Kefalonia - il capo di tutti capi

TIPĂREȘTE

*Introducere:*

Trecând peste informaţiile generale despre insulă (localizare, mărime, etc), haideţi să vă povestesc despre aceast loc într-un mod cât mai subiectiv. Kefalonia e un fel de "big brother" al insulelor Ionice, cu fraţii ei mai mici, Corfu, Lefkada, Ithaka şi Zakynthos. Restul insulelor mai mici nu le pun la socoteală, să zicem că-s adoptate :). Cum în Zakynthos nu am fost şi nici nu prea mă tentează, o să o compar doar cu Corfu şi Lefkada.

Kefalonia e ceva mai scumpă decât Lefkada şi semnificativ mai scumpă decât Corfu.

Deşi sora ei mai mică (Lefkada) îi mai poate arăta din când în când degetul mijlociu

inscripţionat "Porto Katsiki, Egremni, Kathisma", Kefalonia îi poate spune fără probleme "stai cuminte în banca ta" prin faimoasele şi neaglomeratele Myrtos, Petani, Antisamos, Fteri, etc. Fiind atât de apropiate şi oarecum asemănătoare prin unele plaje, acestea două din urmă sunt totuşi destul de diferite. Kefalonia mi s-a parut ca având

un relief mai diversificat, cu un aer mediteranean ceva mai puternic şi o diversitate mult mai mare a plajelor. Aici găseşti şi nisip şi pietriş, şi zone verzi şi zone aride, şi palmieri şi cactuşi, de toate pentru toţi.

Kefalonia e MARE, am fi avut nevoie de cel puţin 14 zile pentru a vizita majoritatea plajelor. Daca te cazezi în centrul insulei ai nevoie 35-60 de minute pentru a ajunge la cele mai spectaculoase plaje, şi asta în cel mai bun caz, dacă

nu prinzi vreun localnic pe drum care îşi respecta siesta chiar şi la volan :). Cum spuneam, relieful e variat: mult verde in partea de Nord în apropiere de Fiskardo şi mai arid pe măsură ce înaintezi spre Sud. Aici găseşti şi munţi plini de verdeaţă dar şi munti gri, roci aruncate ici si colo de parca esti pe Lună, cactuşi de parcă eşti în Arizona şi versanti albi care se termină intr-o mare de un albastru ideal.

Dacă la capitolul cazare preţurile sunt doar ceva mai mari decât în restul insulelor Ionice, când vine vorba de mâncare puteţi adăuga linistiţi măcar 2-3 euro la felurile principale de mâncare faţă de Lekfada, 3-4 faţă de Corfu, iar la băuturi undeva la 1 euro peste Lefkada şi 1,5-2 euro peste Corfu. În supermarketuri, poate doar o diferenţă de câţiva cenţi, nesemnificativă.

*Drumul spre Kefalonia cu oprire la Metsovo:*

Pentru noi a fost primul drum cu maşina spre Grecia. Bănuiesc că toate detaliile necesare pentru traseul prin Serbia şi Macedonia se găsesc deja în altă rubrică, dar chiar şi aşa o să încerc să fac o mică sinteză. Am pornit din Oradea la ora 21:00 aproximativ Duminică seara şi am ajuns la cazarea din Metsovo a doua zi în jur de ora 13:00, aproximativ

1100 km. Timpul de aşteptare în vămi a oscilat între minim 10 minute şi maxim 20 de minute la intrare in Macedonia. Taxele de drum nu am stat să le calculez şi nici nu cred că o sa fac asta curând, dar nu sunt mare gaură în buget. Prima "supriză" ne-au făcut-o sârbii când am oprit să alimentăm şi "deştepţii" de noi n-am întrebat în prealabil dacă se

poate plăti cu cardul :). Aşa am alimentat 30 de litri şi după ce am intrat înăuntru am fost întâmpinaţi cu un "terminal problem", urmând să plătim doar 7 lei per litru după o conversie dinari-euro făcută ca la carte de amabilul domn de la casă. Deci sfat de la "deşteptul de mine" pentru viitori vacangii, nu alimentaţi nicăieri înainte de a întreba dacă se poate plăti cu cardul înainte. Drumul este bun în cea mai mare parte şi relativ plictisitor pe autostradă.

Am fost şi opriţi în Grecia pe autostradă de către o patrulă de poliţie, posibil pentru viteză (aveam 120 km/h în zonă cu limita de 100 km/H), dar ne-au urat un "Have Good Holidays" şi am plecat mai departe fără amendă, sper eu cel puţin. Oricum nu exclud varianta unor viitoare amenzi la domiciliu, luate prin intermediul "photo boot-urilor" montate de greci

pe marginea şoselelor şi pe care le-am ignorat constant. Recomand cazarea în Metsovo doar dacă aveţi răbdare să vă înghesuiţi pe străduţe al naibii de înguste şi sunteţi în căutare de o zonă frumoasă pentru noaptea intermediară. Eu am ales cazarea intermediară atât de departe pentru a mai avea de condus doar 2:30 h a doua zi până la ferryboat şi bineinteles pentru a şi vizita puţin Metsovo, cât am reuşit, 3-4 ore. Dar a meritat, ne-a plăcut atmosfera şi locul. Pentru ferryboat am avut rezervare atât la Ionion Pelagos cu plecare la 11:30 cât şi la Westferry cu plecare la 13:45 dacă ţin bine minte. Am reuşit să îl prindem pe cel de 11:30 în ciuda faptului că Lefkada era extrem de algomerată, în special Nidri. Am plătit 40 de euro per maşină (maşina peste 4.25 m lungime, altel ar fi fost 35€) şi 8,5€/persoană. Durata transferului a fost de două ore. Din superbul Fiskardo până în Argostoli unde am avut cazarea, drumul a durat undeva

la 60 de minute, poate mai mult. Distanţele nu sunt de speriat din punct de vedere al kilometrilor, dar sunt serpentine şi curbe la aproape 90 de grade de multe ori, şi acest lucru se face simţit. După cum spuneam şi în introducere, Kefalonia ne-a întâmpinat cu multă verdeţă şi parfum de leandrii, case cochete şi palmieri ici şi colo. Din punctul meu de vedere această insulă esta mai "luxoasă" decât Lefkada şi Corfu.

*Cazare:*

Probabil o să fac şi un review separat, pentru că merită, dar nu ştiu dacă o să ajungă la urechile voastre aşa că o să încerc să fac un rezumat acum. Am luat pentru prima oară cazare prin Airbnb (sper că nu încalc regulile site-ului) şi nu am regretat deloc. Căsuţa noastră pentru 8 nopţi a fost un apartament la parter în Argostoli, într-o clădire dealtfel doar cu un etaj deasupra. Două camere, o bucătărie şi loc de luat masa, baie dotată inclusiv cu maşina de spălat, 3 aparate de aer condiţionat (unul pentru fiecare cameră şi unul în bucătărie), pur şi simplu nu puteam cere mai mult. Am avut inclusiv parcare privată, cu toate că accesul pe stradă ar putea fi liniştit trecut ca probă de încadrare la examenul auto, şi sunt sigur că nu mulţi ar promova. Apartamentul este chiar în Argostoli, aproape de port, pietonală, magazine, taverne, tot ce trebuie.

Gazda noastră a fost Zeda, o grecoaică din Salonic căsătorită cu un australian (John), o gazdă pe care o recomand din toată inima dacă mergeţi vreodată în Kefalonia! Incă de la rezervare am ţinut constant legătura, ne-a dat informaţii preţioase, s-a ocupat de rezervările de la ferryboat dus-intors, ba chiar atunci când la momentul rezervării ne-am arătat oarecum nemultumiţi de o canapea extensibilă dintr-o cameră, ne-a "mirosit" şi am fost întrebaţi dacă am prefera un pat dublu în schimbul acesteia. Era exact ce ne doream şi spre suprinderea noastră ne-a raspuns cu un mare "Ok, than double bed it is! ".

Zis şi făcut, peste o lună de zile în pozele de prezentare canapeaua dispăruse fiind

înlocuită de un pat dublu care s-a dovedit a fi foarte comod. Pe parcursul drumului după intrarea în Grecia s-a asigurat în mod constant că suntem ok şi nu avem probleme, prin intermediul Whatsapp. Ba chiar ne-a sunat să îşi ceară scuze că nu ne poate întampina personal din cauza celor mici care trebuiau preluaţi de undeva şi să ne informeze că ne-a lăsat înăuntru un coş cu fructe, pâine, unt şi gem, suc de mere şi apă. Cheia am găsit-o într-un lockbox după ce Zeda ne-a comunicat codul. Ne-a vizitat însă a doua zi dimineaţa, când şi-a făcut apariţia cu câteva produse de patiserie pentru noi. Cred că am stat de vorbă cel puţin 30 de minute, timp în care ne-a făcut "instructajul" cu privire la ce să facem

şi unde sa mâncăm bine pe insulă. La intrare în apartament am găşit şi un caieţel cu notiţe scrise de ea, cu topul plajelor, al restaurantelor, locuri ştiute doar de localnici, dar şi un program de vizite pe zile :). Am încercat să ne revanşăm şi noi printr-un borcan de zacuscă homemdade şi o sticlă de palincă de Bihor cu tricolorul pe ea. Cert e că a fost foarte încântată de "suveniruri" 'şi la plecare ne-a mai adus două sticle cu vin local, alb şi roşu, pepene roşu şi apă pentru drum. Am promis că ne vom revedea, ea insistând să o contactăm dacă mai ajungem prin Kefalonia, indiferent unde o sa ne cazăm.

*Ziua 1 - Argostoli & Makris Gialos beach*

După ce ne-am familiarizat cu spaţiul de cazare am pornit în căutarea faimosului pita gyros la pas prin Argostoli. Am luat la pas oraşelul pornind din zona podului Drapano (actualmente De Bosset bridge) şi culminând cu zona centrală, o zonă pietonală frumoasă dar toridă şi goala pe la ora 16:00. Siesta grecilor şi-a pus amprenta peste tot şi uite aşa am rămas cu stomacul gol şi lipit de spate, până să luăm decizia de a ne întoarce la cazare şi de a ne încerca norocul pe plajă. Argostoli e un oraşel frumos, dar puţin cam murdar pe alocuri din cauza lipsei coşurilor de gunoi şi a aglomeraţiei. Străzile sunt foarte înguste, astfel încât fiecare drum este o încercare, la fel şi găsirea unui loc de parcare. Rar zăream câte o maşină fără zgârâieturi sau urme de lovituri. Am pornit cu speranţa în suflet spre plaja Makris Gialos şi am ajuns relativ uşor şi rapid în parcarea acesteia după aproximativ 10 minute. Ora nu era deloc potrivită pentru găsirea rapidă a unui loc de parcare, dar după câteva căutari stânga-dreapta am reuşit să parcăm la umbra unui măslin. Parcarea nu este amenajată, astfel încât trebuie să fiţi atenţi să nu loviţi partea de jos a maşinii, fapt testat de câţiva vecini sârbi care păreau să nu mai aibă nevoie de jumătatea din faţă a maşinii, nivelând o parte a parcării plină de bolovani şi denivelări.

Plaja Makris Gialos este destul de populată la orice oră a zilei, cu nisip fierbinte, apă caldă şi limpede. Nu ne-am achiziţionat şezlonguri, care trebuiau plătite separat indiferent de consumaţia de la barurile de care aparţineau, ci am stat pe tot parcursul sejurului pe prosoape şi paturi la adăpostul umbrelei achiziţionate din România. Până la urmă umbrela este o achiziţie bună, mai ales dacă vă deplasaţi cu autoturismul şi deranjul nu este prea mare. Pe plajă găsiţi câteva baruri şi două centre pentru activităţi sportive, barurile servind inclusiv mâncare. Am ales să servim un Pita Gyros (4,2 €) şi bere Myrtos, după caz, la "doar" 3 €/sticla de 0.33 l. Din experienţa personală pot spune că n-am avut probleme în împăcarea alcoolului cu condusul, deşi nu recomand neaparat acest lucru. Poliţia a lipsit cu desăvârşire pe tot parcursul sejurului, şi dacă nu exagerezi, nu văd să fie probleme în acest sens. Am rămas pe plajă până după ora 20:00, luând apoi drumul spre "casă" pentru a descoperii adevărata faţă a capitalei insulei. După ora 20:00, Argostoli se transformă! Furnicar de lume, în special pe strada pietonală care duce spre centru, dar şi pe faleză într-o măsură mai mică. Magazine, taverne, baruri, tot ce vrei şi ce nu vrei. În schimb, pentru prima oară de când ne facem viaţa mai frumoasă vară de vară în Grecia, n-am fost "poftiţi" de niciun grec la vreo tavernă, aşa cum se întâmpla în Corfu & Lekfada & Creta cu cei care stăteau în faţa tavernelor pentru a-ţi prezenta meniul şi a te invita înăuntru. Şi asta pentru că foarte mulţi dintre cei prezenţi pe străzi seara erau greci, probabil localnici, cel puţin la fel de mulţi ca turiştii. Aşadar aici tavernele nu depindeau în totalitate de turişti, la majoritatea meselor vorbindu-se greacă. Mi-a plăcut mult acest aspect, în ciuda faptului că sunt ospitalieri de felul lor, uneori în vacanţele trecute

la un moment dat acest lucru devenea deranjant. În Argostoli strada pietonală este predominant dominată de magazine de haine şi suveniruri, în timp ce tavernele sunt concentrate majoritar în piaţa centrală şi pe faleză. Pentru prima noastră masă

am ales absolut întâmplător taverna "Grill House" din piaţa centrală, şi am ales bine! Dealtfel locul a rămas principalul punct de luat masa pe parcursul concediului. Preţurile nu sunt mici, dar acest lucru nu este o noutate în Kefalonia. Exemple: Pita gyros - 3,5€, Gyros plate (half portion, dar destulă pentru un adult) - 5,5 €, paste - între 8,5 si 11 €,

pizza - intre 11 si 13 €, bere Mythos & Amstel - 3,5€ / 500 ml. Eu am ales pastele mexicane (10€) iar soţia un sortiment de pizza (12,5€). Ambele alegeri au fost un deliciu, fără glumă, luaţi cu încredere :). Ospătarii sunt rapizi şi drăguţi, tipa care ne-a servit bâlbâind şi câteva cuvinte în română, destul cât să îţi fure un zâmbet şi doi-trei euro bacşis. Eu am numit asta marketing grecesc :)). După masă am dat în sindromul porcului şi ne-am retras la cazare pentru a mai servi o bere pe terasă, urmată de un somn bun tradiţional românesc.

*Ziua 2 - Antisamos & Melissani Cave*

Ne-am început dimineaţa bine, cu un mic dejun delicios alcătuit din produse locale + conserve româneşti, să nu ne uităm rădăcinile. Dacă vă cazaţi la doamna Zeda în apartament, aveţi destule magazine la câteva minute distanţă pentru aprovizionare. Tot în

imediata apropiere (20 de metri) am găsit şi un bar local, unde după ce am vorbit cu mâinile vreo 5 minute am reuşit să comand două frape-uri la pachet. "To go", asta nu înţelegea nicicum doamna de la bar. Nici "take away", nici "to go". Am ajuns până şi să

mimez cum iau cafelele de la ea şi ies afară din bar, cu ele în mână. Am căzut admiterea la actorie dar povestea a fost cu final fericit pentru că am zărit paharele din hârtie cu capac undeva în spatele dânsei, şi făcând un gest disperat de era să-i scot ochii,

am reusit să i le indic. Victorieeee pentru tot restul sejurului!! Ps: ştia în schimb "milk and sugar", fapt demenţial de important.

Un frappe la tanti = 1,5€. Mai ieftin, că engleza nu-i inclusă în preţ. După micul dejun am pornit în voie spre Antisamos, ajungând acolo după vreo 45 de minute. Atenţie la sensurile giratorii, greci au alte reguli, se opreşte cel din sens şi te lasă pe tine să

intri. Să vezi distracţie maximă după ce te-ai prins deja de schemă şi te întâlneşti în sens cu alt străin proaspăt venit pe insulă :). Tu deja grec pe jumătate te opreşti să îi faci loc să intre în sens, că poate o fi vreun profesionist grec, el la rândul lui se opreşte să te lase să ieşi că nu înţelege nimic, şi uite aşa ajungi să intri/ieşi din sens pe baza de invitaţie. Noi le-am numit simplu sensuri giratorii cu intrare pe baza de invitaţie. Revenind la Antisamos, am parcat în spate la "Antisamos Beach Bar" la indicaţiile unei colege

de pe AFA care a scris despre asta şi totodată la indicaţiile gazdei noastre, care ne-a recomandat acelaşi lucru. Parcarea este spaţioasă şi gratuită, nu ne-a intrebat nimeni de sănătate. Antisamos este o plajă chiar frumoasă, are ceva aparte şi are norocul de a fi înconjurată de mult verde. Plaja este cu pietre albe destul de mari dar nu deranjante, apa trece repede de la o culoare la alta şi este bineînţeles mai rece decât la Makris Gialos, adâncindu-se mult mai repede. Este în schimb plină de peşti, o plăcere să intri în apă să îi hrăneşti. Cel mai mult mi-a plăcut faptul că nu este deloc aglomerată şi astfel îţi induce o stare de relaxare completă. Există şi aici un centru de activităţi sportive, deci nu duci lipsă de nimic. Am încercat la capătul plajei şi o partidă de pescuit, dar tot ce am prins a fost un pumn în cap de la soţie, pe motiv că am dispărut prea mult timp din raza ei vizuală. Altfel am privit pescuitul în Grecia după faza asta. La capitolul mâncare vă recomand cu drag

să luaţi masa la Antisamos Beach Bar, pentru că au o mâncare foarte bună şi preţuri decente. Dealtfel cred că în Kefalonia a fost pentru prima dată când mesele luate la tavernele de lângă plaje au fost mai gustoase decât cele luate în staţiuni şi uneori chiar mai ieftine.

Am părăsit plaja cu direcţia Melissani Cave în jurul orei 17:00, ajungând acolo foarte rapid. Nu mai ţin minte preţul biletului, dar vizitarea peşterii după amiază îi ştirbeşte oarecum din frumuseţe, deoarece razele soarelui nu mai pătrund direct în peşteră. Chiar şi aşa, consider că merită vizitată. După atâta "efort" am facut o oprire în oraşelul Sami pentru a lua masa, la îndemnul gazdei noastre. Sami este în principiu un orăşel/port

foarte cochet, plin de flori şi cu o faleză frumoasă (se aseamănă oarecum cu Nidri, Lefkada). Nu la fel de încântaţi am fost însă de masa luată la taverna Finikas din port, un loc frumos amenajat şi cam atât. În rest, mâncarea fără gust şi scumpă. Ne-am încheiat ziua prin Argostoli în căutarea unei gustări prin aglomeraţie şi gălăgie, dealtfel atmosfera tipică pe pietonală şi faleză după ora 20:00. O alta observaţie referitoare la Argostoli

este faptul că aici nimeni nu te opreşte pe stradă pentru a-ţi băga pe gât croaziere sau alte activităţi. Şi încă ceva: din când în când mai dai de câte un cerşetor care îţi cere un Euro. Cumpărăturile pentru micul dejun le-am făcut întotdeauna la cel mai apropiat "ΚΡΗΤΙΚΟΣ super market" (uşor de ţinut minte numele), cu preţuri decente şi fructe proaspete tot timpul. După una, maxim şase beri -» somn.

*Ziua 3 - Myrtos & Assos*

Mic dejun, imitaţie de cafea de la tanti care nu vorbeşte engleză, bere de la market şi fuga cu maşina 45 de minute până la plaja Myrtos. Regula de bază de care eu bineînţeles că n-am ţinut cont în ciuda avertizărilor colegilor de pe AFA: încercaţi să ajungeţi la plaja Myrtos înainte de ora 10:00, dacă se poate chiar înainte de ora 9:00. Am găsit un loc de parcare SUS de tot, undeva la începutul drumului şerpuit ce coboară spre plajă. Şi dacă

la coborâre e cum e, la urcare pe aproximativ 40 de grade o să te opreşti puţin să te gândeşti dacă chiar mai ai nevoie de maşina aia :). Nu consider că mai are nevoie de prea multă descriere plaja Myrtos. Este frumoasă, prinde culoare şi mai frumoasă după ora 13:00, dar în unele zile poate fi şi mai spectaculoasă în funcţie de curenţi, vânt, etc. Noi am găsit-o relativ liniştită dar nu tăcută, cu valuri cât să te mângâie puţin la intrare. Din cauza vântului a fost o adevărată provocare să montăm umbrela pentru puţină răcoare. În rest, plaja nu pare deloc aglomerată datorită mărimii, taverne

sunt dar nu le-am testat iar umbră găseşti mai greu fără umbrele de acasă sau şezlonguri contra cost. Am rămas până în jur de ora 15:00 iar urcarea spre maşină s-a dovedit a fi infernală. Ne-am grăbit puţin cu plecarea pentru a ajunge în Assos, al doilea obiectiv pentru ziua respectivă şi destinaţie neaparat de bifat pentru mine. Până în Assos coborârea se face pe un drum cu serpentine destul de provocător pentru şoferi mai ales din punct de vedere al unghiului şi frecvenţei curbelor. Odată ajunşi în Assos am găsit destul de greu un loc de parcare, satul fiind mic iar parcarea din capătul stâng

al falezei fiind plină. Am reuşit să găsim parcare pe o străduţă no name şi ne-am îndreptat către frumosul port de unde se poate admira satul în toată splendoarea lui. Nu degeaba mi-am dorit atât de mult să ajung acolo, pentru că Assos nu a dezamăgit. Este superb, mic dar cochet, cu câteva taverne înşirate de-a lungul portului şi cu o plajă micuţă dar fenomenală. Eu am fost singurul care a ales să şi facă o baie acolo, iar plaja deşi pare una cu pietre, are cel mai fin nisip simţit în Kefalonia de îndată ce intri în apă. Ca să nu mai zicem de temperatura perfectă a apei, ajutată de lipsa curenţilor. Am luat masa într-un cadru pitoresc la "Molos Traditional Taverna", o tavernă cu meniu predominant alcătuit din peşte&fructe de mare şi unde îţi poţi alege din peştii expuşi în gheaţă la intrarea în tavernă. Preţurile au fost decente pentru Assos şi mâncarea bună, deci o recomand. Din

păcate nu am rămas mult prin Assos fiind doborâţi de căldură, ci am ales să ne retragem mai devreme la cazare pentru a ne putea plimba pe înserate pe podul Drapano. Alegerea a fost bună deoarece este o placere să te plimbi pe acest pod odată ce caldura nu mai este insuportabilă, locul fiind perfect şi pentru sedinţe foto (nu că asta ar fi ceva distractiv când ai o soţie care vrea multe poze). Am văzut şi o broască ţestoasă, frumoasă şi mare! Din păcate a fost singura pe care am zărit-o, dar bine-i şi aşa decât deloc. Am încheiat seara pe acelaşi traseu, pe pietonală spre piaţa centrală, iar mai apoi la taverna Grill House. Alte feluri de mâncare, aceeaşi satisfacţie. Noapte bună Argostoli!

*Ziua 4 - Petani & beach party*

Destinaţia zilei ar fi trebuit să fie Fteri Beach, dar pentru că nu am prins o oră convenabilă la taxi boat-ul din Zola (mai exact se ia de lângă Agia Kiriaki beach) a trebuit să schimbăm destinaţia. Noi am ajuns la taxi boat în jurul orei 10:00, iar cei de acolo ne-au informat că prima plecare disponibilă este de la ora 11:00. Până am ajuns la maşină să anunţăm restul grupului, la coada s-au aşezat alţii iar plecarea s-a amânat pentru ora 12,

chestie greu de acceptat pentru noi, aşa că am ales să plecam. Sfat pentru cei care vor sa ajungă la Fteri: mergeţi în Zola înainte de ora 10:00 când se deschide casa de bilete (respectivii sunt deja acolo), anunţati câţi vreţi să mergeţi şi de la ce oră, şi spuneţi-le să ţină cont de voi până când reusiţi efectiv să plătiţi biletele. Noi aşa am reuşit într-un final, într-o altă zi. Din Zola până la Petani am făcut undeva la 25 de minute iar parcarea

s-a făcut tot în partea de sus a drumului de coborâre, la fel ca în cazul Myrtos. Totuşi distanţa nu este la fel de mare, drumul de coborâre fiind ceva mai scurt, deci să zicem că a fost acceptabil. Sfat: încercaţi să coborâţi tot drumul până jos, la capătul acestuia unde veţi găsi o tavernă, treceţi prin faţa tavernei şi cu puţin noroc o să parcaţi în lateralul acesteia, într-o parcare ceva mai greu de intuit. Noi n-am avut noroc în prima zi, dar am reuşit la a doua vizită a plajei în zilele urmatoare. Plaja Petani este soră cu Myrtos, cu pietre albe ceva mai mici, apă mai puţin adâncă şi ceva mai limpede.

Nouă ne-a plăcut maxim din toate punctele de vedere, mai ales în capătul din stânga unde te poti adăposti la umbra stâncilor, dar nu prea aproape pentru

că mai cad pietre. Aici găsiţi şi o tavernă unde vă recomand fără doar şi poate să luaţi masa: Erasmias Petani. Am încercat un fel numit "Linguini cu fructe de mare" şi ne-am lins pe degete. O porţie pentru două persoane costă 20 € iar o porţie pentru o persoană 12 €. Vorba aia, "Unde-s doi puterea creşte, buzunarul nu tuşeşte" - Ionuţ 2019. N-am rămas până seara pe plajă pentru a putea ajunge mai devreme în Argostoli şi implicit la un beach party pe plaja Avithos, la câteva minute de noi. înainte de plecare am luat masa pe faleză la faimoasa tavernă Kalafatis. N-am făcut o afacere prea bună decât din punct de vedere al peisajului, pentru că mâncarea a fost mediocră şi la preţuri destul de mari. Am încercat peşte cod alături de piure de cartofi cu usturoi, fel încercat de două

ori pe parcursul vacanţei, în ambele cazuri având nevoie de încă o masă după masă:(. La barul de pe plaja Avithos am ajuns în jur de ora 21:00, dar petrecerea a început la ora 19:00. Atmosfera de petrecere, două reflectoare în apă, persoane de toate vârstele dansând sau făcând baie, n-am regretat deloc prezenţa în cele din urmă. Efectiv am văzut şi englezoaice pe la 40 de ani agăţând puşti de 18-20, familii cu copii ce dădeau cu lopăţica în nisip plictisiţi în timp ce părinţii se delectatu cu alcool la 11 noaptea, mămici singure şi bine alcoolizate dansând cu copilul pe plajă, nebunie. Cert este ca grecii sau ne plac, sau ne asemănăm mult cu ei, pentru că barmanul ne-a confundat cu nişte greci şi după ce l-am lămurit că suntem din Romania, a scos o sticla de tărie şi ne-a dat un rând de shot-uri gratis. Am rămas până în jur de ora 12:00 şi nu mai mult, pentru că noi baieţii eram toţi soferi şi pentru că... 5 euro berea la 330 ml :). Ajunşi în Argostoli ne-am delectat

cu un pita gyros şi un Mythos pe terasa aparatamentului, după care somn de voie.

*Ziua 5 - Makris Gialos si ceva mai mult din Argostoli + pescuit. *

Obosiţi după o noapte mai lungă, n-am reuşit să ne trezim cu noaptea-n cap aşa că am decis să rămânem în apropiere pe plaja Markis Gialos pentru relaxare şi ceva

sporturi pe apă. Am dat fuga la supermarket pentru aprovizionare cu Amstel/Mythos şi în câteva minute eram pe plajă pregătiţi de puţină adrenalină. Prima opţiune a fost un fel de saltea trasă de pe apă de o barcă de viteză, în poziţie culcat pe burtă. Adrenalină am vrut şi adrenalină am primit, pentru că au dat cu noi în toate părţile, de multe ori fiind în aer ţinuţi doar de mânerele saltelei pe care le strângeam cu toată puterea. Am ajuns la mal cuantebraţele umflate şi sleiţi de energie, încă o tură şi zburam fiecare pe rând de pe saltea cu siguranţă. Nu mai reţin exact preţul, dar cred că am plătit 15€/persoană. A urmat skijet-ul la preţul de 40€/15 minute (au fost 20 în cele din urmă), care ar fi trebuit să fie mai distractiv dacă n-ar fi strigat soţia din dotare că îmi crapă capul şi nu mai vorbeşte cu mine dacă nu încetinesc. Aşa că am mers cu viteza melcului în cea mai mare parte, pentru că valurile erau ceva mai mari decât într-o zi obişnuită. Am rămas doar jumătate de zi pe plajă pentru că fiecare dintre noi avea un alt plan: unul sus pe munte, unele la somn şi eventual la cumpărături, iar subsemnatul la pescuit. Da, aţi citit bine, am obţinut viză de pescuit de la soţie pentru 2 maxim 3 ore. Naşul meu a urcat cumva pe cel mai înalt punct din Kefalonia, nu ştiu exact unde, dar încerc să ataşez câteva poze primite de la el.

Dacă doriţi să pescuiţi, se poate oriunde imediat ce treceţi de farul din nordul oraşului, deşi sincer eu am văzut persoane pescuind şi în port. N-am avut succes prea mare (2 peşti văzuţi mai bine la microscop), dar în schimb am prins două beri Mythos de calitate superioară. Spre seară am bătut oraşul în lung şi în lat, l-am analizat mai bine, am făcut mai multe poze, şi cam atât. Pentru masa de seară am ales aceeaşi tavernă, Grill House.

*Ziua 6 - Xi beach si Petani*

Am plecat la Xi Beach deşi aceasta nu era neaparat pe listă, dar auzisem că acolo s-ar putea practica parasailing iar unii dintre noi erau chiar interesaţi să încerce. Eu personal am încercat aşa ceva în Creta, şi deşi a fost o experienţă interesantă nu aş mai repeta neaparat atâta timp cât sunt şi alte lucruri de încercat. Pe drumul spre Xi Beach chiar înainte de intrarea în Lixouri, o să găsiţi pe partea stângă un magazin cu de toate la preţuri foarte bune. De la articole de pescuit până la echipamente de snorkeling şi produse alimentare. Recomand locul, patroana fiind o englezoaică căsătorită cu un grec. Dealtfel am gasit în Kefalonia cel puţin 3 magazine în care vânzătoarea vorbea o engleză pur britanică, de unde am tras concluzia că grecii sunt combinaţi care mai de care cu tot felul de străini. Ei au locul, ele/ei au banii, toată lumea-i fericită :). Am văzut la magazin pentru prima dată şi harpon pentru pescuit subacvativ, pentru care ai nevoie de un permis special din cauză că sunt foarte periculoase. Grecul ne-a povestit că anual mor câţiva oameni pentru că nu ştiu cum să le folosească în condiţii de siguranţă, şi

reuşesc să-şi înfingă câte o săgeată în cap. Revenind la plaja Xi, la care ajungeţi după un drum frumos în mare parte pe coastă cu marea în faţă. Noi am tras concluzia că este o plajă potrivită pentru familii cu copii şi cam atât. Este foarte lungă, puţin aglomerată, cu centru de activităţi sportive şi câteva taverne, dar cam atât. Personal nu ne-a impresionat decât faptul că apa rămâne mică până departe în larg, dar în rest apa are o culoare anostă pentru Grecia iar pe mal se mai găsesc câteva alge. Parasailing n-a fost să fie nici aici, am aflat că nu se mai practică nicăieri pe insulă de vreo doi ani. Ne-am dat puţin cu nămol, am făcut o baie şi am plecat din nou spre Petani beach, aceasta din urmă fiind relativ aproape si pe gustul nostru. Dacă rămâneţi până mai spre seară aveţi şansa să prindeţi plaja ceva mai goala dar nu foarte, pentru că multe maşini coboară

după ora 19:00 pline de turişti care vin aici să prindă apusul. Personal n-am rămas până la apus, dar am vazut poze şi cred că merită. Am încheiat seara prin Argostoli la o clătita bună şi foarte dulce, la un local micuţ undeva pe strada pietonală.

Ziua 7 - Fteri beach şi Makris Gialos

Cu temele făcute de data aceasta, am reuşit să prindem bilete pentru taxi boat-ul spre Fteri. Am ajuns înainte de ora 10:00, i-am rugat să ţină cont de noi, aşa că după ora 10:00 am achiziţionat bilete cu plecare la 10:30 şi întoarcere la ora 14:00. Trebuie să îţi alegi la plecare şi ora întoarcerii, astfel încât ei să poată să îşi facă un program aproximativ. Dacă reţin bine am plătit 15€/persoană dus-intors iar ca timp de parcurgere nu faci mai mult de 15-20 de minute pe mare. În drum spre Fteri Beach taxi-ul Încetineşte puţin în dreptul plajei Kamari, şi nu ştiu de ce doar încetineşte şi nu te lasă acolo, pentru ca apa din dreptul plajei Kamari n-am mai văzut-o nicaieri în Kefalonia (o să ataşez câteva poze). Dacă vreţi un sfat personal, mergeţi în Zola şi interesaţi-vă de închirierea unei bărci, dar întrebaţi înainte dacă puteţi acosta pe aceasta plajă, pentru că e superbă. Plaja Fteri

era pustie când am ajuns noi, excepţie făcând două yaht-uri acostate în larg undeva câţiva săraci îşi savurau cafeaua în halat de baie. Nici ciudă nu ne-a fost, pentru că plaja Fteri era doar a noastră preţ de ceva vreme şi voiam să profităm din plin. Ce pot spune despre Fteri? Este o superbitate! Nu îşi arată toată frumuseţea de dimineaţă, durează puţin până apare soarele de la amiază care îi conferă adevarata frumuseţe. Ştiu că se poate ajunge aici şi pe o carare prin munţi, dar nu am încercat pentru că auzisem că traseul durează aproximativ 40 de minute şi este accidentat pe alocuri. Cu toate acestea am zărit câţiva oameni venind pe acolo. În partea dreaptă a plajei dacă te arunci în apă şi înoţi puţin poţi ajunge la o plajă micuţă pustie, unde nu vezi urmă de om. Recomand.

Activitatea principală aici au fost pozele bineînţeles. Aveţi grijă să fiţi pe fază atunci când se întoarce taxi boat-ul pentru preluare la ora stabilită iniţial, deoarece tind să cred că se înghesuie şi cei care nu aveau întoarcerea stabilită pentru ora respectivă. Pentru că ne-am întors relativ repede de la Fteri, ne-a mai rămas timp pentru loiala Makris Gialos. Şi bine am facut că am mers, pentru că în seara respectivă am prins singurele valuri de pe plaja respectivă iar distracţia a fost pe masură. Deşi după 2-3 Mythos nu ştiu dacă valurile te răsturnau sau căldura de afară combinată cu ceva alcool. Goliţi de energie am decis să ne alimentam în altă parte, de data aceasta înafara oraşului, la o tavernă al cărei nume nu mi-l amintesc şi unde mâncarea a fost un eşec scump. Deci, găsiţi câteva locuri bune cu mâncare şi rămâneţi la acestea. Deşi pe TripAdvisor multe au note bune, reţineţi că multe dintre aceste note sunt acordate de turişti ce provin din ţări unde gastronomia este săracă, iar pentru ei o mâncare ceva mai complicată decât sniţelul vienez devine o delicatesă.

Ziua 8 - veşnica Makris Gialos

În cazul cazării în Argostoli, vă recomand să începeţi dimineaţa cu o vizită la patiseria/cofetăria Spathis. Localizată pe faleză şi amenajată drăguţ, aici veţi găsi cele mai bune produse în materie de prăjituri sau produse de patiserie, garantat! Deşi personal mi-aş fi dorit să mai vad şi alte plaje precum Pessada, Foki, etc., doborâţi de căldură şi cu pielea arsă la maxim, am hotărât să rămânem aproape şi să ne începem dimineaţa cu câteva gustări direct pe terasele de pe plajă, la preţuri măricele. Toată ziua s-a rezumat la plajă şi bălăceală, ştiind că în curând o să ne fie foarte, foarte dor. Nu-mi aduc aminte să fi facut altceva în penultima zi, încheiată prin căutări de mici suveniruri şi bineînteles prin tradiţionala masă la taverna Grill House. Pentru cei care vor produse alimentare/nealimentare la preţuri bune, s-a menţionat aici pe site într-un ecou magazinul "My Market". Vreau doar să menţionez faptul că este foarte uşor de găsit, la intrare în Argostoli pe şoseaua de lângă faleză, pe partea stângă a şoselei, pare cel mai mare din zonă.

Ziua 9 - "decolare" spre Meteora

Deşi ferry boat-ul pleca abia la 13:45, am fost anunţaţi că trebuie să fim acolo cu cel puţin o oră înainte, aşa că în dimineaţa respectivă n-am reuşit să mai facem prea multe înafară de o fugă până la patiseria Spathis şi până la cel mai apropiat magazin. Drumul până în Fiskardo a durat ceva mai mult decât calculasem iniţial (multumesc grecoaicei

care frâna înainte de fiecare curbă de zici ca urma o prăpastie), dar în cele din urmă nu s-a dovedit a fi o problemă deoarece casa de bilete s-a deschis abia cu o jumătate de oră înainte. Dar tu trebuia să fi acolo cu o oră înainte... funny. Oricum, nu vă bazaţi pe plecarea la limită atunci când urmează să luaţi ferry boat-ul din Fiskardo, pentru că parcarea acolo în aşteptarea ferryboat-ului este o provocare. Fiskardo e mic, nu sunt locuri, lumea se înghesuie să parcheze cât mai aproape de port, haos. Noroc cu un poliţist care mai făcea ordine printre ei. Drumul de întoarcere spre Lefkada a fost unul zdruncinat din cauza valurilor, fetele simţind asta cel mai bine. Colac peste pupăză, la coborâre am găsit maşina ucraineanului din faţă mea lipită de a noastră. Îi fac politicos semn să nu carecumva să mai dea pe spate, ca şi aşa deja e bai, şi la prima vedere pare că înţelege şi dă puţin în faţă, după care se opreşte. Se întoarce al meu ucrainean (puştan de vreo 20 de ani maxim) să verifice el daca eu aveam frâna de mână trasă. Într-o ruso-engleză îmi spune destul de iritat să nu plec, că maşina lui e nouă, şi că nu rămân astea aşa. Problema era ca în spatele meu un cetăţean grec claxona frenetic că ar vrea să iasă, eu nu puteam să ies, cei de pe ferry nu putea sa înceapă îmbarcarea celor care aşteptau, haos. Îmi explică prietena "dânsului" că nu aruncă ei vina pe mine, dar să rămân până rezolvă ei cu cei de la ferry. Grecul din faţă roşu la faţă, echipajul de la ferry de asemenea, practic totul era blocat din cauza unui ucrainean cu apucături de rus prost care nu voia să coboare deşi cei de acolo îl asiguraseră că o să se rezolve, dar trebuie să coboare. Nu ştiu ce s-a întâmplat pe urmă, pentru că eu am reuşit să ies cu ajutorul celor care dirijau maşinile după mai multe manevre faţă-spate. Cert e ca la ucrainean urlau 4 bărbaţi în toată firea roşii la faţă de nervi "OUT, GET OUT". Prietene, sper că aveai asigurare medicală. Plin de nervi m-am gândit ca aş face bine să mă calmez la o masă gustoasă, aşa că ne-am oprit la taverna Familia din Nidri. Cei care mi-au citit şi review-ul despre Lefkada ştiu despre ce vorbesc, un loc preferat de români pentru ospitalitate, mâncare bună şi bineînţeles pentru limba română. Au trecut aproape doi ani de când am fost în Lefkada şi totuşi mare ne-a fost supriza când chelnerul prietenos şi vorbitor de limba română ne-a întâmpinat cu o strângere de mână şi cu un "Bine aţi revenit! ". Ne-am simţit ca acasă, localul era plin ochi de conaţionali. Măncarea a fost delicioasă ca de obicei, iar preţurile au rămas la fel ca în urmă cu doi ani de zile, cu 3-4 euro sub cele din Kefalonia. Plecarea spre Meteora s-a amânat astfel pana în jurul orei 17:00, ora la care Lefkada era toridă. Drumul spre Meteora a fost unul plăcut, mai ales prima parte a acestuia care se face pe drumuri naţionale. Aşa am avut ocazia să trecem şi prin câteva orăşele de pe continent, pustii şi cu aproape toate afacerile de colţ închise. Pe continet e jale din câte am înţeles, fiecare supravieţuieşte cum poate, excepţie unele zone turistice. La cazarea de lângă Meteora am ajuns din păcate pe timp de noapte, aproape de ora 22:00. Am fost singurii cazaţi la Bloutsos Rooms în satul Kastraki, foarte aproape de Meteore şi poziţionaţi într-un cadru de vis. Din păcate în camera noastră aerul condiţionat nu a funcţionat, dar în rest totul ok. Sunt câteva taverne/magazine în zonă deschise până târziu, dar noi am comandat ceva mâncare cu livrare la domiciliu din Kalambaka. Cei care livrau nu aveau nici măcar o sumă minimă pentru livrare, nici cost de livrare şi nici preţuri mari. În momentul acela le-am înţeles oarecum disperarea celor de pe continent.

Dimineaţa am părăsit cazarea cu bagaje cu tot în jurul orei 9:00, plecând spre principala mănăstire din Meteora. Drumul este relativ scurt şi se urcă destul de uşor, dar la destinaţie parcarea a fost destul de greoaie pe marginea drumului, din cauza numărului foarte mari de turişti. Deşi eram în munţi, căldura a fost aproape insuportabilă, recomand foarte multă apă în cazul care doriţi să vizitaţi mănăstirea. Peisajul este însă uimitor, atât din punct de vedere al munţilor cât şi al mănăstirilor. Suveniruri puteţi cumpăra de la tarabele poziţionate înainte de intrarea în mănăstire, majoritatea celor de acolo fiind obişnuiţi deja cu românii. Noi le-am cumparat pe majoritatea de la o bătrânică simpatică cu care se poate negocia, aceasta sesizându-se automat la auzul discuţiei mele cu soţia cum că s-ar putea să le găsim mai ieftine jos în Kalambaka printr-un "scump

la Kalambaka! ". Intrarea în mănăstire se plăteşte dar nu e mult (5 euro?!) iar preţul se justifică odată ce intri şi vezi toate minunaţiile realizate de călugări de-a lungul timpului.

A fost singura mănăstire pe care am vizitat-o, împiedicaţi de căldura insuportabilă. Am plecat mai apoi spre Kalambaka unde am alimentat la Shell şi unde am luat o ultimă gustare înainte de a porni la drum. Dacă pe insulă o pita gyros costa 3,2€

în Kalambaka am găsit-o la 1,5€. Drumul spre vamă a fost ok iar la ieşirea din Grecia am stat numai 4 ore :). Sfat: dacă puteţi evitaţi principala ieşire din Grecia înspre Macedonia şi căutaţi o altă vamă mai mică. Eu şi cel puţin încă un coleg de muncă am stat acolo cu orele, pe 40 de grade. După alimentarea în Macedonia drumul a decurs relativ bine, mai puţin un incident într-o benziărie din Serbia unde ne-am oprit pentru câteva ore de somn şi unde am fost loviţi de o doamnă neatentă la ieşirea din parcare. Eram pe cale să chemăm poliţia, dar deşi era vina ei am constatat totuşi că este ora 3 noaptea şi suntem rupţi de oboseală, iar pentru o bara spate puţin îndoită, nu merită efortul. Aşa că ţinând cont de faptul ca ea avea cârlig şi implicit nicio daună, am lăsat-o aşa. Înafară de timpul de aşteptare la ieşirea din Grecia, nu am mai avut probleme cu aşteptarea în vămi. Apropo, n-am avut nici procură notarială pentru maşina care este pe numele tatălui şi nici n-am luat cârligul jos din spatele maşinii, şi cu toate acestea n-am avut nicio problemă cu poliţia.

Concluzii:

1. Kefalonia merită vizitată!

2. Preţurile sunt ceva mai mari decât în restul insulelor.

3. Aici nu o să insiste niciun angajat al niciunei taverne să îi calci pragul.

4. Sunt puţin turişti români pe insulă.

5. Îţi trebuie cel puţin 14 zile ca să vizitezi majoritatea plajelor mai cunoscute (noi de exemplu nu am vazut deloc partea de Sud).

6. Aici te intersectezi mai mult cu localnicii, fiind puţine staţiuni construite exclusiv pentru turişti.

Top personal plaje:

1. Petani

2. Fteri

3. Myrtos

4. Antisamos

5. Plaja din Assos

6. Makris Gialos

---

VIZUALIZĂRI: 11973 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI