutul dezvoltării noastre culturale, după mintea domnului duce... suntem departe de grădinile de relaxare.

In cadrul expozitiei grădinilor din 2016, eveniment marcant în viata Eutinului am călătorit prin fostele grajduri, transformate în expozitii florale, cu bonsai, azalee și orhidee sub motto-ul ,,Viață și experiență. ’’

Evident eram ruptă de picioare și am renunțat să vizitez cele 5 zone ale parcurilor gradină pe apă și pămant.

Am revenit în zona castelului aflată în centrul scenei naturale și am aruncat o ultimă privire grădinii ca întreg... toată distractia palat și grădini a costat 16 euro... bye bye Germania.

---

VIZUALIZĂRI: 1608 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI