Descoperind Kefalonia cu ajutorul aparatului foto

TIPĂREȘTE

Bine v-am regăsit, dragi prieteni călători pe plaiurile Eladei! Deşi cu oarecare întârziere, sper din tot sufletul ca recenzia mea să vă fie utilă şi să găsiţi în ea o serie de informaţii utile pentru viitorul vostru sejur în Insula Kefalonia, situată pe coasta de Vest a Greciei, la Marea Ionică. Am tot amânat momentul redactării acestei recenzii, dar acum, iată că a venit momentul să vă împărtaşesc câteva informaţii şi mai ales fotografii din concediul meu pe 2016. Degrevat de o parte din sarcinile specifice anotimpului de vară şi inspirat de fotografiile din calculatorul personal sper să nu vă dezamagesc.

Pentru mine, Insula Kefalonia a reprezentat ultima ,,ţintă marcată" din partea de vest a Greciei, respectiv Marea Ionică şi, deşi a rămas ultima pe listă, sunt absolut convins că are un loc special în lista mea cu amintiri de vacanţă. Dacă nu aţi avut ocazia până acum să o vizitaţi sau dacă aveţi încă ceva reţineri referitoare la ea... cred că a venit momentul să luaţi serios în calcul o vacanţă pe această insulă minunată. Acum câţiva ani, când am decis să vizitez principalele Insule Ionice greceşti, mă gandeam să încep turul cu Insula Kefalonia pentru că o consideram mai puţin atractivă şi nu prea existau foarte multe informaţii despre ea pe internet. Ma gândeam să încep cu ce mi se părea mie mai urât şi să termin turul cu Zakynthos sau Corfu pe care le consideram la vremea respectivă cele mai frumoase insule greceşti de la Marea Ionică. Până la urmă am renunţat la idee şi am început cu Insula Corfu, terminând anul acesta cu Insula Kefalonia. Evident, între timp amintirile din Corfu, Zakynthos, Paxi, Antipaxi, Meganisi, Ithaka şi Lefkada s-au mai estompat un pic şi mi-a rămas la inimă mai mult ultima destinaţie despre care pot afirma acum, cu doza aferentă de subiectivism, că este cea mai frumoasă insulă grecească de la Marea Ionică. Sper ca fotografiile ataşate acestei recenzii să vină în sprijinul celor afirmate de mine, mai sus.

Pentru a ajunge în Kefalonia aveţi mai multe variante: cu autoturismul personal, conducând pe o distanţă de aproximativ 1300 Km, cu autocarul unei firme de turism sau cu avionul. Fiecare modalitate de transport are avantaje si dezavantaje şi nu o să insist pre mult în analizarea lor. Eu am optat anul acesta pentru o deplasare cu autocarul unei firme de turism, întrucât în anii anteriori am experimentat şi deplasările cu autoturismul personal şi pot să vă spun că sunt foarte obositoare. Până la un anumit punct, deplasarea cu autoturismul personal este frumoasă şi are multe avantaje dar, inevitabil, la această distanţă intervine oboseala. Evident, sunt multe de discutat aici, poţi opta pentru o cazare de o noapte la Salonic (Săruna) sau în fieful aromânilor din Metsovo (Aminciu) dar şi asta depinde de bugetul fiecăruia în parte. În orice caz, eu recomand şi chiar consider oportună, pentru siguranţa dumneavoastră, o cazare de o noapte, undeva la jumătatea traseului, dacă vă decideţi să mergeţi în Kefalonia cu maşina personala. 50 de EUR/noapte cât plătiţi, în medie, pentru o cameră, nu este chiar o avere dar, vă poate scuti de o mulţime de probleme.

Deşi pe alocuri au început să apară mici porţiuni de autostradă, drumul prin Bulgaria este foarte obositor şi vă solicită foarte mult, indiferent dacă îl parcurgeţi ziua sau noaptea. Personal privesc cu optimism la drumurile din ţara vecină şi cred că dacă bulgarii menţin ritmul lucrărilor la autostrăzi, în 5 ani vom avea autostradă din Sofia pâna la Kulata, la graniţa cu Grecia. Acelaşi lucru l-am remarcat şi în Grecia unde se lucrează intens la autostrada care va lega Egnatia Odos din Ioaninna cu Antirrio, făcând legătura prin Patras cu tot Peloponezul. Aşadar, în cazul în care alegeţi maşina personală, după ce vă veţi toca un pic nervii cu limitele absurde de viteză, stabilite de administratorii drumurilor din Bulgaria şi cu poliţia bulgară, exagerat de vigilenă, mai ales cu turiştii români... când veţi ajunge pe autostrăzile din Grecia şi în special pe Egnatia Odos... veţi scăpa piciorul pe acceleraţie, inevitabil :) Ca o paranteză, am fost patru ani la rand cu autoturismul personal prin Grecia, inclusiv prin Munţii Pind şi la un moment dat eram chiar îngrijorat că nu văd şi eu un echipaj de poliţie rutieră, să aflu măcar cum arată uniforma lor când... a trecut glonţ pe lângă mine un român cu un Touareg... Estimez că avea undeva în jur de 200 km/h (eu rupeam podeaua dar Loganul nu mergea mai mult de 150 km/h) şi, în acel moment, fix pe dreapta, la câteva sute de metrii în faţă, am văzut şi un echipaj de poliţie grecesc, cu pistolul radar! Cred că s-au învârtit pe loc 5 minute după ce a trecut românul cu Touaregul. Nu au apucat grecii decât să facă semnul acela internaţional de bătut obrazul cu degetul către românul nostru grăbit :)))) Cu alte cuvinte: eşti chiar... ! Nici vorbă să-l oprească! În schimb prin Bulgaria... hmmm... ar trebui să scriu o recenzie separată despre aventurile mele cu poliţia bulgară şi cred că tot nu v-aş putea povesti tot! Dacă mai mergeam un an cu maşina mea prin Bulgaria... cred că mă şi arestau! Lăsând gluma la o parte, nu vă bazaţi pe ce vă spun eu, referitor la poliţia din Grecia, că poate între timp lucrurile s-au mai schimbat şi găsiţi pe unii mai vigilenţi. Conduceţi prudent şi dacă puteţi să evitaţi Bulgaria... ar fi bine :))))))))))

După această paranteză, lungă şi plictisitoare, să revenim la excursia noastră şi să vă mai înveselesc un pic. Eu consider că o maşină în Kefalonia este indispensabilă pentru turişti, dacă doriţi să rămâneţi cu ceva amintiri. Fac precizarea că insula are o suprafaţă de 780 km pătraţi. În situaţia în care ajungeţi pe insulă cu autocarul sau avionul, aveţi posibilitatea să închiriaţi, aşa cum am făcut şi eu. Am vrut să reduc costurile dar, am făcut o mare greşeală făcând rezervarea pe internet, cu câteva zile înainte de plecarea din ţară, ca de, am zis să fiu om responsabil, să nu mă trezesc pe insulă că fluier prin faţa hotelului fără maşină şi nu am cu ce să mă plimb în plin sezon turistic :) Deja mă vedeam stând la plaja toată ziua, numărând vapoarele care intră în port şi pentru a evita situaţia asta jenantă am zis să închitriez din ţară, pe internet! Când am ajuns pe insulă şi am văzut că erau foarte multe maşini de închiriat la faţa locului, mi-am dat seama de greşeală. De plătit nu am plătit mult dar nu am avut posibilitatea să aleg autoturismul dorit şi asta mi-a adus o doză de disconfort. Eu mi-am dorit cu ardoare un Fiat Panda si m-am trezit în faţa hotelului, aproape la ora stabilită, cu o maşină Daihatsu Cuore Chili pe patru roţi, ce te ducea cu gândul, mai degrabă, la o ,,motoretă”, cu kilometrajul dat peste cap de câteva ori! Evident, aveam posibilitatea să o refuz dar fiind dornic de a începe cât mai repede aventura pe insulă, am renunţat la această idee şi am acceptat situaţia dată. Am semnat actele cu grecul dornic la rândul său să scape cât mai repede de rablă şi... hai la drum! După primii kilometrii parcurşi la bordul ,,motoretei” Daihatsu, aveam să constat ca are şi probleme cu frânele!!! Plăcuţele de frânare scoteau un zgomot metalic strident, la acţionarea pedalei de frânare, semn clar de oboseală accentuată dar, până la urmă nici asta nu m-a determinat să returnez motoreta a doua zi când, evident, aveam să constat că ,,motoreta” are probleme şi cu sistemul de răcire al motorului. Se aprindeau beculeţele pe la bord mai abitir decât în pomul de Crăciun!... Pe asta am rezolvat-o eu repede, completând necesarul cu apa. Cu toate astea, am zis sa-mi păstrez în continuare calmul, deşi... în gândul meu îl pomeneam frecvent pe grec, cu precădere când apăsam pedala de frână si auzeam ce zgomot scot frânele. Mama grecului a avut de îndurat multe cât timp m-am dat eu cu ,,motoreta” prin Kefalonia! Cu toate astea, am zis sa-mi văd în continuare de aventură, să nu mă enervez si după cum se vede... am supravieţuit! A fost foarte palpitant! Vă daţi seama ce aventură maximă este să conduci pe drumurile din Kefalonia care între noi fie vorba sunt foarte, foarte periculoase cu o motoretă pe patru roţi, aproape fără plăcuţe de frânare şi cu una bucată soţie în dreapta care evident, se pricepe de minune la şofat, dar nu şofează decât din gura? Foarte frumos! În schimb, am avut aer condiţionat de mi-au îngheţat dinţii!

Insist un pic pe procedura închirierii autoturismului care, aparent este foarte simplă! În cazul meu a căpătat aspecte uşor comice şi vreau să le trec un pic în revistă. Deci, simplu! Intri pe site, laşi datele personale, inclusiv telefonul, îţi alegi maşina, le spui data, ora şi locaţia de unde vrei să ridici maşina şi modalitatea de plată, apoi... te concentrezi pe alte probleme organizatorice în vederea pregătirii deplasării. Asta în teorie! În practică... se întâmpla cam aşa: după ce ai facut rezervare pentru un Fiat Panda şi deja eşti sigur că ai scăpat de o problemă care te stresa, după câteva ore bune, te sună un grec de undeva de la Atena şi îţi spune într-o engleză faină rau că-i pare teribil de rău că nu mai are disponibile maşini din clasa solicitată de tine, dar... te serveşte cu mare plăcere cu o maşină dintr-o clasă superioară, respectiv un Hyunday i30, dacă eşti amabil să mai plăteşti ceva în plus, evident! Buuun... atunci stai şi te gândeşti că dacă aşa greu găseşti o maşină disponibilă... e bai mare! Te afli în luna august, puhoi de turişti pe insulă, toţi vor maşini, cozi la închirieri, programări, cine ştie ce nimereşti... Ce te faci dacă ajungi pe insula şi în loc să te bucuri de excursie, umbli bezmetic în căutarea unui mijloc de locomoţie? Am zis că nu e bine! Buun şi... ce poţi face, în această situaţie? Închiriezi un ATV sau ceva pe două roţi? Personal nu-mi place pentru că nu am unde să-mi car aparatele foto, nu am spaţiu de depozitare, este periculos prin curbele alea strânse... nici scuter sau motor pe două roţi nu vreau... deci, revii la maşină şi-i spui grecului că accepţi cu bucurie oferta lui. Asta e! Bine că am gasit şi aşa, îţi spui în sinea ta! Ce mai contează 50 de EUR în plus, până la urma! Urmează notificarea pe mail care te anunţă că tocmai ai rezervat un Hyunday i30 dar... dacă te uiţi cu atenţie ea, undeva acolo în josul paginii scrie mic, mic de tot, că grecoteiul îşi rezervă dreptul de a schimba maşina cu un model similar, fără o notificare prealabilă, în cazul în care are comenzi foarte multe... Aici este de fapt şi cheia afacerii! Până la urmă te consideri un mare norocos că ai găsit şi aşa! Buuun! Ei bine, fix cu o zi înainte de a pleca... te mai sună odată grecul din Atena! Deja de data asta când vezi pe display număr de Grecia te apucă tremuratul! Ei bine, de data asta primeşti veşti bune! Ţi se comunică mieros avantajele achitării unei sume aferente, în plus, pentru asigurarea pneurilor si podelei autoturismului!... Abia atunci realizezi că acestea nici nu fac parte de fapt din starea de fixaţie a autovehiculului! Logic, nu-i aşa? Cine dracu s-ar fi gândit că un autoturism trebuie să fie echipat şi cu roţi!!! Ele se asigură separat, căci anumite drumuri din Kefalonia sunt foarte proaste şi de regulă turiştii se vâră cu maşinile închiriate exact pe astea! Rup cauciucurile, lovesc podeaua... În fine! Treci şi peste asta şi-i promiţi grecului că o să faci şi asigurarea asta şi o să-i dai şi ceva în plus, o s-o asiguri şi pe mă-sa, numai să nu te mai sune şi să-ţi garanteze maşina! Apoi, liniştit, începi să te gândeşti la vacanţă!

După toate aventurile astea, nu pot să nu remarc faptul că cel puţin au fost punctuali cu predarea maşinii la hotel, aşa cum am solicitat în formularul de rezervare on-line! Mi-au adus autoturismul cu doar 60 de minute întârziere, fapt cu totul ieşit din comun, după spusele patronului de la hotel. Între timp, eu apucasem să sun deja la numărul de telefon comunicat anterior de grecul care mă sunase la Bucureşti şi făcusem deja o plimbare scurtă cu roboţii telefonici prin toată Grecia, evident după ce am apăsat zeci de taste... ştiţi voi povestea... ,,FOR ENGLISH PRESS TASTE ONE, PLEASE! ", până am fost transferat, într-un final, la o duduie angajată a firmei de închirieri de la Kyllini care m-a ascultat politicos două minute sa-i expun problema cu maşina mea închiriată şi întârziată şi apoi mi-a răspuns sec: ,,I am so sorry but I can't help you, Sir! "... WHAT? WHAT? WHAT? WTF! M-am consolat cu ideea că cel puţin m-a ascultat până la final! Foarte de treabă, duduia! Evident, a urmat o serie de trimiteri la mama, la origini şi la toţi Zeii Eladei! Când îmi pierdusem orice urmă de speranţă că o sa mai călatoresc pe insulă cu maşina închiriată, a sunat şi reprezentantul firmei de închirieri să mă anunţe că maşina este gata de predare în faţa hotelului.

Ulterior aveam să constat că insula nu era aşa de aglomerată şi maşini de închiriat se găseau aproape în fiecare oraş important al insulei, inclusiv mult râvnitul Fiat Panda la care mi-a rămas gândul şi acum. Deci, dragi prieteni, mergeţi cu încredere pe insulă şi închiriaţi maşina la faţa locului! Nu faceţi rezervare on-line că riscaţi că păţiţi ce am păţit eu. Grecii nu sunt de încredere. Vă aburesc să plătiţi pentru un Hyunday i30 şi beneficiaţi de Daihatsu Cuore Chili, dintr-o clasă inferioară şi vă asigur eu că nu vă va arde să vă stricaţi concediul certandu-vă cu ei! O să lăsaţi de la voi, doar de dragul frumuseţilor de pe insulă! Timpul este scurt şi nu are rost să-l pierdeţi completând formulare inutile sau certandu-vă cu grecii dornici de căpătuială. O altă recomandare, pentru situţia în care veţi închiria maşina pe insula: scanaţi-o cu atenţie şi faceţi câte o poză la toate zgârieturile şi loviturile importante pentru a evita discuţiile inutile din ziua returnării ei.

Dacă stau şi mă gândesc bine, în ceea ce mă priveşte, aventura închirierii autoturismului Daihatsu, clasa A, care ar fi trebuit de fapt sa fie Hyunday i30, clasa B, conform documentelor, nu a fost chiar aşa de rea pentru mine. După ce am mai negociat un pic cu grecul în faţa hotelului, vădit nemulţumit de modelul de maşină şi de faptul că a întârziat 60 de minute, maşina era şi uşor lovită... am mai primit o zi bonus. Practic, am plătit 210 EUR pentru 5 zile, cu toate porcăriile de asigurări incluse, inclusiv roţile şi podeaua maşinii, şi am beneficiat de maşină 6 zile. Cel puţin asta a fost impresia mea. Sunt convins că la rândul său, grecul a plecat mulţumit că m-a păcălit... Este adevărat că au fost 6 zile de emoţii, făra frâne şi cu multe aventuri dar, altfel cred că vacanţa nu ar fi fost aşa de palpitantă! Şi ca să mă razbun pe grec pentru Fiatul ăla Panda de care nu am avut parte, i-am returnat maşina cu rezervorul aproape gol! M-a surprins însă că a refuzat, la final, cei 15 EUR pe care am vrut eu să-i las pentru benzina lipsă. Conform contractului, maşina trebuie returnată aproximativ cu aceiaşi cantitate de combustibil în rezervor. Eu am primit-o cu 4 liniuţe şi am returnat-o cu una. Pentru asta... i-am dat notă de trecere şi am rămas prieteni! Ne-am despărţit glumind pe seama motoretei. Poate mă sună acum, de Sarbători! Cine ştie ce ofertă vrea să-mi mai facă!

Dar să revenim la insulă, că ne-am luat cu ,,motoreta” asta şi am uitat de scopul principal al acestei recenzii :) Sper să nu vă plictisesc dar eu acum chiar nu am ce face, afară ar trebui să ningă şi nu ninge, de dat la zăpadă nu dau, poze de editat nu mai am şi sunt decis să vă scriu un roman întreg. Dacă vă plictisiţi, puneţi semn şi continuaţi maine, de unde aţi rămas.

Revenind la Insula Kefalonia, am să vă fac o scurtă trecere în revistă a principalelor locaţii de vizitat, deşi, cu siguranţă mai exista astfel de materiele publicate pe acest site şi poate nu voi reuşi să le marchez pe toate. Voi încerca să aduc la fiecare aportul meu de informaţie şi percepţia care mi-a rămas despre fiecare în parte. Să începem de la nord la sud, în sensul acelor de ceasornic, cu principalele obiective de vizitat, astfel:

Vechiul orăşel Fiskardo situat în partea de nord a insulei poate fi considerat un orăşel norocos, întrucât este singura aşezare de pe insulă care a rămas aproape intactă după distrugătorul cutremur din anul 1953 care a pus la pământ capitala insulei, Argostoli. Acest fapt a conservat arhitectura insulară, specifică anilor interbelici. De vizitat nu l-am mai vizitat anul acesta, întrucât am văzut ce era de văzut pe acolo în cadrul unor excursii din anii anteriori şi sincer nu mi se pare că este mai frumos decăt orăselul Assos, situat undeva mai la sud. Cu toate astea, dacă ajungeţi pe insula, nu rataţi această aşezare. Un mic inconvenient îl reprezintă faptul că aici preţurile sunt un pic mai mari decât pe restul insulei. Aici acostează foarte multe vase mici de croazieră şi bărci cu oameni bogaţi care îşi petrec vara navigând pe Marea Ionică. Nu este inabordabil, dar un pic mai scump! Dacă evitaţi tavernele din prima linie din port, aveţi ocazia să găsiţi preţuri mai mici în rândul doi.

Orăşelul Assos şi vechea Cetate Veneţiană, situată pe Peninsula Frourio. După părerea mea, aici este inima Kefaloniei şi eu consider acest oraş emblematic pentru insulă, alături de plaja Myrtos. Aici, pe lângă doza de subiectivism, intervine şi ochiul de fotograf întrucât acest orăşel are un potenţial fotografic ieşit din comun. Vă mărturisesc că oraşul Assos a fost pentru mine motivul principal care m-a îndemnat să calc pe această insulă. Aşezarea este mult mai mică decât nordicul Fiskardo, beneficiază de o arhitectură frumoasă şi este mult mai liniştit. Văzut de sus, oraşelul Assos pare un mic Paradis izolat, străjuit de zidurile vechii cetăţi şi scăldat de apele turcoaz ale Marii Ionice. Pitoreasca aşezarea beneficiază de o plaja micuţă, cu pietre, dar nu plaja ar trebui să fie principalul motiv care să vă împingă să vizitaţi orăşelul ci, mai degrabă, peisajul care îţi taie respiraţia de pe drumul principal de acces, aşa cum o să observaţi din pozele ataşate acestei recenzii, cât şi vederea generoasă la Marea Ionică şi către insulă, din punctul cel mai ridicat al Cetăţii Veneţiene. Nu voi mai insista pe datele istorice ale locaţiei întrucât le găsiţi foarte uşor pe net şi chiar ar fi bine să le parcurgeţi în fugă. De exemplu, Cetatea Veneţiană a funcţionat o bună perioadă de timp ca închisoare politică. Am remarcat prin zoom-ul aparatului foto, în vecinătatea nordică a aşezării, câteva plaje izolate, inaccesibile de pe uscat, care ar merita explorate, în situaţia în care vă dă mâna să închiriaţi o barcă. Există o astfel de plajă izolată şi la sud de Assos.

Plaja Myrtos este situată în partea de NV a insulei si după părerea mea este cea mai frumoasă plajă din Kefalonia. Dacă ai ajuns pe insulă, trebuie neapărat să o vizitezi. Am văzut foarte multe clasamente în care plaja Myrtos era plasată alături de alte plaje frumoase din lume şi cred că îşi merită locul pe deplin. Cei care aţi apucat să vizitaţi Insula Zakynthos şi aţi văzut Navagio trebuie să ştiţi că nu este la fel de spectaculoasă dar, Myrtos vă va duce cu siguranţă cu gândul la Navagio şi la răposata Egremni din Insula Lefkada. Plaja se bucură de o întindere destul de generoasă şi drumul de acces este asfaltat în întregime, până jos la locul de parcare. Pe toată porţiunea de drum care coboară la plajă, din loc în loc, există câteva locuri unde puteţi trage maşina pe dreapta şi puteţi face fotografii nemuritoare cu această minune a naturii. În lunile iulie şi august se găsesc mai greu locuri de parcare şi ar fi indicat să încercaţi să ajungeţi aici cât mai devreme. Din proprie experienţă vă spun că în luna august, la ora 10.00 am găsit cu greu loc de parcare pentru ,,motoretă" şi am fost un norocos, întrucât am prins chiar ultimul şezlong disponibil. La Myrtos există şi un spaţiu de campat pentru rulote dar nu pot să spun cu certitudine cât de amenajat este. Am văzut multe rulote cu numere de Germania şi Rusia campate într-un loc care mie unul mi s-a părut extrem de periculos, chiar la umbra stâncilor care străjuiesc plaja. La extremitatea sudică a plajei, neoficial, există un loc dedicat iubitorilor de plajă care au alergie la costumele de plajă. Înainte de a trece mai departe, punctez faptul că pe latura de sud a golfului, chiar pe drumul de acces către plajă, se află amenajat un spaţiu panoramic de unde puteţi realiza fotografii frumoase. Pe latura de nord a golfului Myrtos, pe drumul de coastă care merge către nordul insulei, spre Assos, de unde teoretic se poate admira plaja şi de unde sunt făcute foarte multe fotografii care circulă pe net, cu această plajă, la data la care am fost eu nu se putea intra cu maşina întrucât acest drum a fost distrus de cutremurul din 2015 şi la momentul respectiv se desfăşurau lucrări de consolidare. După cum am văzut eu că decurg lucrările... sunt slabe speranţele ca acest drum să se deschidă în sezonul 2017. Acest fapt crează un inconvenient major dacă vrei să ajungi de la Myrtos la Assos, de exemplu pentru că ai de făcut un ocol de 50 Km prin localităile: Divarata, Patrikata şi Karia unde trebuie să urmaţi indicatarele instalate provizoriu către Assos. Practic, pentru un drum de 15 km în linie dreapta, ai de făcut un ocol de 50 de Km pe drumuri cu foarte multe serpentine. Evident, nu vă lăsaţi descurajaţi căci oraşul Assos merită din plin efortul sau... poate că între timp grecii au reparat drumul! Ar fi chiar o minune!

Agia Effimia este situată pe coasta de est a insulei şi la prima vedere nu pare cu nimic ieşită din comun. Este un orăşel foarte liniştit şi cochet, camuflat într-un golfuleţ cu ape turcoaz. Pe mine a reuşit să mă cucerească încă de la prima vedere. Plin de italieni, la tot pasul auzi vorbindu-se în italiană şi dacă te uiţi cu atenţie la pavilioanele vaselor ancorate în portul turistic ai impresia că eşti undeva în Italia. De aici se pot închiria aşa numitele ,,Yellow boats" care vă poartă rapid în plimbări scurte în jurul insulei sau până la o plajă anume. Tavernele frumos amenajate vă aşteaptă cu mâncăruri tradiţionale şi chiar cu muzică live tradiţională, după lăsarea serii. Înainte de a trece mai departe, vă vând un pont: deschideţi o hartă în format electronic sau una pe hârtie, dacă aveţi la dispoziţie, şi urmăriţi cu privirea drumul de coastă al insulei care pleacă din Sami si urmează coasta de est a insulei, către nord. Cu aproximativ 3 kilometrii înainte de a intra în Agia Effimia, venind dinspre Sami, pe partea dreaptă a drumului, veţi găsi cateva porţiuni de plajă micuţe care sunt adevărate oaze de frumuseţe. Nu au nume... sau cel puţin nu am găsit marcat pe hartă, însă sunt superbe şi foarte liniştite, dacă vreţi să petrecţi câteva momente mai retraşi, alături de familie. Eu nu m-am împiedicat pe acolo decât de pietre şi de câteva sirene grecoaice de prin partea locului, frumoase foc, care se prăjeau la soare în aşteptarea lui Ulise, aflat probabil pe Insula Ithaka, situată chiar în imediata vecinătate. De pe aceste plaje micuţe, din vecinătatea orăşelului Agia Effimia se vede cel mai bine Ithaka lui Ulise. Vă rog să urmăriţi cu atenţie pozele ataşate şi descrierile lor unde ofer mai multe detalii, inclusiv cu privire la sirene.

Sami este un orăşel port, preponderent turistic, situat tot pe coasta de est a insulei. Am remarcat tavernele, frumos înşirate pe faleza portului şi numeroasele magazine de suveniruri. Poziţia geografică, în raport cu principalele atracţii ale insulei, îl fac destul de atractiv pentru o posibilă cazare în zonă, dacă vă doriţi să vizitaţi această insulă. Aici acostează zilnic feriboturile care fac legătura cu oraşul Patras. Dacă vă decideţi să vă îmbarcaţi pe ferry din Patras, trebuie să aveţi în vedere faptul că preţul biletelor este un pic mai mare, faţă de cele din Kyllini, celalat port de unde pleacă vapoarele cu destinaţia Kefalonia.

Plaja Antisamos - dacă vreţi să călcaţi pe urmele lui Nicholas Cage, alias îndragostitul căpitan italian Corelli din filmul ,,Mandolina Căpitanului Corelli" vă recomand să treceţi şi pe aici. Plaja este situată într-un golfuleţ înconjurat de verdeaţă şi aici au fost turnate multe scene din filmul menţionat anterior. Apropo, dacă nu aţi văzut filmul... nu aveţi cum să-i înţelegeţi pe greci şi pe italieni. Recomand vizionarea acestui film, înainte de a vizita insula.

Peştera Melissani este situată în NV orasului Sami, mai exact în localitatea Karavomylos. Biletul de intrare este 7 EUR de persoană. Aici puteţi trage câteva cadre memorabile cu condiţia să aveţi timp, să nu fie aglomeraţie şi să găsiţi un barcagiu amabil. Eu nu am avut parte de aşa ceva deşi... i-am oferit un mic tips barcagiului... prea puţin se pare... din moment ce nu a vrut să mă poziţioneze cu barca în unghiul cel mai favorabil pentru realizarea unei fotografii tip vedere cu această peşteră unică. Mă rog, eu îmi doream chiar o debarcare undeva în peşteră, să mă lase acolo cu trepiedul să fac eu poze dar tipul nu a vrut. Mi-a spus ca este periculos şi a trebuit să mă mulţumesc cu câteva cadre trase din barcă, fără trepied. În zadar am încercat eu să deturnez barca plină cu turişti, ajutat de un turc care s-a poziţionat de partea mea şi care, logic, avea boală pe grecul barcagiu. Nimic! Grecul şi-a văzut liniştit în continuare de treabă, iritat probabil şi de agresivitatea turcului, de îmi venea să-i cer cei 2 EUR îndărăt. Este adevărat că mai cad pietre de sus, dar foarte rar. Cele două incinte ale peşterii Melissani nu sunt foarte mari dar sunt spectaculoase, mai ales cea cu tavanul prăbuşit. Dacă nu aţi cotizat corespunzător la bunăstarea barcagiului... în 10 minute deja sunteţi debarcaţi! Lacul interior este alimentat de un izvor de apă dulce dar şi cu apă provenită din mare. Am fost interesat să aflu dacă a încercat cineva echipat corespunzător să se scufunde şi să treacă din peşteră în mare dar nu am reuşit să mă lămuresc. Sunt sigur că se poate. Până la cutremurul din 1953 localnicii nu au ştiut de existenţa ei. Tot atunci s-a surpat şi tavanul peşterii. Până acum câţiva ani la partea superioară a peşterii, acolo unde s-a prăbuşit tavanul, a existat un balcon amenajat pentru turiştii care doreau să fotografieze şi să admire peştera de sus, dar acum este închis, fiind considerat foarte periculos. Acum numai caprele se mai avântă pe acolo şi stârnesc căderile de pietre despre care vă vorbeam un pic mai sus.

Peştera Drogarati din Chaliotata se vrea a fi un obiectiv important al insulei dar, după părerea mea, nu este decât un reper natural care nu iese cu nimic în evidenţă faţă de peşterile din ţara noastră, de exemplu. Ocazional, aici se organizează concerte de muzică, printre personalităţile de marcă din lumea muzicii care au călcat pe aici se numără celebra amantă a lui Onassis, americanca de origine greacă, Maria Callas. Programul de vizitare al peşterii este între 08.00 şi 20.00.

Orăşelul port Poros a fost locaţia mea de cazare şi este situat tot pe coasta de est. Aici acostează navele care fac legătura cu portul Kyllini din Peloponez. Ultimul ferry acostează în port la ora 21.00. Este un orăşel drăguţ care prinde viaţă odată cu lăsarea serii când pe faleza oraşelului se organizează concerte de muzică tradiţională grecească. Centrul oraşului este plin de taverne frumos amenajate cu preţuri accesibile şi magazine de toate felurile de unde vă puteţi aproviziona cu tot ce vă trebuie. Plaja se întinde de-a lungul drumului principal care pleacă din centrul oraşului, din zona unde sunt situate majoritatea tavernelor, până spre nordul oraşului unde, uşor, uşor devine din ce în ce mai neamenajată şi sălbatică. Aici vă puteţi bucura din plin de intimitate, dacă nu vă plac materialele textile sau puteţi lenevi pe plaja până seara târziu. În afara fotografilor cu zoom mare nu vă deranjează nimeni! Referindu-mă strict la zona de nord a oraşului Poros, vă mărturisesc că pur şi simplu am rămas fermecat de sălbăticia acestei zone şi greu m-am lăsat dus de aici. Din păcate, conform tradiţiei greceşti, plaja este plină de pietre, atât pe mal cât şi în apă, motiv pentru care vă recomand să aveţi încălţări speciale. Un mare avantaj îl constituie faptul că intrarea în apă se face lin şi poţi merge în picioare foarte mult în larg, dacă nu te împiedici de pietroaie!

Staţiunea Skala este o destinaţie de marcă a insulei şi beneficiază de toate dotările necesare în acest sens. Numeroasele hoteluri au în marea lor majoritate piscine, locuri de plaja administrate privat, dotate cu sezlonguri şi umbrele, servire direct pe plajă şi Wi-Fi. Pentru iubitorii sporturilor nautice aici este locul cel mai potrivit de pe insulă. Aici vă puteţi bucura de nisip fin pe plajă şi intrarea în apă se face la fel de lin precum în Poros. Am petrecut aici două zile, total insuficiente pentru a mă bucura de toate facilităţile oferite de această staţiune frumoasă.

Pesada este situată în sudul insulei şi merită amintită datorită faptului că de aici vă puteţi îmbarca cu autoturismul personal pe ferry pentru o excursie în Insula Zakynthos. Eu nu am experimentat aşa ceva dar... dacă sunteţi interesaţi, găsiţi informaţiile necesare aici:

ionionpelagos.com/en

Manastirea Agios Gherasimos din Michata şi Manastirea cu şerpişorii Maicii Domnului din Markopoulo sunt două obiective interesante pentru iubitorii de turism ecumenic. Nu vă pot oferi prea multe detalii despre ele întrucât eu nu sunt un mare iubitor al acestui tip de turism, dar am zis să vă amintesc de ele pentru că am auzit pe foarte mulţi oameni vorbind despre ele pe insulă şi sunt unii care susţin cu tărie că pe acolo se petrec şi ceva minuni... Eu nu ştiu, că nu am văzut! Singura minune care mi s-a întâmplat mie pe insulă a fost faptul că nu am murit strivit de o stâncă picată la câţiva metrii în faţa mea, pe şosea, în timp ce ne deplasam cu autotrismul, aproape de oraşul Poros. Încă nu ştiu sigur dacă trebuie să-i mulţumesc Sfântului Gherasim sau soţiei mele care a observat la timp pietroiul care se desprindea din munte şi plecase vertiginos către noi. Atenţionat fiind, am avut timp să pun frână la fix! Am fost atât de aproape încât bolovanul dezintegrat total în urma impactului cu asfaltul şoselei a făcut un nor imens de praf care ne-a inundat, la propriu. Un pic mai repede dacă mergeam... pica direct pe ,,motoreta" noastră. A doua zi aveam să aflu de la ştiri că pe insulă a avut loc un mic cutremur de pământ, fapt ce a generat prăbuşirea acelei stânci care a paralizat accesul în Poros timp de 4 ore, până s-au convins autorităţile că zona este sigură şi se poate interveni pentru eliberarea drumului. Până au ajuns autorităţile greceşti la faţa locului am încercat, alături de un localnic grec, să eliberăm drumul dar ne-am convins repede că zona este nesigură, întrucât cădeau pietre de mici dimensiuni, chiar şi după prăbuşirea acelui bolovan în mijlocul drumului. Am fost atât de aproape! Grecul mi-a spus că locuieşte pe insula aia de 40 de ani dar că nu a avut ocazia să vadă aşa ceva. Eu mă gândeam că am venit de două zile şi era cât pe ce sa-mi pice-n cap! Deci, minune! Revenind la turismul ecumenic... de vizitat, nu am vizitat decât manastirea Agios Gherasimos din Michata, unde susţin grecii că se află moaştele Sf. Gherasim dar de intrat la incinta unde era păstrată racla... nu a fost chip. Ar fi trebuit sa pierd tot concediul la coadă şi am preferat să mă concentrez pe treburi mai lumeşti. Lucruri mult mai interesante am auzit însă că se petrec la aşa zisa Manastire cu serpişori a Maicii Domnului din Markopoulo. La o anumită dată din an, când se adună foarte mulţi credincioşi, în urma rugăciunilor făcute de preoţi, ies din pământ şerpişori care se încolăcesc pe icoana Maicii Domnului, păstrată la manastire. Câteodată ies mai mulţi, câteodată ies mai puţini şi asta se pare că transmite un soi de mesaj al Divinitaţii... În fine, nu ştiu exact ce semnifică asta, cât este adevăr şi cât este şarlatanie dar pe mine mă duce cu gândul la icoanele alea autohtone care plâng de dragul atragerii credincioşilor cu bani în zonă. Mă opresc aici pentru că nu vreau să supăr pe cineva. Sunt convins că sunt foarte mulţi care cred în minuni şi au şi bani de irosit la cutia milei! Eu unul nu am nici bani şi nici nu cred!

Vlachata - am fost doar în tranzit dar nu puteam să nu remarc toponimia locului. Am întrebat localnicii de vlahi dar se pare că nu erau acasă. Urmele lor se pierd undeva în istoria acestor locuri. Un cioban vlah fugit de frica turcilor de prin Munţii Pind s-a aşezat la un moment dat pe aceste locuri, punând piatra de temelie a acestei aşezări. Între timp... umaşii lui au îmbrăţişat elenismul:(Un fapt banal pentru vlahii din Grecia:(

Capitala insulei Kefalonia, Argostolion este un oraş renăscut după marele cutremur din 1953, cu arhitectură nouă şi cu foarte multe posibilităţi de cheltuit banii. Populaţia orăşelului administrativ al insulei este de 15000 de locuitori şi printre obiectivele principale, cu potenţial turistic, se numără: Muzeul de Arheologie, Muzeul de Folclor şi piaţa centrală a oraşului – Plateia Valianou – unde, dacă sunteţi norocoşi, aveţi ocazia să admiraţi o paradă, un concert sau un festival. Eu nu am avut norocul asta dar nici nu-mi pare aşa de rău. Am rămas impresionat de arhitectura nouă a oraşului unde foarte rar aveţi ocazia să vedeţi clădiri cu mai mult de două etaje. Demn de remarcat este faptul că din 40 în 40 de minute, din portul oraşului pleacă câte un feribot care traerseaza Golful Livadi cu destinaţia Lixouri, în peninsula cu acelaşi nume. O cursă durează 30 de minute şi oferă posibilitatea scurtării unui drum de cca. 60 km cu autoturismul.

Farul maritim Fanari este o construcţie circulară interesantă care nu poate să treacă neobservată, situată la 3 km nord de capitala administrativă a insulei. Deşi a fost restaurat în 1960 când a suferit o schimbare arhitecturală majoră, farul maritim din Fanari rămâne pe lista cu obiectivele de vizitat, dacă ajungeţi prin Kefalonia. Îl consider un loc ideal pentru şedinţe foto de nuntă, gen Trash the Dress sau PreWedding şi fotografii greci de pe insulă cred că sunt norocoşi pentru că au această construcţie aproape de ei. Eu l-am admirat de pe feribot, în timp ce traversam Golful Livadi. Zoom-ul aparatului foto mi-a permis să mă apropii suficient de mult pentru a-i admira arhitectura frumoasă. Am văzut pe Flickr fotografii cu apusuri superbe realizate în această locaţie şi îmi pare foarte rău că nu am petrecut o seară aici. Îndrazniţi voi, dacă vă plac apusurile frumoase!

Plaja Petani (Petanoi) este perla Peninsulei Lixouri şi este situată într-un golf în formă de potcoavă, străjuită de munţii golaşi ai insulei. Este o plaja foarte bine cotată pe insulă, prezentă în toate pliantele de promovare a Kefaloniei. Eu cred că îşi merită locul pe deplin. Nu este la fel de spectaculoasă precum Myrtos dar în orice caz, ocupă un loc fruntaş. În zona există o parcare amenajată pentru maşini, o tavernă şi zonă de şezlonguri cu umbrele. În partea de nord există şi un mic spaţiu dedicat rulotelor. Intrarea în apă se face destul de abrupt şi evident, plaja are foarte multe pietre de origine vulcanică. Vă recomand să aveţi încălţări speciale.

Plaja Platia Amos este cu siguranţă cea mai sălbatică plajă a insulei şi este situată la sud de plaja Petani. Aici nu este nimic amenajat şi drumul până la ea poate reprezenta o adevărată aventură. În urma cutremurului din 2015 scările care coborau la plajă s-au prăbuşit şi la momentul la care eram eu prezent pe insulă era imposibil accesul până jos, la plajă. În plus, am primit serioase avertismente de la câţiva localnici de la care am încercat să obţin informaţii, că drumul până în apropierea plajei este extrem de periculos şi afectat de seismul de anul trecut. Asta m-a determinat să renunţ. Practic, accesul în siguranţă la plaja Platia Amos se poate face numai de pe mare, cu o barcă închiriată. Dacă vă permiteţi, merită să încercaţi. Plaja seamănă un pic cu defuncta Egremni din Lefkada şi are un potenţial turistic enorm, nefructificat aşa cum trebuie, din păcate.

Mă opresc aici cu lista obiectivelor recomandate de mine. Cu siguranţă mai sunt şi altele dar pentru a le vizita pe toate ar trebui să petreci cel putin 20 de zile pe insulă.

Listă orientativă cu preţuri în Kefalonia – 2016:

-3 - 3,5 EUR/şezlong închiriat toată ziua la plaja

-3 - 5 EUR un cocktail servit pe plajă

-2,5 - 3 EUR frappe servit pe plajă

-2 EUR cafeaua grecească la tavernă

-25 - 35 EUR o cină serioasă de două persoane la tavernă cu mâncare şi băutură. Muzica este gratis, din partea casei.

-3 – 5 EUR porţia de Gyros, în funcţie de zonă (varianta ieftină de mâncare a turistului aflat în pribegie prin Grecia)

-7 EUR bilet intrare la Peştera Melissani

-1 – 1,5 sticla de apă plată de 1,5L la Market

-2 - 5 EUR berea Mythos, în funcţie de locul de unde o cumpăraţi. La Market e mai ieftină, pe plajă, servită la botul calului e mai scumpă

-8,2 EUR pentru două persoane şi auto ferry între Lixouri şi Argostolion

-2,5 – 3 EUR / magnet suvenir din Kefalonia

-cost persoană ferry Kyllini – Poros – 10 EUR

la benzină... chiar nu am fost atent pentru că m-am plimbat mai mult pe benzina grecului :)

Aşadar, dragi prieteni călători, după această recenzie foarte lungă în care v-am oferit câteva informaţii şi percepţii personale cu privire la obiectivele importante situate pe insulă, am speranţa că nu v-am plictisit. De fapt... dacă aţi parcurs textul până aici... înseamnă că ori nu aveţi ce face, ori v-a plăcut :) Oricare ar fi situaţia, mie nu-mi rămâne decât să vă salut, cu respect şi să vă invit să vizionaţi fotografiile ataşate recenziei. Vă aştept cu drag şi pe Facebook, 500px sau Flickr! Rog administratorul AFA să ataşeze recenziei melodia solicitată si vă îndemn să o ascultaţi în timp ce urmăriţi pozele. Dacă aveţi posibilitatea, vă recomand vizionarea fotografiilor pe un ecran FullHD. Până anul viitor... vă doresc lumină bună la senzor şi excursii cât mai frecvente!

---

VIZUALIZĂRI: 9394 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI