Primul meu contact cu voodoo

TIPĂREȘTE

Dimineața am luat micul dejun apoi am ieșit afară pe terasă să savurez o cafea. La masă am avut același companion, puiul de maimuță foarte jucăușă. Era cât pe-aci să-mi fure ochelarii de pe masă! ; -)

La ora 8 a venit Evans ca să mergem împreună spre următoarea destinație din această excursie și anume orașul Lome din Togo. Zi și făcut. Am ieșit destul de repede din oraș și am purces la drum. Aveam de parcurs câteva zeci de kilometri până la granița cu Togo. Din fericire drumurile din afara localităților se prezentau mult mai bine, ca cele din oraș. La un moment dat am oprit la o vulcanizare pentru a face pana, fapt ce mi-a confirmat că nu m-au păcălit cu întârzierea de la aeroport, de care v-am menționat anterior.

După mai bine de două ore am ajuns la granița cu Togo. Aici am dat de un punct vamal mult mai mare decât mă așteptam. O mulțime de mașini, de camioane, de oameni, de comercianți. Întâi a trebuit să facă formalitățile pentru mașină, aceasta era înmatriculată în Nigeria. Numai aici am așteptat mai bine de o oră. Apoi urmau formalitățile de ieșire din Ghana. Au decurs relativ rapid după ce am completat un formular și am răspuns la câteva întrebări.

Mai dificil un pic a fost intrarea în Togo și formalitățile de la frontieră. Întâi mi-a fost verificat certificatul de vaccinare Covid, apoi carnetul galben de vaccinare împotriva febrei galbene. Aici am observat o anomalie. Fata care l-a verificat scria pe un registru numele soției! Ups am încurcat borcanele și în loc de certificatul meu galben, l-am luat pe al soției. Deja trecusem o graniță cu cel greșit, așa că nu-mi rămânea decât să mă rog să nu mă prindă. Dacă ar fi observat era foarte probabil să-mi interzică accesul în țară și să-mi dea toate planurile peste cap. Am transpirat un pic, da până la urmă am avut noroc și nu s-au prins de eroare.

A urmat un mini interviu în franceză cu un ofițer vamal destul de strict. Bine că o rupea un pic și pe engleză. Scopul și durata vizitei, cam astea îl interesau. Oricum mult mai strict ca-n alte părți. Până la urmă am achitat și taxa de viză de 25000 CFA, adică aproximativ 40 usd. A trebuit să schimb bani la negru la frontieră, la un curs destul de dezavantajos pentru că puteam achiat doar în moneda locală CFA. 100 USD=62500 CFA. CFA sau francul vest african este folosit la comun de opt state din Africa de vest, respectiv Senegal, Guineea Bissau, Benin, Burkina Faso, Togo, Cote d’Ivoire, Mali și Niger!!!

În fine am reușit să trecem granița în Togo și am intrat în orașul Lome. Aici ne aștepta ghidul Alex care era tot un nigerian, dar care se căsătorise și se mutase în Togo și care vorbea fluent limba franceză. Următoarea parte a călătoriei urma să o fac alături de el.

„Orașul Lome este cel mai mare oraș al țării africane Togo, cu o populație de aproximativ 850.000 de locuitori și o suprafață metropolitană de 280 de kilometri pătrați. De asemenea, Lome este capitala țării Togo și, în același timp, cel mai mare centru economic al acesteia. De-a lungul timpului, orașul Lome a fost supranumit” Parisul Africii” , dar și” Perla Africii de Vest” .

Situat în sudul țării, Lome se desfășoară de-a lungul Atlanticului, în Golful Guineei, ceea ce face ca acest oraș să fie cel mai important port al țării Togo. Principalele produse exportate prin acest port sunt miezul de palmier, bumbacul, cacao, cafeaua și copra – adică miezul uscat de nucă de cocos. O mare parte dintre produsele exportate au ca destinație tările vecine, precum Ghana, Mali, Nigeria sau Burkina Faso. De altfel, portul orașului Lome este celebru și pentru oportunitățile de croazieră pe care le oferă, datorită deschiderii la Oceanul Atlantic, care oferă implicit, deschidere spre Africa de Sud. Orașul Lome a luat naștere în secolul al XVIII-lea, când în această zonă s-au stabilit mai multe triburi din Togo, Ghana și Benin, vorbitoare de aceeași limbă, și anume Ewe. Această limbă este vorbită și astăzi în partea sud – estică a Ghanei și în partea de sud a țării Togo, având aproximativ trei milioane de vorbitori.

Până în anul 1960, orașul a fost colonie franceză. Lome cuprinde un patrimoniu arhitectural bogat al vremurilor coloniale germane, portugheze şi britanice. Oraşul Lome reprezintă un amestec de tradiţional şi modern. Climatul din Lome este în general tropical, cu temperaturi ce se încadrează între 23 şi 30 de grade. Există două sezoane ploioase, primul între aprilie-iulie şi al doilea în perioada septembrie-noiembrie. Lome este renumit pentru pieţele sale numeroase, în special cele cu obiecte folosite pentru ritualuri voodoo, ca Fetish Market. Principalele obiective turistice ale oraşului sunt: Piaţa Mare a oraşului Lome, Palatul Congresului, Muzeul Naţional din Togo, Catedrala din Lome. Piaţa Mare este situată în centrul oraşului Lome şi se întinde pe trei etaje. Aici au loc o serie de concerte live, în aer liber, de muzică tradiţională africană. La Palatul Congresului se poate vizita Muzeul Naţional din Togo unde există colecţii de bijuterii, instrumente muzicale, păpuşi, ceramică, arme şi obiecte de artă. Muzeul Naţional din Togo a fost construit în anul 1975 şi prezintă o colecţie interesantă de articole etnografice, culturale sau artistice. Catedrala oraşului a fost construită în anul 1905 în stilul arhitectural gotic.” - cam astea citesem despre Lome.

Sincer nu aveam mari așteptări de la acest mic orășel. Dar prima impresie a fost pozitivă. Am dat de un oraș mai aerisit situat pe malul Atlanticului unde se vedeau o mulțime de plaje frumoase umbrite de palmieri. Din nefericire, datorită programului încărcat, nu am apucat să vizitez nicio plajă, cu toate că mult mi-aș fi dorit.

Prima noastră oprire a fost la Casa Sclavilor. Asta cu sclavii reprezintă o mare rană deschisă a întregului continent african și acum peste tot există așa ceva. Istoria trebuie cunoscută cu toate ororile ei, asta pentru a face tot posibilul să nu se repete. Wood Home sau casa sclavilor cum este denumită acum a fost construită de un negustor de sclavi englez cu numele de Wood! Dacă la parter stăteau neguțătorii de sclavi și paznicii in șase încăperi, la subsol într-un spațiu multe prea mic erau înghesuiți în condiții inumane sclavii. Subsolul nu avea decât 1,5 metri înălțime, iar condițiile de locuit erau absolut inumane, înghesuiți ca vitele și câte 150 de oameni laolaltă. 150 de oameni în 180 mp, ghemuiți, fără toaletă fără nimic, absolut înfiorător. Cele mai crude animale de pe pământ tot oamenii sunt!

Ghidul, un moșuleț tare simpatic ne-a povestit toate acestea. Cum îi prindeau din statele vecine și cum îi aduceau aici, până venea vaporul și îi încărca să-i ducă spre Americi. Sclavii erau aduși din Ghana, Togo, Benin, Niger, Nigeria, Burkina Faso. L-am întrebat pe ghid dacă știe Și unde ajungeau. Mi-a spus că exact de unde am eu tricoul. Respectiv Jamaica și alte state din Caraibe plus Brazilia.

Trist moment. După vizita în acest loc am vrut neapărat să scriu câteva cuvinte în cartea de onoare în limba română. Erau pe-acolo impresii doar ale turiștilor francezi, preponderenți in acea zonă. 3000 CFA a costat vizita la Casa sclavilor și tot atâta i-am dat și ghidului de la locația respectivă.

A urmat o vizită în Togoville o localitate care mi-a fost prezentată inițial ca o insulă, dar s-a dovedit a fi până la urma situată pe o peninsulă, dar accesul se fac mai facil pe apă.

Pentru a ajunge acolo am luat o pirogă. Datorită apei foarte mici întâi era condusă cu un băț apoi la ape mai mari pornea motorul. Cam jumătate de oră a durat deplasarea până in Togoville. Togoville este un orășel încărcat de istorie și de aceea este musai de vizitat. La debarcare am fost preluați de un ghid local, care ne-a spus povestea acestei mici localități.

Togoville a fost inițial numit pur și simplu Togo, ceea ce înseamnă „lac” în limba locală ewe (făcând numele „Lac Togo” destul de stupid!). Când exploratorul german, Gustav Nachtigal, a venit în zonă în 1884, el a semnat un tratat cu șeful local, Mlapa al III-lea, înființarea unui protectorat german și dând putere și privilegii coloniale germanilor. El a numit orașul „Togostadt” și l-a declarat capitala Togolandei, mai târziu pur și simplu Togo. Acesta a fost un tratat de prietenie și relația dintre cele două națiuni este comemorată și în zilele noastre de o statuie în oraș. Această statuie simbol al prieteniei celor două popoare, prezintă un german și un african pe spatele unui porumbel cu aripile ridicate. Trebuie să te uiți un pic mai atent la această statuie, ca să-ți dai seama care este germanul și care este localnicul. Germanul este în stânga, are un nas mai lung decât cel african și părul lung. Această statuie este situată chiar vis a vis de cimitirul german din localitate, aflat în paragină din nefericire.

În timpul Primului Război Mondial, Togolanda a fost invadată de forțele britanice și franceze. În 1922, Marea Britanie a primit mandatul Societății Națiunilor de a guverna partea de vest a Togo, iar Franței a primit partea de est, care includea Togostadt. L-au redenumit imediat Togoville! Francezii au avut o relație mai neplăcută cu localnicii, în principal pentru că situația le-a fost impusă, în timp ce ei negociaseră liber cu germanii. În afara centrului cultural al orașului există o statuie care reprezintă situația dintre localnici și stăpânii lor coloniali francezi. Șeful localului este în vârstă și este înfățișat ca mândru, stând drept, purtând haine tradiționale și purtând un toiag de ceremonie. El se confruntă direct cu conducătorul său. Francezul este mult mai tânăr și este prezentat purtând haine casual și stând călare pe scaun, sprijinindu-se pe spatele acestuia, pentru a se uita la african. Sensul este clar, puterile coloniale franceze nu au arătat niciun respect față de cei a căror țară era. Asta este ceea ce am citit despre această statuie, ghidul local mi-a prezentat-o ca reprezentând antagonismul dintre tineri și bătrâni!!!

Principalul eveniment care s-a întâmplat în zilele noastre a fost vizita papei Jean Paul al II-lea care a ținut aici o slujbă. Când germanii au venit în Togo, marea majoritate a populației a urmat religia voodoo, dar acest lucru nu i-a împiedicat să construiască o mare biserică prezbiteriană în Togoville în 1910. Când francezii au preluat-o, au convertit-o într-o biserică catolică și au redenumit-o Catedrala Notre-Dame. Culorile strălucitoare originale și vitraliile uimitoare puse de germani încă rămân, totuși.

În anii 1970, se spune că Fecioara Maria i-a apărut unei fete pe malul lacului. Acest lucru a determinat construirea unui altar. Se pare că acest eveniment a contat mult în alegerea papei de a veni aici în anul 1985. Pentru accesul papa mobilului s-a construit o rampă specială de fier, rampă cu care se mândresc și în ziua de astăzi. Papa Jean Paul al II-lea a vizitat catedrala și a ținut aici o slujbă. Au participat 2000 de persoane. Se crede că este singura dată când Papa s-a rugat cu animiștii și a adus un omagiu unui șarpe sacru! Barca în care a traversat Lacul Togo este acum considerată sacră și stă pe un piedestal în afara bisericii. Pe un geam pe post de vitraliu este înfățișată și prima măicuță de culoare.

După vizita frumoasei catedrale și asistarea la o petrecere privată doar de femei, femei îmbrăcate multicolor în haine specifice epocii coloniale de prin anii 1800, ne-am continuat vizita prin localitate.

Am mers printre căsuțele colorate, am admirat evident și două locuri de rugăciune voodoo unul sărăcăcios destinat bărbaților și unul mai îngrijit pentru femei. Tot voodoo este la putere și acum acolo.

Printre picături am băut și un spriț de vară local, format din nuci de cocos. Foarte bun, hrănitor și răcoritor. De pe la magazine nu am cumpărat nimic, fiind într-o perioadă de economii după ce m-am spart în figuri prin Accra. 5000 de CFA am dat ghidului pentru amabilitatea lui și 6000 CFA a trebuit să plătesc pentru barca dus întors.

Deja se făcuse ora 17 și mai aveam de văzut un loc de neratat. Nu că mi-ar fi plăcut foarte tare ceea ce urma să văd, dar era ceva musai de văzut și anume Fetish Market. Am ajuns la acest loc trist la ceas de seară, tocmai înainte de închidere. Am plătit o taxă de acces de 3000 CFA plus alte 2000 CFA pentru poze. Absolut totul se plătește aici.

Fetish Market Akodessawa este cea mai mare piață voodoo din lume. Voodoo este o religie animistă originară din Africa de Vest, care s-a răspândit peste Atlantic până în Haiti și Brazilia odată cu comerțul cu sclavi. Există peste 40 de zei diferiți, sau fetișuri, în religia voodoo și fiecare zeu își selectează fetiș-orul sau preotul fetiș cu care va comunica prin vise, scoici sparte și alte mijloace. Convorbirile dintre zei și preoții fetiși au loc în coliba sau barăcile preoților, unde de obicei construiesc statui mici care să acționeze ca și canale de comunicare.

Aici am dat de o mulțime de cranii de animale sacrificate pe altarul credinței voodoo, în special în scopuri medicinale ne prezintă ghidul local. Am întâlnit aici cranii de tot felul de animale, unele aflate în putrefacție. Vă dați seama ce mirosuri erau pe-acolo! Cranii începând de la șobolani, iepuri, capre, câini, pisici până la crocodil, jaguar ori lilieci. Un loc groaznic de înspăimântător.

Ghidul local ne precizează că nu sunt acceptate animale ce au fost ucise în acest scop, ci doar cele ce au fost găsite moarte. Dar asta este spusă doar pentru urechile turiștilor occidentali, eu nu cred acest lucru, că nu au fost vânate și ucise tocmai pentru a fi vândute în această piață îngrozitoare.

Toate aceste animale moarte sunt folosite cu scop vindecător sau pentru ați merge bine în viață. Ai un test greu de trecut, pudra de cameleon te ajută, participi la o competiție sportivă de anduranță atunci craniul de cal este de ajutor. Este nefericit în dragoste atunci farmecele preoților voodoo te vor ajuta!!!

Preoții fetiși își fac treaba transformând obiectele cotidiene – de la copacul de la intrare până la statuile din interiorul barăcilor preoților fetiși – în canale prin care pot comunica cu zeii. Preoții fetiși de la piață practică magia albă ne spune ghidul. Chiar dacă folosesc părți de animale moarte, scopul lor este întotdeauna să ajute și să vindece, nu să rănească. Semințele de abanos uscate într-o pulbere din cameleon, cap de maimuță și ierburi secrete îți vor îmbunătăți memoria ne explică el, iar dacă vrei să devii un alergător mai puternic și mai rapid, el sugerează o combinație de ierburi secrete cu craniile unui cal și o căprioară și capete de câine și de iepure.

Am intrat și eu într-o baracă a unui preot voodoo. Acolo ei îsi comercializează la propriu farmecele de noroc și obiectele fetiș. Am intrat într-o mică încăpere întunecoasă unde nu am prea fost lăsat să filmez. Acolo era o fetișcană care spunea o mulțime de incantații pe limba ei. Am fost invitat să-mi aleg diverse obiecte de fetiș care m-ar ajuta în dragoste, în afaceri sau pur și simplu în călătoriile mele cu avionul. Am selectat vreo cinci obiecte, amulete mai exact, formate din mici pietre, oase ori lemne, fiecare având o reprezentare foarte clară. Toate le-am pus într-o carapace de broască țestoasă și apoi am asistat la incantație. Parcă eram la o ora de spiritism în care se invocau diverse persoane dispărute. Aici se invocau zeii. Ghidul mi-a precizat foarte clar că voodoo nu este o religie și poate fi practicat și de creștini și de musulmani, asta cu toate ca seamănă mai mult a vrăjitorie, dar în fine. Dar să continuăm. A urmat incantația propriu zisă și apoi a aruncat pe podea niște scoici, pe post de zaruri. Asta chipurile să le spună zeii ce preț să-mi ceară. Eu eram foarte serios, dar mă prăpădeam de râs în interior. Ei, zeii, mi-au cerut 10000 CFA, da eu nu le-am oferit mai mult de 3000, așa că nu am bătut palma cu zeii. Ghinion.

Voodoo este practicat și în Brazilia, Republica Dominicană, Cuba, Haiti, Benin, Algeria ori Nigeria, dar cel mai mare procent din populație care-l practică este aici în Togo cu 70%.

Doar că preoții voodoo nu au reușit să mă convingă cu obiectele lor macabre așa că am întins-o la hotel. După un duș și o masă copioasă, care cu greu a venit, am ieșit de unul singur în oraș și am savurat câteva berici printre localnici. Cam asta a fost povestea mea despre Lome. Despre Togo mai am un episod de povestit.

nu este o locatie paradisiacă, dar este un loc viu unde se trăiește intens unde de voie de nevoie ai toate simțurile în funcțiune.

Lome este un frumos oraș african în care m-am simțit în siguranță!

---

VIZUALIZĂRI: 640 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI