Oricand cu placere!

TIPĂREȘTE

Si-am ajuns si la Londra!! O destinatie la care am visat inca din liceu... Si mai vreau (cel putin) o data!

Si pentru ca mie si sotului ne-au fost de real ajutor informatiile gasite pe AFA, am dori sa raspundem cu aceeasi moneda. Poate prin cele de mai jos ajutam pe cineva in organizarea calatoriei la Londra. Nu mi-am propus sa descriu obiectivele turistice pentru ca sunt sigura ca au facut-o altii cu lux de amanunte si, in plus, se gasesc suficiente detalii pe net. Ceea ce imi doresc este sa descriu modalitatea in care ne-am documentat si ne-am organizat timpul. Am facut parte dintr-un grup mai mare, dar cu care nu am avut tot timpul acelasi itinerariu si, prin urmare ma voi axa pe ceea ce am facut noi, eu si sotul meu.

Plecarea a fost de pe Aeroportul Henri Coanda cu o cursa Blue Air, la ora 8 jumatate dimineata. Am avut o companie „selecta”: 90% dintre pasageri au fost reprezentanti marcanti ai minoritatii care ne face atata cinste pe oriunde in lume... nu va imaginati ce mirosuri, ce discutii, ce... bietele insotitoare de bord erau traumatizate. Calatoria a durat 3 ore si 5 minute si am ateriat (cu emotii si mari turbulente) pe Luton. Un aeroport micut, dar cochet. De acolo si pana la hotel am mers cu 2 masini (grupul avea 11 persoane). Agentia din Romania prin care s-a facut rezervarea ne-a pus in legatura cu o companie din Londra care ne-a sigurat transferul pe ruta aeroport-hotel si retur.

De la aeroport si pana la hotel (vezi impresii) am facut o ora. Dupa formalitatile de cazare si luarea in primire a camerei am plecat sa luam pulsul orasului, sa ne luam carduri Oyster pentru transport si carduri London Pass pentru obiective.

Cardurile Oyster le-am cumparat de la un magazin-cu-de-toate situat langa statia de metrou Paddington. Am platit 15 euro pentru fiecare card, din care 10 euro erau credit de consum, iar 5 garantie. Pana la sfarsitul calatoriei am mai incarcat fiecare card cu inca 20 euro pt ca am calatorit si in zona 4. In ultima zi, dupa ultima calatorie am returnat cardurile, de data aceasta in statia de metrou, la ghiseu, si ne-am recuperat garantia plus creditul ramas pe card. Informatii utile despre card, tarife si zonarea retelei de metrou am gasit pe site-ul tfl.gov.uk. Noi am calatorit cu precadere cu metroul pentru a evita eventualele intarzieri din cauza traficului. Am facut o singura calatorie cu autobuzul, renumitul „double-decker”, si mai mult am stat in trafic decat am mers. Cardul il foloseam la metrou, atat la intrare in statie, cat si la iesire pentru a putea fi retrasa suma corespunzatoare. In autobuz, am folosit cardul numai la urcare.

Cardurile London Pass le-am achitat inca din tara, on-line pentru a beneficia de o reducere de 10%. Am cumparat carduri valabile pentru 3 zile. Noi am stat in Londra 4 nopti, deci 5 zile si am folosit cardurile in cele 3 zile de mijloc, din celelalte 2 pierzand cate jumatate cu sosirea, respectiv plecarea, asa ca nu avea rost sa le folosim de la bun inceput. Le-am ridicat in ziua sosirii noastre, de la centrul indicat pe site. Am primit cate un ghid cu detalii despre obiectivele incluse pe card, foarte util de altfel, un port-card si un snur pentru cine dorea sa tina cardul la gat. Am prezentat cardul la casele de bilete sau la ghiseele speciale pt „card holders” de la fiecare obiectiv, inclusiv pentru plimbarea pe Tamisa, si primeam cate un tichet de acces. Am beneficiat chiar si de accesul prioritar care, la Windsor de exemplu, a fost un real avantaj, stand mult mai putin la coada.

Apoi ne-am indreptat spre British Museum unde intrarea este libera. Dar pentru ca eram hamesiti am mers mai intai la masa. Ne-am plimbat pe stradutele de peste drum de muzeu in cautarea unui restaurant. Cautam unul cu specific englezesc, dar nu cunoasteam zona atat de bine din acest punct de vedere, iar primul care ne-a facut cu ochiul a fost unul cu specific grecesc. Era plin de clienti si, de obicei, asta e un semn bun. Si era si detinut de un grec, aveam sa aflam in timpul servirii mesei. Apoi ne-am dus la muzeu. Cred ca se facuse in jur de 4. Am vizitat, in primul rand, „the Rosetta Stone” despre care s-a mai scris pe aici, Parthenonul si altele pana la ora 6 cand s-a dat inchiderea. Muzeul este imens si necesita aproximativ 5-6 ore pentru o vizita completa si pe indelete. La plecare ne-am reunit cu grupul caruia i se facuse foame si au decis ca vor mancare chinezeasca sau indiana. Am mers spre cartierul Soho. In final s-a ales a doua varianta. Noi am fost doar spectatori, in primul rand pentru ca mancasem deja si in al doilea rand pentru ca nu suntem mari amatori de mancare indiana.

Pe perioada calatoriei am constatat ca restaurentele cu alt specific decat englezesc predomina ca numar in majoritatea zonelor. De altfel, pe masura ce constatam lucrul asta, deveneam mai deprimati pentru ca eram in cautare de cat mai multe elemente englezesti, londoneze autentice. Pana la urma am gasit ceva si pe placul nostru si ne-am linistit. Oricum... Londra este cel mai cosmopolit oras pe care l-am vizitat, cu cele mai multe nationalitati la un loc, cu cei mai nonconformisti oameni. Si cu cele mai multe camere de luat vederi instalate pe strada, pe cladiri, la metrou, la obiective, in pub-uri. Am citit undeva ca exista o camera la fiecare 7 persoane. Ceea ce mi se pare foarte bine, mai ales dpdv al sigurantei. Si probabil din acest motiv nu am vazut decat vreo 3 cersetori.

Prima zi a luat sfarsit, ne-am indreptat spre hotel cu metroul. Reteaua e impresionanta, iar anul acesta aniverseaza 150 de ani de cand londonezii circula „by tube”. Au nenumarate linii, nenumarate indicatoare, foarte buna organizare. Atatat timp cat stii ce linie iti trebuie, ce statie, nu ai cum sa nu nimeresti. Am avut tot timpul la noi 2 harti: cea a metroului (large-print-tube-map) si cea a autobuzelor din centrul Londei (central-london-bus-map) pentru ca avea toate obiectivele turistice si statiile de metrou vizibile. Ambele harti le-am descarcat de pe site-ul „tfl” mentionat mai sus. Gaseam obiectivul pe harta autobuzelor, gaseam cea mai apropiata statie de metrou si apoi, pe harta metroului identificam linia cu care trebuie sa circulam, daca si unde trebuia sa schimbam metroul.

Ziua a doua (vineri). Plecare de la hotel la ora 8 dimineata. Prima oprire: Catedrala St. Paul’s care se deschidea la 8.30. Vizita a durat aprox. o ora, fara urcare in dom. De acolo am plecat pe jos la Turnul Londrei. Am ajuns in jur de 10. Aici am stat 2 ore jumate. Cred ca inca o jumatate de ora ar fi fost suficienta pentru o vizita completa, intr-un ritm linistit. Chiar si asa, am gasit timp sa servim o prajitura si un Cappuccino la restaurantul din incinta Turnului Londrei. La ora 13 ne-am imbarcat pe feribot, de la Tower Pier catre Westminster Pier. Orarul l-am descarcat de pe site-ul citycruises.com, aceasta fiind compania cu care beneficiam de reducere avand London Pass. Am vizitat Westminster Abbey, aflata la cateva minute de mers pe jos de doc, trecand pe langa „Marele Ben” si Casa Parlamentului. A fost nevoie de o astfel de organizare, usor alambicata, pt ca in acea zi, WA era deschisa numai intre 13.30 si 15.30, iar in celelalte zile nu puteam reveni fiindca aveam alte puncte de atins. Calatoria pe Tamisa a fost foarte placuta, a durat aprox. 30 min, iar vizita la WA, care e absolut impresionanta, o ora si ceva. Beneficiind de „hop-on/hop-off”, ne-am urcat din nou pe ferry la Westminster Pier si ne-am reintors la Tower Pier ca sa mergem la „London Tower Bridge Exhibition”. Aici vizita a durat o ora si a fost foarte interesanta, o incursiune in povestea construirii podului cu acces in sala motoarelor. Traseul ne-a scos pe portiunea de pod dinspre celalalt mal al Tamisei. Ne-am plimbat putin prin zona, una mult mai linistita, cu stradute destul de cochete. Am trecut pe langa Design Museum si, daca n-ar fi fost inchis la ora aceea (era trecut de 5) am fi intrat pentru ca din strada arata destul de interesant. Pentru ca organismul se cerea dus la masa, am travesat din nou Tower Bridge cu intentia de a gasi un pub/restaurant. Si am gasit unul chiar langa statia de DLR, Fenchurch Street. Si am mancat fish and chips si am baut bere Guiness (nu e ea englezeasca, dar e chiar buna si mult mai slaba decat berea noastra neagra – zic eu care nu sunt o mare bautoare/cunoscatoare). Era deja 8 seara asa ca ne-am urcat in metrou si ne-am intors la hotel ca sa ne pregatim talpile pentru urmatoarea zi.

Ziua a treia (sambata). Prima vizita: Castelul Windsor. Exceptional!! Si acum, cand rememorez momentele, simt emotia acelei vizite, atat de impresionanta a fost. Am plecat cu trenul din gara Paddington. Studiasem orarul pe site-ul nationalrail.co.uk, pentru compania First Great Western, stiam ca trebuie sa coboram in statia „Windsor & Eaton Central”, cu escala la Slough. Am luat trenul de ora 08:21 dimineata. Am mers 30 de minute in total. Prima oprire a fost chiar Slough unde am schimbat pentru a mai lua trenul o singura statie. Biletele le-am cumparat de la un automat din gara, dus-intors pentru aceeasi zi (off-peak day return) si ne-au costat 9,9 lire de persoana. Am ajuns la Windsor in jur de 9. Vizitele incepeau de la 9:45. Dar nu era nicio coada, asa ca am decis sa ne plimbam prin orasel. O alegere excelenta! Fiind o ora matinala (pt ei...), era atat de liniste, nu era prea multa lume, stradutele aveau acel aer specific pe care il cautam. Ne-am umplut sufletele de multumire si incantare. Ne-am plimbat pana aproape de Eaton College. Am admirat somptuoasa Eaton Chapel, am intalnit cativa elevi si le-am apreciat tinuta, apoi ne-am intors catre Castel. Era ora 10. Se adunase destula lume, dar noi avand London Pass am fost directionati catre alte case de bilete pentru a primi tichetele de acces si a ne astepta randul la verificarile de securitate. Masurile sunt destul de stricte, asemanatoare celor de la aeroport. Pe site-ul oficial al Castelului se gasesc toate detaliile referitoare la conditiile de acces. Dupa ce am trecut de aceste formalitati, am asteptat formarea unui grup pentru a porni intr-unul din tururile organizate de ghizii locali. Acesta a durat cam 30 de minute. Ne-au fost furnizate informatii despre istoria locului pe masura ce eram purtati catre intrarea pentru „Queen Mary’s Dolls’ House” si „State Apartments”. De aici am fost pe cont propriu. Tot ceea ce am vazut a fost deosebit! Turul interior este foarte bine creionat, te poarta prin multe incaperi, una mai impresionanta ca cealalta... Ne-am mai plimbat apoi si prin curtea interioara... am fost si la St. George’s Chapel... si ne-am indeptat spre iesire. Trebuia sa prindem trenul de la ora 13 inapoi catre Paddington. Deci, am stat aproape 3 ore... si am mai fi stat inca una probabil ca sa savuram tot ceea ce vedeam si simteam. Insa, turistului ii sta bine cu drumul, ca sa parafrazez un proverb. La 13.30 trebuia sa fim inapoi la hotel ca sa luam niste documente si ca la ora 14 sa plecam spre Kensington Palace. Dar trenul de la Slough la Paddington a avut 20 minute intarziere si ne-a cam pus pe alergat. Si nu a meritat. Pentru noi, KP a fost o mare dezamagire. Organizarea, obiectele expuse, povestea intretesuta printre incaperi ne-au lasat un gust amar... totul avea un aer saracacios si parca bolnavicios... pacat... puteau sa se lege de povestea Printesei Diana si sa prezinte cateva lucruri interesante... aveau doar un tablou mare cu ea in holul principal... puteau sa se lege de povestea Reginei Victoria... i-au alocat cateva incaperi intunecate si obscure... si daca nu stii de unde incepe de fapt prezentarea obiectelor acesteia, te trezesti ca noi ca le vezi mai intai pe cele din partea a doua a domniei cand a fost indoliata de pierderea Printului Albert, si apoi te indrepti spre adolescenta si copilaria ei... proasta organizare...

Am schimbat apoi registrul, total, si ne-am dus la Madame Tussaud’s. Aveam bilete cumparate on-line, impreuna cu o plimbare in London Eye. Desi accesul la MT il aveam rezervat pentru intervalul 17-17:30, ni s-a permis sa intram pe la 16:30. In interior, balamucul de pe lume, o gramada de oameni. Cu mare greutate reuseam sa ne strecuram prin multime, ce sa mai zic de facut poze... Au fost, insa 2 puncte de atractie care au facut sa merite: plimbarea cu „vagonetele” prin istoria Londrei si experienta 4D. Nu vreau sa povestesc ce si cum, sa fie o surpriza si pentru altii cum a fost si pentru noi. Cred ca era in jur de 17:30 cand am plecat de acolo si ne-am dus spre London Eye. Aici am stat cam 30 de minute la coada. Bineinteles ca privelistea de sus este incantatoare, iar inserarea si lumina calda a apusului ne-au prezentat Londra cum nu se putea mai frumos. Seara am incheiat-o apoteotic intr-un pub aflat in apropierea hotelului nostru unde am servit „roast of the day”.

Ziua a patra (duminica). Era 21 aprilie, ziua de nastere a Reginei si ziua maratonului Londrei. Din aceste motive, stiam ca nu avea sa aiba loc schimbarea garzii la Buckingham Palace, dar n-am ratat ocazia de a-l vedea. Am vrut sa mergem si la Queen’s Gallery, dar am constatat ca era inchisa pana in luna mai. Am vizitat, neprogramat, The Royal Mews. A fost neasteptat de... placut! Ghida locala ne-a prezentat „recuzita” cu foarte multe si interesante informatii! Chiar peste drum de The Royal Mews am gasit un magazin cu suveniruri (Cool Britannia), ceva mai calitative decat in marea majoritate. Apoi am plecat sa vizitam stadionul Wembley. Am avut ceva de mers cu metroul, am iesit in zona 4. Citisem pe site-ul stadionului ca tururile pornesc din ora in ora in „extra-sezon”. Cand am ajuns acolo, am constatat ca se organizau la fiecare 30 minute chiar daca nu era cerere mare. Turul a durat fix 75 de minute, cum scrie pe site, si a fost super!!! Amandoi suntem microbisti si, de fapt, urmarim aproape orice competitie sportiva, asa ca sa nu spun ca a fost super doar asa... E drept ca nu se compara cu experienta „Camp Nou” (chiar ghidul local a afirmat lucrul acesta), dar merita vizitat. Am incheiat ziua cu o vizita la Natural History Museum unde intrarea e libera. Am stat aici aprox. 2 ore, insuficient daca vrei sa vezi tot, sa vizitezi fiecare coltisor, fiecare expozitie. Cred ca ar fi fost necesare vreo 4... cel putin. In drum spre hotel am decis sa mai luam o data masa la pub-ul de cu-o seara inainte pentru ca mancarea a fost foarte buna, portiile mai mult decat suficiente, iar preturile mai mult decat rezonabile.

Ziua a cincea (luni – plecarea). Stiam ca in onoarea zilei de nastere a Reginei aveau sa fie trase salve de tun in Hyde Park undeva in jurul orei 11. Nu mai aveam altceva in plan pentru ca ne ajunsese oboseala si infrigurarea. Nu am avut parte de ploi absolut deloc, chiar a fost soare sambata si duminica, dar tot timpul a fost rece si a batut vantul destul de tare si ne-a intrat in oase. Erau cativa doritori de o vizita la magazinul-muzeu Harrods si am zis hai... Este intr-adevar o masura a luxului. Sunt si chestii pe care ti le poti permite, mai ales la capitolul alimente, insa noi n-am facut nicio achizitie. Pana sa se deschida magazinul (09.45), ne-am plimbat pe stradutele de jur-imprejur, fara sa stim ca ne aflam in cartierul Chelsea, Upper Chelsea. Ceea ce am vazut plimbandu-ne ne-a dat dovada unui cartier de lux... masini una si una, case ingrijite si parca simteai „bunastarea”... De acolo si pana in Hyde Park am mers pe jos. Am ajuns tocmai cand intrau in parc tunurile trase de cai. Le-am urmat pana in Green Park unde era, de fapt, locul amenajat pentru trageri. A fost super! Si cu asta ma incheiat si ultima zi pentru ca ne-am dus la hotel ca sa ne luam bagajele si sa ne indreptam spre aeroport.

Aceasta este povestea mea, a noastra din Londra! Una destul de lunga pe care sper ca ati avut rabdare sa o cititi pana la sfarsit. Sunt multe locuri de vazut si lucruri de facut pentru care nu am gasit loc in programul nostru, de data aceasta... le pastram pentru data viitoare care ne dorim sa nu se lase asteptata atat de mult ca prima!

---

VIZUALIZĂRI: 13303 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI