Vacanta in Lanzarote

TIPĂREȘTE

Lanzarote este o insula deosebita, diferita de tot ceea ce am vizitat pana acum. Aveam temele facute, stiam cum arata, ca este vulcanica, cu sol ba negru, ba rosiatic, cu putina vegetatie, deci nu m-a surprins deloc. Si totusi, este o insula in care as reveni oricand...

A fost prima vacanta cu avionul, pe cont propriu. In septembrie am gasit bilete de avion la un pret rezonabil (cu o seara inainte zisesem ca plecam in Tunisia...), adica 2 bilete avion Budapesta-Lanzarote-Budapesta, cu 1 bagaj de cala de 20 kg si locuri selectate (1A, 1 B la dus, 2F si 2E la intoarcere): 450 euro. Din Timisoara am apelat la o firma pentru transferul la aeroportul Budapesta.

Zborul a fost de 5 ore si 30 minute, lung, lin. Avionul plin ochi, inclusiv cateva familii de romani. Am ajuns tepeni in Lanzarote, in viata mea nu am avut niste scaune mai tari si mai mici, si mi-am jurat ca nu voi mai zbura cu aceasta companie aeriana, poate doar pe zboruri de maxim 2 ore...

Cazare am rezervat pe Booking, si nu am ales bine, respectiv La Marina Sea View Apartment Arrecife. Dupa 2 nopti aici, am fost mutati la Apartment Galan sea view Punta Mujeres, unde am petrecut urmatoarele 5 nopti. Voi scrie review-uri separate despre aceste cazari.

Am avut masina inchiriata pe toata perioada sejurului nostru, prin firma Cabrera Medina. Masina am ridicat-o din aeroport, acolo am predat-o la intoarcere. Am avut un Seat Ibiza, cu foarte putini km la bord, 140 euro/ 7 zile.

Gata cu introducerea!

In prima zi, fiind cazati in Arrecife, am petrecut cateva ore plimbandu-ne prin capitala. De pe malul lagunei unde eram cazati, zona pietonala plina de terase si baruri, ne-am indreptat spre ocean, am vazul Castelul Sfantului Gabriel, apoi am ajuns pe Playa del Reducto. Am testat apa oceanului, era rece pentru mine. Ne-am mai plimbat putin, apoi ne-am intors spre cazare, dar nu pe malul oceanului, ci am intrat pe stradute. Am oprit pentru pranz la Mawi Restaurante Cocktail Bar, din imediata apropiere a apartamentului unde am fost cazati, 31 euro nota de plata. Sangria 4 euro, Coca Cola 2 euro, Sardine 6 euro, cartofii lor copti Papas Arrugadas 4 euro, Fajita de Pollo 7 euro etc. Cam acestea sunt preturile la mancare si nu le voi repeta, voi mai trece preturi la alte mancaruri comandate. Ne-a placut orasul, oceanu si laguna cu barcutele ei, zone amenajate pentru copii, din cand in cand zareai si cate o floare, cactusi, palmieri, cateva bulevarde largi, cu palmieri intre sensuri.

Trebuie sa mentionez ca aici, in Lanzarote, am mancat cea mai buna mancare din toate concediile noastre. Gusturile nu se discuta, nu? Chiar, tot ce am consumat aici a avut un gust delicios...

Spre seara am plecat in statiunea Costa Teguise, unde ne-am plimbat ceva timp. Vremea nu era de plaja, era inorat si batea vantul.

Ziua 2 a inceput cu vizitarea Jardin de Cactus, unde, la ora deschiderii, era deja coada formata. Imi plac cactusii, mi-a placut foarte mult acest loc. La fel si urmatorul obiectiv, Mirador del Rio, un punct de belvedere, ambele fiind amenajate de catre Cesar Manrique. De altfel, creatiile acestuia au fost cele care ne-au impresionat cel mai mult pe acesta insula. De la, nu stiu cum se numesc, chestiile de vant din sensurile giratorii, la Casa memoriala, la Jamenos del Agua, totul poarta amprenta acestui om. Noua ne place stilul lui, cam excentric, si de aceea la intrebarea ce ne-a placut cel si cel mai mult in Lanzarote, raspunsul nostru a fost: Casa memoriala Cesar Manrique si toate celelalte creatii ale lui, cele pe care le-am vizitat.

Tot in acesta zi am ajuns in Arrieta, in zona plajei La Garita. Apoi, am vizitat pestera Cueva de Las Verdes, unde a trebuit sa platim intrarea online, pe cactlanzarote. Am vititat, cu ghid vorbitor de spaniola si engleza, acest tub vulcanic, impresionati de puterea distructiva care l-a creat, placut surprinsi de ghid. Am aflat ca Verdes din numele pesterii nu are nici o legatura cu culoarea verde, ci era numele familiei care a folosit aceasta pestera, in special pentru a se ascunde de piratii care atacau insula... Intrarea a costat, daca bine imi amintesc, 15 euro/ persoana.

Seara a trebuit sa ne mutam in Punta Mujeres, unde am locuit 5 nopti in Apartament Galan sea view, unde visez sa revin candva... Seara, am intrebat niste localnici unde putem manca si am fost indrumati spre... un restaurant e mult spus, era ceva care arata a cantina, dar avea si terasa. Fara meniu, acesta era scris pe o tabla si cuprindea careva feluri de mancare. Cum nu mancasem nimic toata ziua (de suparare pentru problemele avute cu prima cazare...), am devorat tot. Adica aripioare de pui 8,5 euro, crochete de pui 7 euro, cartofii lor, salata casei, suc etc, totul 35 euro.

Totul a fost spre binele nostru, casita del mar numarul 16 era tot ce ne doream. In sfarsit linistiti si cu stomacul plin, am deschis o bere pe terasa. Nu se auzea decat oceanul, destul de galagios dar cu sunete care ne incantau urechile. Apoi minune, a rasarit o luna mare si rotunda si totul a devenit magic...

Magic a fost si rasaritul de soare din ziua urmatoare...

Dimineata zilei 3 am vrut sa fie mai linistita, am plecat la plimbare prin Punta Mujeres, un satuc linitit, cu case albe si obloane verzi. Apoi, am stat pe terasa, cu o carte buna... Pe la orele 13, cand spaniolii isi fac siesta, noi am plecat sa vizitam Jamenos del Agua, o pestera amenajata tot de Manrique. Am facut multe poze, este un loc foarte frumos, ca toate cele amenajate de acest om genial. Contrastul dintre negru rocilor, pavajul alb, albastrul deschis al apei din piscina, verdele palmierilor...

Apoi am mers in Orzola, un alt orasel, de unde pleaca ferrybouturi spre insula La Graciosa. Pe drum am oprit sa admiram albul nisipului de pe plaja Caleton Blanco si valurile mari care izbeau tarmul. Ne-a placut foarte mult acesta plaja, am revenit pe ea si in alta zi, chiar daca, din cauza vantului, nu puteai sta prea mult timp...

In Orzola am servit un pranz intarziat. Aici sotul meu a mancat cel mai bun peste din viata lui, zice el. Era pestele zilei, Wreck fish, 24 euro.

Ziua 4 a fost o zi mai obositoare, desi nu intentionam asta. Am inceput cu o plimbare prin satul Haria, un loc verde, cu multi palmieri. Aici am vizitat Casa muzeu Cesar Manrique, locul nostru preferat din aceasta insula. Apoi am urcat spre Mirador de Haria si ne-am, indreptat spre Campesino Monument, al aceluiasi Manrique. Monumentul era in renovare asa ca am vizitat zona. De aici intentionam sa mergem in Playa Blanca dar, cand am ajuns in dreptul indicatorului spre Timanfaya National Park nu am putut rezista ispitei...

Am petrecut cred ca vreau 2 ore aici, am fost in tur cu autocarul prin acest taram vulcanic, impresionati inca o data de puterea distrugatoare a vulcanilor.

Urmatoarea oprire a fost in El Golfo, pentru a admira uimitoarea culoare verde a unui lac. Apoi, in sfarsit, am ajuns in statiunea Playa Blanca, unde ne-am invartit ceva timp cautand o parcaree. Am parcat intr-o parcare cu taxa, undeva aproape de plaja. Ne-am plimbat putin, apoi am oprit sa mancam. Eu am comandat Fajitas de pui, care a fost delicios, sotul meu a comandat ied care, vorba lui, nu a fost cel mai bun. Totul cam 40 euro, cu sangria si suc etc

In ziua 5 la fel, dimineata o plimbare pana in satul Arrieta, apoi la ora siestei, cand erau mai putini turisti, am vizitat Fundatia Cesar Manrique, prima casa in care a locuit pe insula, acum fundatie. Ca de obicei, am fost incantati de stilul lui unic. Apoi, am mers spre cea mai mare si mai renumita statiune din Lanzarote, Puerto del Carmen.

Puerto del Carmen are o frumoasa si lunga zona de promenada pe malul oceanului, mai multe plaje cu nisip, multi palmieri si cactusi, multe baruri, restaurante de toate felurile, magazine. Ne-a placut ca aspect, aici am si stat pe plaja spre seara, dar pentru cazare noi preferam linistea si calmul din nordul insulei.

Am cumparat souveniruri si am servit masa la terasa Cantina don Rafael, unde am mancat cel mai bun Encjilada de pui din viata mea. Sotul, Paella mixta, nota de plata 50 euro, bauturi incluse.

Ne-am intors spre cazare prin mijlocul insulei, printre plantatii de vie si aloe. Am admirat munca titanica depusa pentru fiecare fir de planta in parte, cu parapetii circulari ziditi din zoca vulcanica pentru a proteja firul de vant... Si erau cat vedeai cu ochii... La un moment dat am zarit o camioneta cu un butoi cu apa si un om care uda plantele, fir cu fir...

Ultima zi a fost cu plimbare in Arrieta, apoi La Garita beach. Apoi, Orzola, cu oprire, din nou, pe plaja alba Caleton Blanco, cu masa servita in port, cu pestele casei, urat dar delicios, cu un pic de tristete ca totul a trecut prea repeda, ca mai aveam multe de vazut, cu speranta ca vom reveni...

Acestea au fost cele 7 zile petrecute de noi in Lanzarote. Nu am mers pentru baie in ocean si plaja, ci pentru ocean si posibilitatea de a descoperi locuri noi. Vremea in octombrie a fost numai buna pentru noi, in jur de 26 grade ziua, intre 23 si 20 grade noaptea. In Arrecife, pe malul lagunei era foarte cald, in Punta Mujeres, pe malul oceanului, batea vantul si era foarte bineeee...

In zona de sud, in Puerto del Carmen si Playa Blanca era mai cald, mai putin vant si multa lume facea baie in ocean.

Cu scuze ca am scris atat de mult si cu apreciere pentru cei care au ajuns la acest sfarsit, va salut pe toti si va recomand sa vizitati aceasta insula. Frumusetea exista peste tot, daca vrei sa o vezi.

---

VIZUALIZĂRI: 209 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI