Explorarea cartierului gheiselor, Gion

TIPĂREȘTE

Cuvantul gheisa (geiko) se traduce prin artist care prezinta clientilor, arta japoneza, prin dansurile traditionale, cantatul la instrumentul muzical cu trei coarde, Shamisen, conversatie, tehnica aranjarii florilor, purtatul kimonoului, ceremonia ceaiului sau eticheta servirii bauturilor.

Serviciile oferite de gheise sunt scumpe si exclusiviste, iar pentru a ajunge gheisa, fetele urmeaza cursuri care incep de la varste fragede. Imediat ce o fata devine ucenica (maiko), ea isi capata dreptul de a acompania o gheisa profesionista in casele de ceai, la petreceri sau banchete. Pe vremuri, micutele fete erau aduse fortat in casele de gheise, insa astazi aceasta meserie a devenit complet voluntara.

Am invatat pe de rost care sunt deosebirile dintre o gheisa si o maiko, in ceea ce priveste vestimentatia, machiajul si coafura, pasind in Gion, traditionalul cartier al gheiselor din Kyoto, cu speranta ca voi trai experienta intalnirii cu renumitele ambasadoare ale culturii japoneze.  

Din pacate, nici macar nu am zarit vreo maiko sau geiko, insa am intalnit tinere imbracate traditional, cu kimonouri viu colorate, parul prins in coc cu ace de par si o geanta mica asortata cu imbracamintea, incaltate cu saboti cu talpa de lemn si cu sosete albe cu un singur deget.  

Exista anumite strazi pe care este interzisa fotografierea gheiselor, inca din noiembrie 2019, ca urmare a agresivitatii turistilor, care le urmareau in incercarea de a face selfie-uri cu ele, le fotografiau in timp ce sunt cu oaspeții, le atingeau kimonoul, parul sau accesoriile.

Gion e un cartier extrem de popular, pe langa atractia generata de prezenta gheiselor, exista multe alte motive pentru a-l vizita, cum ar fi templele, teatrul kabuki sau magazinele si restaurantele din zona.

Strada Hanamikoji este inima cartierului Gion, care, spre deosebire de alte strazi din Kyoto, este lipsita de linii electrice aeriene, pastrandu-si caracterul de sit conservat istoric. Aleea este marginita de case traditionale din lemn si ceainarii traditionale (ochaya) si case de cazare pentru gheise (okiya).  

Frumoasa pagoda cu 5 etaje, Yasaka, este tot ce a ramas dintr-un mare templu care a fost candva aici, templului Hokanji, fiind unul dintre cele mai vizibile si recunoscute repere din district.  

Daca tot nu am intalnit gheise, ne-am bucurat de cel mai colorat templu din Kyoto, Yasaka Koshindo, ce are un mod unic de a se inchina. Credinciosii isi scriu dorinta pe un talisman rotund, in forma de minge din panza colorata, numite„kukurizaru” si il atarna, dand nastere unui„ciorchine” colorat. In spatele culorilor vii si instagramabile, se afla o semnificatie profunda. Mingile colorate il reprezinta pe Kukurizaru, care este o maimuta cu mainile si picioarele legate impreuna. Conform credintei Koshin, aceasta este o metafora pentru suprimarea lacomiei pe care toata lumea o are. Legenda spune ca, daca vrei ca dorinta ta sa devina realitate, trebuie sa te sacrifici si sa renunti la una dintre lacomiile tale.

Un alt cartier, foarte bine conservat istoric, dar si foarte aglomerat, este Higashiyama, de-a lungul versantilor muntilor, cu stradute inguste, cladiri din lemn si magazine traditionale ale comerciantilor. Este un loc minunat pentru a experimenta vechiul Kyoto traditional, fiind si principala cale spre templul Kiyomizu-dera si altarul Yasaka.

Am ajuns la templul Kiyomizu-dera (templul cu apa pura) obositi, nu doar pentru ca am urcat panta inclinata a strazii Higashiyama, la capatul careia se afla templul, ci si datorita aglomeratiei si a aerului sufocant, umezelii din atmosfera, dupa ploaie.

Intrarea principala, Nio-mon, care a ars in timpul unui razboi civil in 1469, a fost reconstruita in jurul anului 1500, iar in anul 2003, a fost demontata si renovata. Aceasta poarta magnifica cu doua etaje, masoara aproximativ 10 metri latime, 5 metri lungime si 14 metri inaltime.

Sai-mon (poarta de vest) a fost reconstruita in 1633, fiind considerata o poarta catre Paradis, un loc sacru pentru Nissokan, una dintre practicile de meditatie pentru ajungerea la Taramul Pur.  

Ne-am odihnit si ne-am continuat plimbarea, fara a pasi in interiorul templului, admirandu-l de la distanta.  

Urmatorul obiectiv, mai putin aglomerat este Altarul Yasaka, numit si Altarul Gion, piesa centrala a Festivalului anual Gion. Este una dintre cele mai faimoase sarbatori traditionale din Japonia, care se intinde pe toata luna iulie, umpland strazile cu muzica, culori vibrante, mancare si o atmosfera festiva. Marea procesiune a„altarelor plutitoare” (Yamaboko Junko), care au pana la 25 de metri inaltime, cantaresc pana la 12 tone si sunt trase pe roti mari cat statura unui om, are loc pe 17 iulie. Altarul Yasaka este dedicat unei zeitati din mitologia japoneza, despre care se spune ca a aparut pentru a vindeca lumea de ciuma. De atunci, s-a crezut ca Altarul Yasaka din Kyoto poate alunga spiritele rele.  

Am urcat treptele de piatra si am intrat pe Poarta Nishiromon, considerata una dintre cele mai vechi cladiri din complex, realizata in arhitectura traditionala japoneza, in fata acesteia stand de straja doua statui leu-caine.  

Trecand de poarta, dupa ce ne-am curatat mainile si gura la„temizuya” , in stanga portii, ne-am apropiat de altarul numit Eki-jinja (altarul ciumei), rugaciunile la acesta ajutand la inlaturarea bolilor.

Gion-zukuri este maiestuoasa sala principala, cladirea actuala fiind reconstruita in 1654 sub shogunatul Tokugawa.

 „Sala de dans” (buden) este construita in centrul altarului pentru a fi usor vizibila din diferite locatii. Este o cladire asemanatoare unei scene pentru interpretarea „bugaku” , dansul traditional japonez insotit de muzica antica. Este desemnata drept proprietate culturala importanta, fiind impodobita cu numeroase felinare donate, care sunt aprinse noaptea.

Un alt altar, Okuninushisha, este dedicat zeului norocului in casatorie. Vizitatorii se pot ruga pentru dragoste si succes in casatorie, obiectele care reprezinta casatoria fiind reprezentate in forma de iepure. Exista o legenda conform careia, numerosi printi concureaza pentru mana unei printese, insa unul dintre ei, printul Ōkuninushi, in drumul spre printesa, salveaza un iepure bolnav, care era de fapt o divinitate metamorfozata. Drept rasplata, iepurele ii spune printului ca el va fi cel ce se va insura cu printesa.  

Placutele ema, in forma de inima, pe care vizitatorii isi scriu dorintele  pentru relatii si casatorii sunt atarnate in fata altarului. E distractiv sa le citesti, pe una dintre ele, cineva si-a pus mari sperante, cerand divinitatii o tanara frumoasa si cu silueta de invidiat!  

Langa Altarul Yasaka se afla un parc public, Parcul Maruyama, care devine cel mai popular si cel mai aglomerat loc din Kyoto, in perioada infloririi florilor de ciresi, piesa centrala a parcului fiind un cires plangator inalt, care este luminat noaptea.

Templul Chion-in, situat chiar la nord de Parcul Maruyama si Altarul Yasaka, l-am vazut de la distanta, fiind inchis publicului, ora fiind inaintata.

Acum are o poarta masiva, cea mai mare de acest gen din Japonia si de asemenea, detine si cel mai mare clopot din Japonia, insa la inceput a fost o locuinta foarte modesta, ocupata de preotul fondator al secte budiste Jodo (Taramul Pur). Invataturile sale au fost usor de inteles si au atras mult adepti, astfel ca acum este templul principal al Sectei Taramul Pur al miscarii budiste.

S-a mai scurs o zi din vacanta noastra, la fel de incarcata de istorie si legende, apropiindu-ne cu pasi repezi de sfarsitul aventurii in locul pe care gheisele si maiko il numesc„acasa” , care a fost resedinta shogunilor timp de 250 de ani si capitala Japoniei pentru mai mult de 1000 de ani, taramul spiritual numit Kyoto.

---

VIZUALIZĂRI: 118 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI