GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Luuuung e drumul pana pe partea cealalta a planetei! Pai mai intai trebuie sa ajungi la Amsterdam. De acolo, grasunul de avion care sare peste ocean te va inghiti alaturi de alte cateva sute de calatori si te va transporta in burta lui mare pret de vreo 12 ore. Nu te teme, in burta grasunului e mai bine decat in sanul lui Avram! Ti se da mancare buuuuna, ti se da de bauuuut si ai la dispozitie un ecran de tip touch-screen, numai pentru tine, ca sa te joci cu el cum vrea muschiul tau. Pe ecran ai posibilitatea sa alegi daca vrei sa te joci, sa faci concurs de tipul “Risti si castigi” sa asculti muzica, sa vizionezi clipuri sa vorbesti prostii pe chat cu ceilalti pasageri sau sa vizionezi un film. Colectia de filme este pentru toate gusturile, filme vechi, filmele cele mai noi pe care nici nu ai apucat sa le vezi la cinema, desene animate si chiar seriale si programe ale unor televiziuni. Bun, mai greu e cu statul pe scaun atata timp dar daca esti cuminte poti sa te si plimbi putin pe intervale.
Am ajuns la LIMA! Nici nu stiu cum au trecut cele 12 ore de zbor. Am sarit cu totii in picioare si ne-am ingramadit spre iesire. Aseptam iesirea bagajelor pe banda cand deodata de avanta printre noi doi caini cu politistii de frontiera legati de ei. Un caine galbui si prietenos se opreste langa o familie serioasa de langa noi si semnalizeaza ceva in rucsacul de mana al doamnei. Hopa, zic in sinea mea, ia uite doamna serioasa ce si-o fi cumparat de la Amsterdam! Politistul atasat de caine incepe sa cotrobaie in rucsacul cu pricina si zdup, scoate din el ...un mar!! Cainele il apuca fericit si il hapaie cat ai clipi! Mai incolo alta doamna de la care se extrage o galbena... banana! Cainii nu cautau droguri ci fructe de import care sunt interzise in Peru, na ca acum o stiti si pe asta!! Destul de uimiti de ceea ce se intampla purcedem spre iesire, ne imbarcam in autocar, apucam pe strazile cu trafic infernal din Lima si dupa alte 2 ore ajungem la hotel unde ne prabusim in pat extenuati.
Despre hotel si ceea ce s-a petrecut in el va voi povesti in articolul urmator. Acum ma voi concentra pe plimbarea de a doua zi prin Lima.
Dimineata pe la 5 eram cu ochii in tavan. Diferenta de fus orar isi facea simtita prezenta. La fel ca mine era cam toata lumea. Am iesit din hotel si am inceput sa umblam pe stradutele de langa el cautand ceva de mancare. La vreo doua stradute mai incolo, in curtea unei case, o doamna facea sandwichuri si niste bauturi din fructe. Nu aratau prea bine dar asa e orice street-food din lumea asta. Ne-am facut curaj si am cerut cate un sandwich. Trebuie sa marturisesc ca acel sandwich si sucul natural de papaya proaspat stors au fost mana cereasca pentru mine. Asa a fost pentru toti ceilalti.
In sfarsit se face ora 8 si vine autocarul sa ne duca in oras la prima noastra plimbare pe pamant peruan. Ca in orice capitala aglomerata a lumii, traficul este infernal. Ne-a luat vreo 2 ore sa ajungem de la hotel la primul nostru obiectiv:
Miraflores este un cartier de lux al capitalei peruane. Aici exista numeroase mall-uri unde se face shopping, case scumpe, apartamente de lux, dar mai important decat toate acestea este celebrul parc amplasat pe o faleza inalta deasupra Oceanului Atlantic. Acest parc se intinde pe multi kilometri urmarind linia oceanului. Noi am fost si noi debarcati in zona denumita Parque del Amor (Parcul dragostei) si lasati 30 de minute ca sa il exploram. Dupa cum ii este numele, parcul este dedicat indragostitilor si este dotat cu banci din ciment frumos unduitoare si decorate cu bucati din ceramica coloata cam in stilul spaniolului Gaudi. In mijlocul lui troneaza statuia numita “El Beso” (Sarutul) care reprezinta sarutul a doi indragstiti uriasi. De aici se poate admira oceanul cu valurile lui inspumate. Alaturi exista un pod acoperit cu sticla, pentru a evita sinuciderile, Puente Villena.
De aici am pornit cu autocarul nostru spre centru, spre:
Am fost debarcati si insotiti de ghidul nostru am purces la vizitarea zonei. Imediat am fost asaltati de femei imbracate in port traditional, cu bebelusi infasurati in paturi colorate si aruncati dupa umeri, femei care vindeau pungulite cu frunze de coca, bomboane din coca si maruntisuri colorate. Evident curiozitatea ne-a dat ghes si am cumparat bombonele din coca si cate o pungulita cu frunze. Ghidul ne-a recomandat sa incepem sa le molfaim ca sa nu avem probleme atunci cand vom ajunge la altitudini mari in munti. Am incercat. Primul contact cu frunzele de coca a fost prietenos. Aveau gust de frunze uscate si amare si cand le molfaiam se imprastiau frenetic prin toata gura. Nu am dat prea mare importanta spuselor ghidului si am preferat bomboanele. Un sfat pentru cei care vor ajunge dupa mine in Peru: molfaiti frunze de coca inca din prima zi, temeinic si cu spor, pentru ca mai tarziu veti avea probleme cu raul de altitudine. Substanta din frunze are nevoie de timp pentru a ajunge in sange, prin urmare apucati-va serios de treaba. In povestile mele viitoare veti intelege de ce si veti vedea prin ce patanii am trecut noi pentru ca nu am fost cuminti si nu am ascultat de ghid. De asemenea la sfarsitul serialului meu voi dedica un articol special acestor frunze minunate si a propretatilor pe care le au. Nu va ganditi la prostii, ele nu sunt un drog ci o binecuvantare a Mamei Natura!
Plaza de Armas este construita de spanioli in stilul lor caracteristic, cu balcoane suspendate pe casele colorate. Pe o latura a pietei troneaza o mare catedrala iar pe o alta latura se afla Palatul Prezidential sau PALACIO DE GOBIERNO, resedinta oficiala a presedintelui peruan, un palat la care in fiecare zi se schimba garda pe stilul oricarui palat care se respecta din Europa. Multimea de gura-casca sta si admira schimbarea garzii in timp de femeile vanzatoare de coca fac bani frumosi plimbandu-se printre turisti.
De acolo am pornit spre :
Intrarea in aceasta manastire costa 10 soles (1 dolar = 3.3 soles). Ghidul nostru a ales vizita la aceasta manastire datorita catacombelor pline de oase ce se gasesc sub ea. Constructia in sine prezina opulenta caracteristica bisericilor de tip catolic (desi acest ordin calugaresc ar trebui sa fie bazat pe saracie lucie). Picturi cu rame aurite, obiecte opulente si stralucitoare, sali enorme cu stucaturi din lemn pretios si podele din ceramica pictata, o biblioteca superba ce adaposteste niste carti de dimensiuni gigantice, sculpturi in lemn din esente scumpe si rare, holuri somptuoase. Ceea ce mi-a atras atentia in mod special a fost o fresca enorma pe un perete intreg, reprezentand “Cina cea de taina” in stil sud american. Cum vine asta?! Pe masa din pictura troneaza un soi de mancare specific peruana: Purcelus de Guinea (acel sobolan cu care se joaca copiii), insotit de cartofi. Masa este servita de copii in timp ce un caine se ascunde sub un scaun. Pe umarul lui Iuda apare chipul Diavolului, iar undeva in spate este pictat si cel care a comandat si a platit pentru aceasta fresca.
Strabatand un hol pe care mirosea puternic a tocanita cu mult usturoi (moment in care toti am realizat instantaneu ca ne este foame!), am ajuns la intrarea in catacombe. Acestea nu sunt atat de spectaculoase ca cele de la Roma dar au farmecul lor. Aici erau ingropati oamenii foarte bogati din Lima, oameni care plateau mult pentru a ajunge sa isi doarma somnul de veci in asemenea loc sfant. Ghinion pe capul lor pentru ca dupa ce au dat o caruta de bani pentru linistea lor eterna, niste destepti le-au scos ramasitele si le-au expus in vitrine sau mormane pentru a distra turistii. Si uite asa am venit si noi, niste turisti zurlii de pe alt continent si le-am admirat ciolanele lipsite de carne si aruncate de-a valma in functie de provenienta ciolanului cu pricina, adica femur la gramada de femururi, craniu la gramada de cranii...etc. Nu vreti sa stiti ce bancuri despre tocanita si ciolanele fara carne s-au facut pe acolo.
Am iesit noi hamesiti de la catacombe si am scartait pe langa ghid sa ne duca la un restaurant cu specific peruan din zona. Ghidul ne-a dus si am pierdut acolo cu succes vreo 3-4 ore pana am gasit fiecare loc, pana a comandat fiecare si pana a mancat fiecare. Cand am iesit am vrut sa vedem si noi celebrul Muzeu al Aurului. Din pacate pierdusem prea mult timp iar muzeul se inchide pe la 16. Am fost tare suparata pe alegerea neinspirata a ghidului nostru. Am venit pana in Peru pentru a vedea civilizatia Inca nu manastiri si biserici de care avem destule pe la noi. Am primit cateva ore libere prin oras, ore in care sa facem ce dorim fiecare. Lima nu este un loc spectaculos. Are stradute inguste pe unde te poti plimba in voie printre trecatori, magazine de toate soiurile, nimic deosebit fata de orasele de pe la noi. Cam pe fiecare straduta troneaza cate o biserica opulenta si plina de chestii sculptate in piatra pe dinafara si aurite pe interior. In rest atmosfera boema creata de cate un cantaret ambulant, miros de porumb fiert, femei imbracate in port popular care vand chestii colorate si preturi bune pe la magazine. Daca doriti sa cumparati suveniruri, Lima are preturi bune dar va recomand sa aveti rabdare pana la Cusco, spre sfarsitul excursiei, unde veti gasi preturi si mai bune si nu va trebui sa carati cadourile dupa voi. Ce puteti cumpara in Peru? O lista lunga cu produse superbe si ieftine: pulovere din alpaca, caciuli, brelocuri sub forma de lama, haine si pantofi colorati, dulciuri din coca si lista poate continua. Totul este ieftin, frumos colorat si bun. Va recomand sa nu cumparati din alte locuri, mai ales din zonele turistice, pentru ca sunt aceleasi produse si sunt mult mai scumpe decat le puteti gasi la Lima sau Cusco, poate de 4-5 ori mai scumpe.
Prima noastra zi s-a incheiat cu un gust amar pentru ca nu am vizitat Muzeul Aurului dar oboseala acumulata mi-a paralizat simturile asa ca nu am suferit prea mult.
Va invit sa vizionati filmuletul meu de la Lima pentru ca in catacombe si la manastire filmatul era interzis! Eu am filmat pe ascuns, asa ca sunt imagini rare, enjoy!
Maine plecam din Lima spre un loc unde se merge cu mare chef de aventura...stai sa vezi!
Rog webmasterul sa adauge urmatorul clip:
https://www.youtube.com/watch?v=dD5TF_5dSLk&t=12s
Trimis de buterfly* in 16.11.16 13:49:02
- A fost prima sa vizită/vacanță în AMERICA de SUD
17 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (buterfly*); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
17 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
-
Mutat, la reorganizare, în rubrica "Descoperă Lima, LIMA" (deja existentă pe sait)
Intrebari:
1- n-ai zis in rindurile trecute de unde ai luat ghidul. de acasa de la voi sau de acolo? a fost permanent sau fiecare excursie cu ghidul ei?
2- mai am frunze de coca sa imi trimiti si mie sa vad cum e molfaiala? iti dau un coral de pe Saona in schimb. . daca nu ma descurc cu gustul sa stiu sa nu mai stau cu gindul la Peru. cit e suta de frunze?
3 - igesia sau iglesia?
4- chiar ma gindeam daca au pus mult usturoi la tocanita? se simtea gustul de "os"?
L.E!!! Nu imi place muzica de la filmul tau! Mergea un El condor...ceva de genul.
Ma bucur pentru tine, Butterfly si te felicit pentru descrierile
interesante si utile. Inca o dovada ca oamenii vad realitatea lumii cu ochi diferiti, spre deliciul celor care citesc.
Revazind pozele tale, retraiesc si eu emotiile primare ale navigatorilor rataciti prin lume.
Vad ca m-ai pus in urmarire generala...
@adri-nico: Ehei pai stai sa-ti spun
1. ghidul a fost cu noi pe tot parcursul excursiei mai putin in jungla
2. nu am adus frunze de coca de teama sa nu ma lege astia pe undeva
3. iglesia
4. cineva golise deja oasele de carne si nu mai aveau gust.
Muzica trebuie sa o aleg dintre cele fara drepturi de autor. toata muzica traditionala e cu drepturi de autor deci cer bani pe ea. Eu am gasit totusi el condor gratis dar l-am folosit la articolele mai misto gen Macchu Picchu, Titicaca... etc. Nu puteam sa o folosesc chiar la toate articolele!
@glcitizen: Multumesc pentru vizita si aprecieri! Ma bucur ca iti plac articolele mele. Ti-am spus ca tind sa iti calc pe urme insa tu ai o viteza fantastica si mi-e greu... o iau si eu incetisor cate un pas... Normal ca te-am pus pe lista de urmariti general! Altfel cum as sti pe unde mai bantui ca sa te urmez?!
@buterfly: Ce frumoase poze! Restul citit cu mare plăcere și aștept în continuare...
Sigur nu mă voi plictisi de reviewurile tale pentru că îmi place să citesc despre locuri îndepărtate la care nu știu dacă voi ajunge ... Vârsta și altitudinea...
@buterfly: Mestere te invidiez. Ai ajuns in cealalta parte a planetei si nu stiu cati dintre cei care iti citesc reviewul nu ar dori sa ajunga in America de sud. Frumos structurati articolul care da senzatia ca te afli impreuna cu autorul in acele locuri. Nu stiu daca voi ajunge vreodata in acele locuri dar... nu se stie. Astept continuarea articolului. Stima
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
@mprofeanu: multumesc pentru vizita si aprecieri! Ma bucur ca iti place sa ma citesti si am un sfat pentru tine: niciodata sa nu renunti la visele tale. Never say never! Sigur vei ajunge in orice loc iti doresti!
@micutzu: multumesc pentru vizita si aprecieri! Frate, nu sunt un mester ci o mestereasa! dupa cum il sfatuiam si pe colegul mprofeanu " never say never"! Sa nu renunti niciodata la visele tale si vei ajunge cu siguranta oriunde iti doresti!
Foarte frumos articolul si-mi imaginez (virtual) ca locurile sunt deosebite. Ma gandeam... pe langa frunze de coca nu v-au imbiat si cu putin praf? Deh... sa faca viata mai usoara!!
Citit, placut, votat cu drag
@Soso42: multumesc pentru vizita si aprecieri! Frunzele si produsele din coca se gasesc peste tot, in toate magazinele si supermarketurile, sunt produse naturale si fac bine nu rau organismului. Praful de coca e ilegal si este un produs de sinteza prelucrat chimic in laborator. Nu se gaseste pe nicaieri si nici pe noi nu ne intereseaza consumul unor astfel de produse chimice si toxice.
@buterfly: Felicitari si pentru acest articol, ce pot spune mai mult, o multime de informatii cat se poate de placute, felicitari, votat cu mare drag.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2017 Jurnal de calatorie: America de Sud – Episodul 1 — scris în 27.10.17 de Pușcașu Marin din UM01065 - RECOMANDĂ
- Nov.2014 Lima — scris în 23.11.14 de daniela.zaria* din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2014 De la Lima la altarul Fiului Soarelui — scris în 28.02.16 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Dec.2012 Lima - Orasul Regilor, amestec de romantism si cultura — scris în 04.02.13 de grecudoina din BRAșOV - RECOMANDĂ