Muzeul Olimpic din Lausanne

TIPĂREȘTE

Plecăm din Geneva (vezi impresii), părăsind cantonul cu același nume și, intrând în cantonul Vaud, urmăm malul lacului Geneva (Leman), îndreptându-ne spre capitala acestuia: Lausanne.

Conform programului făcut de ghidul nostru, ne îndreptăm direct spre unul dintre importantele obiective ale orașului: Muzeul Olimpic.

La aproape 100 de ani (mai precis 97) de la reluarea Jocurilor Olimpice (Atena 1896), la Lausanne se înființează, în 1993, la inițiativa lui Juan Antonio Samaranch, un muzeu destinat acestui fenomen sportiv.

Poziționat în sudul orașului Lausanne, pe malul lacului Leman, muzeul, situat pe o colină, parte a unui parc public, este o construcție modernă cu o arhitectură inspirată de templele grecești.

La intrarea în arealul muzeului te întâmpină o construcție decorativă din piatră, cu fântână arteziană în cascadă, pe peretele căreia sunt cele cinci cercuri olimpice, trei făclii olimpice stilizate și denumirea obiectivului “Le Musèe Olympique”. Pe o latură a peretelui o plachetă ne spune că în 1995 acest muzeu a primit „Prix européen du musée de l’année”.

În față patru catarge pe care fluturau, printre altele, drapelele CIO și ale țării ce găzduiește acest obiectiv, Elveția.

Întru-cât colega @kikiritzi a descris în detaliu interiorul Muzeului Olimpic (vezi aici impresii) voi încerca, în cele ce urmează să vă fac cunoștință cu zona exterioară a acestui ansamblu.

Pentru a ajunge la edificiul propiu-zis, se urcă o scară, ce se constituie ca o liniuță de unire între Quais d’Ouchy (artera ce străbate Lausanne de la vest la est – sub diverse denumiri – pe malul lacului) și platforma din fața muzeului. Scara, largă și confortabilă, are gravate pe contratrepte numele atleților care au aprins flacăra olimpică începând cu Jocurile din 1936.

De o parte și de alta, sunt amplasate sculpturi, în bronz, ale unor sportivi, campioni olimpici. Îi descoperi pe legendarul atlet finlandez Paavo Nurmi, câștigător a nu mai puțin de 9 medalii de aur la cele trei olimpiade la care a participat, sau pe Emil Zatopek, alergător ceh de cursă lungă (10000 și 5000 m). Alte sculpturi pe care le-aș menționa ar fi: “Diadoumène”, copie realizată de artistul grec Praxitelis Tzaoulinos, după opera lui Polyclète, reprezentând un tânăr atlet, sau „Discobolul”, replică a operei originale a lui Konstantinos Dimitriadis, “Le discobole Finlandais” ce a luat premiul I la concursul de sculptură de artă la Jocurile Olimpice de la Paris din 1924.

Trecem pe lângă o statuie din bronz reprezentând doi luptători de greco-romane în plină acțiune, precum și pe lângă o lucrare a unui sculptor maghiar intitulată “Olympia” ce ne arată trei cicliști în plin efort. O sculptură mai modernă este “Elan”, operă a artistului Nag Arnoldi, înfățișând un grup de atleți care par să înalțe un zmeu cu cele cinci cercuri olimpice. Toate aceste opere de artă ne arată că “încă de la nașterea Jocurilor arta, știința, cultura au fost în dialog permanent cu Olimpismul, sporind influența lor în lumea modernă”.

Pe o platformă de odihnă, aflată cam la jumătatea scărilor, câteva panouri ne prezintă locurile unde s-au desfășurat Jocurile Olimpice.

Sus pe platforma din fața clădirii muzeului ne întâmpină, urându-ne “Bun venit! ”, părintele Jocurilor Olimpice moderne, fondatorul CIO, Pierre de Coubertin. În dreapta lui, se află opt coloane, așezate pe două rânduri, pe care sunt înscrise numele orașelor ce au găzduit Jocurile Olimpice precum și numele președinților CIO, iar în fața statuiei arde în permanență o flacără, într-un vas de granit. Flacăra a fost aprinsă în cupa ornamentală la 23 iunie 1993 de campioana olimpică la patinaj, Katarina Witt, dintr-un foc transmis prin laser și relee de la Școala Politehnică Federală din Lausanne până la Muzeu. Lângă acesta pe un zid din marmură este încrustată deviza tradițională a Elveției și deviza Jocurilor Olimpice: “CITIUS ALTIUS FORTIUS”, deviză ce o găsim săpată și în granitul din care este confecționat vasul în care arde flacăra, unde cuvintele sunt separate de cele 5 cercuri olimpice. În stânga intrării o mica fântână arteziană, udă o sculptură intitulată “Ploaia”.

În continuare voi spicui dintr-un pliant, având titlul “SHARE THE DREAM”, destinat acestui muzeu. “Jocurile Olimpice sunt un fenomen UNIVERSAL pentru că, traversând istoria, unește întreaga lume. Toate țările, femei și bărbați se reunesc în jurul acelorași valori, pentru că Olimpismul înseamnă: prietenie, respect și schimbare”. Totodată, se spune aici, Jocurile Olimpice sunt “inovative, inspiratoare, inepuizabile și vizionare”.

Zona adiacentă complexului muzeal este un minunat spațiu verde, cu o frumoasă peluză, împestrițată, atunci la data vizitei noastre, de frunze colorate în nuanțele toamnei, cu garduri vii, arbuști. Însă dintre toate acestea ne-a atras atenția un copac deosebit, cu coroana de forma unei cesti de cafea răsturnate, sub care era amplasat un loc de odihnă extrem de agreabil.

De pe platforma superioară ai o frumoasă priveliște spre lac și spre stațiunea franceză Evian, pe care, la data vizitei noastre, am ghicit-o cumva prin nebulozitatea ce acoperea lacul Leman.

Drmuri bune și excursii minunate!

Webb rog să postați: youtube (mulțumesc!)

---

VIZUALIZĂRI: 1435 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI