GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Ideea de a petrece o vacanţă întreagă în insula Kefalonia ni se cuibărise în minte mai demult pentru că mai avuseserăm două contacte memorabile cu frumoasa insulă: prima dată în 2008, doar în portul din Fiskardo într-o scurtă oprire făcând parte din programul croazierei „Celor şapte insule” din Nidri, iar a doua oară în 2009 într-o excursie din Zakynthos, mai amplă, de-o zi, care a cuprins lacul Melissani, peştera Drogarati, mănăstirea Agios Gerasimos, portul Agia Efimia şi un stop la faimoasa plajă Myrtos, la un punct de belvedere pentru a o admira de sus. De atunci, drumurile ne-au tot purtat prin alte locuri elene, căci fermecătoarea Elada, face ce face, şi-i ademeneşte pe cei îndrăgostiţi de ea (aici ne includem şi noi), pe nenumăratele ei tărâmuri minunate, aşa încât i-a venit rândul abia acum.
Frumuseţea Kefaloniei impresionează pe oricine iubeşte peisajele de vis ale Greciei; insula are munţi înalţi, când golaşi pe vârfuri sau cu pâlcuri de vegetaţie pitică, când îmbrăcaţi în păduri de pini şi conifere mediteraneene cu mulţi chiparoşi zvelţi, plantaţii de măslini, eucalipţi sau migdali, are plaje superbe, de toate felurile: amenajate, neamenajate, complet sălbatice sau aproape virgine, iar Marea Ionică o înconjoară într-o simfonie de multe nuanţe de albastru, parcă desprinse de pe paleta vreunui pictor. Peste toate acestea, aspectele paradisiace sunt desăvârşite de florile multicolore de bougainvillea şi de parfumul de stefanotis şi leandri.
Date fiind acestea, prima decadă a lunii septembrie am dedicat-o şederii în Kefalonia, conştienţi fiind că luând cazare într-un singur loc, aşa cum aveam de gând, în capitala Argostoli, excursiile prin insulă fiind prioritare, vor determina ca investiţia majoră să fie în carburant. Pe lângă acestea, ştiam că cine se avântă cu auto propriu în insulă, trebuie să-l pună bine la punct: baterie şi cauciucuri, căci drumurile de munte aruncate pe înălţimi între localităţi sau puncte de interes pot pune în dificultate orice şofer: fie sunt înguste şi foarte înguste, sinuoase oricum, fie cu criblură de marmură care determină alunecare la umezeală, fie fără parapeţi când hăul se cască uriaş în jos, pe scurt impun atenţie sporită la condus. Cel mai tare m-a deranjat şi m-a înfiorat pericolul căderii pietrelor de pe pereţii de stâncă în şosele, prezent în permanenţă, fenomen ce nu putea fi ţinut sub control, deşi se încerca cu plase metalice montate ici-colo. Într-adevăr, lipsa parapeţilor ce-ţi induce o anumită nesiguranţă, dar şi slaba semnalizare uneori a localităţilor sau chiar totală a indicatoarelor către unele plaje considerate, probabil, neimportante dacă nu deţin blue flag, ar mai fi aspecte neplăcute.
De fapt, aşa cum ştiu că această insulă este cea mai mare dintre insulele ionice, aşa am aflat că este la fel de sigur şi insula caprelor: niciodată nu am văzut în insulele greceşti pe unde am mai fost atât de multe capre la un loc. Te trezeai cu ele sărind de pe versanţi în faţa maşinii sau cel mai amuzant şi ciudat a fost să văd o turmă întreagă cum se aşezase şi staţiona pe asfaltul şoselei, aşa încât cele mai multe dintre ele, închise la culoare, păreau la prima vedere, bîrrr! , bucăţi de stâncă desprinse din munte, căzute în mijlocul drumului, blocându-l. Spre surprinderea noastră, nu s-au speriat, abia binevoind să se mişte din cale, una câte una, pentru a ne lăsa loc de trecere.
De asemenea, ca peste tot, dar poate aici un pic mai mult, trebuie acordată atenţie specială locului de parcare ales în deplasări pentru că insula este împânzită de maşini închiriate, iar turiştii uneori sunt tentaţi să le lase pe unde pot şi cum pot, în acest sens am fost martori în direct la un uşor accident când o englezoaică cu un auto închiriat, mare, de lux, n-a apreciat bine distanţa faţă de celelalte parcate la una dintre plajele adiacente oraşului Argostoli, lovind maşina parcată regulamentar a unui bulgar ce, desigur, nu era prezent. După două minute în care englezoaica a întrebat pe cine trecea dacă e stăpânul maşinii lovite, a plecat. Surpriza bulgarului n-a fost deloc plăcută când şi-o fi găsit maşina uşor şifonată!
Majoritatea turiştilor, cam două treimi dintre aceştia provin din Italia vecină care, în trecut, prin Republica Veneţiană a înglobat şi Kefalonia punându-şi amprenta pe arhitectura clădirilor din insulă. Apoi britanici, germani, bulgari, sârbi şi români cu care ne-am intersectat permanent pe drumuri şi nu numai. N-a fost plajă la care să ajungem, chiar şi la cele mai greu accesibile, să nu ne întâlnim cu conaţionali, semn că şi noi am prins gustul explorării Kefaloniei şi acesta-i un lucru bun. Însă, prezenţa predominantă a vest-europenilor o fac să fie mai scumpă, încă, faţă de alte locuri din Grecia.
Îndrăgostiţi de soare şi de mare am cutreierat insula în lung şi-n lat, de la nord la sud, de la vest la est, străbătând în zece zile aproximativ nouă sute de km pe drumurile strâmte, pline de serpentine urcând în câţiva kilometri de la cota zero la 1.000 m, sau chiar mai sus, în căutarea vestitelor sale plaje, i-am vizitat orăşelele şi satele cele mai cunoscute, oferta de locuri istorice şi situri arheologice fiind mai săracă decât în alte părţi ale Greciei. Curios, specific în Kefalonia este faptul că toate numele micilor localităţi se termină în „ata”, lucru nemaiîntâlnit în altă insulă grecească sau în altă parte a Eladei, puţin surprinzător şi uşor amuzant: Svoronata, Dilinata, Lourdata, Divarata, Mazarakata, Kaminarata, Koulourata, etc.
Kefalonia trebuie acordată cu tact şi cu răbdare, cu planuri ticluite dinante pentru a cuprinde în plimbările de maximum150-180 km/zi mai multe obiective, în aşa fel încât să nu intervină oboseala, enervarea sau, mai rău, dezinteresul şi, fireşte, consumul de combustibil să nu devină exorbitant. Insula, în afara faptului că e mare, are şi o formă ciudată, parcă de sâmbure de nucă, nu atât de regulată pe cât de dantelate-i sunt ţărmurile ce brodează nenumărate golfuri şi golfuleţe în care şi-au făcut loc, de regulă, plaje superbe.
De explorat, am început chiar din prima zi cu împrejurimile capitalei Argostoli şi tot ce ţine de peninsula Lassi, acel „degeţel”de pământ crescut în golful Argostolic ce desparte peninsula Paliki (Lixouri) de corpul propriu-zis al insulei. E vorba de splendidele plaje Makris Gialos, Platis Gialos, precum şi surorile lor mai mici Gradakia, Kalamia şi Paliostafida, farul Fanari de lângă bisericuţa Agios Theodoron, monumentul Acqui Division închinat soldaţilor italieni. Un loc aparte îl reprezintă unul dintre misterele Kefaloniei ştiut drept Katavothres şi moara de apă de alături: într-un punct aproape de ţărmul nordic al peninsulei Lassi, apa mării dispare tainic în adâncuri, răzbate străfundurile insulei şi apare peste 27 zile în lacurile Karavomylos şi Melissani. De fapt e vorba de un fenomen geologic demonstrat de ingineri în 1967, când au turnat colorant în apa ce dispărea în adâncuri urmărind reapariţia ei după 27 km şi tot atâtea zile, timp în care s-a „plimbat” pe canalele subpământene.
Şi cum întotdeauna preferam drumul spre casă prin pădurea de pini înmiresmaţi din Lassi, tot timpul dădeam de Oskars Studios care îmi amintea de colegii @xpac şi @johnnyredlabel care au stat acolo şi au descris atât de bine serile petrecute în frumoasa locaţie.
În altă zi am plecat în peninsula Paliki (Lixouri) , în vest, ocolind golful Argostolic de al cărui colţ estic ne bucuram în fiecare zi privindu-l din balcon. Am început cu minunata plajă Petani din vest care se doreşte a fi o rivală de temut pentru fantastica Myrtos, apoi eram nerăbdători să explorăm o bijuterie nu prea cunoscută: plaja Platia Ammos, un fel de Egremni a Kefaloniei, până la care citisem că se coboară 400 trepte săpate în peretele de stâncă. Dar drumul pietruit care ducea la ea a fost închis, distrus fiind de acelaşi cutremur din 2014 care a stricat şi circa jumătate dintre treptele de acces, aşa că ne-am consolat la vestita plajă Xi, o incredibilă plajă cu nisip roşiatic-brun flancată de versanţi cenuşii-alburii, de-o frumuseţe de netăgăduit, însă cam prea comercială.
Din ciclul misterele Kefaloniei, am dat şi de Kounoupetra unde la plaja omonimă ne-am aruncat şi noi ochii la piatra „mişcătoare” din larg, un alt fenomen geologic unic în lume, despre care se spune că se deplasa încet, de la est la vest până la marele cutremur din 1953, de-atunci fiind staţionară. Ne-am clătit ochii şi cu alte plaje încântătoare din zonă şi înainte să pornim spre casă, ne-am plimbat prin cochetul Lixouri, al doilea oraş din insulă de la a cărui promenadă farul Fanari se observa foarte bine, parcă îndemnându-ne la o fotografie cu zoom-ul.
În a treia excursie am pornit către nord, prima oprire majoră fiind la plaja Myrtos, vedeta incontestabilă a insulei ce poate fi considerată cu succes emblema ei. A urmat micuţa aşezare Assos de un pitoresc remarcabil dispusă pe o „îngâtuire” firavă către o peninsulă mai înaltă şi masivă pe care zac ruinele unui castel veneţian desfăşurate pe o arie de câteva ori mai mare decât orăşelul în sine. Acolo am urmat sfatul Top 10 Insule Greceşti şi ne-am delectat cu câte un delicios kleftiko la taverna Platanos aflată aproape de port, între doi platani imenşi.
În preajma celui mai nordic orăşel al Kefaloniei, Fiskardo, cel în care sosiserăm şi noi cu ferry în urmă cu câteva zile din Nidri, am întâlnit cele mai sălbatice şi izolate plaje din insulă: Dafnoudi, Emblissi şi Foki Fiskardo până la care accesul era îngreunat pe cărări de munte, prin pădure.
Fiskardo, la rândul său, pare scos din cărţile poştale, majoritatea clădirilor veneţiene supravieţuind miraculos marelui cutremur din 1953. Pictate în culori pastelate, calde, casele de pe ţărm au aparţinut cândva negustorilor. Acum, cele mai multe au fost transformate în taverne, restaurante şi magazine. De vreo 20 ani încoace, întâmplător la săpăturile făcute de OTE, societatea de telefonie greacă, lângă o tavernă din port, s-au descoperit adevărate comori arheologice: morminte romane, rămăşiţele unui teatru roman.
Vechiul drum de întoarcere către Argostoli, complet reparat după ce fusese serios avariat la recentul cutremur, ne-a adus cea mai de preţ recompensă a acelei zile: punctul cel mai înalt de belvedere asupra Myrtosului care, în splendoarea sa, poate îmbăta de frumos pe oricine, oricât de insensibil ar părea.
În est şi sud-est ne-am propus să plecăm în altă excursie ce viza trei dintre localităţile cele mai cunoscute din insulă: Sami, Poros şi Skala şi patru dintre plajele premiate cu Blue Flag ale insulei, pe lângă altele întâlnite în cale. Satele-staţiune, în acelaşi timp porturi, sunt idilice, fiecare cu farmecul său: primul a fost Sami în apropierea căruia am văzut şi plajele Agia Paraskevi, Kato Lagado, Karavomilos cu un mare camping. Apoi ne-am îndreptat către Antisamos, o plajă excelentă situată într-un golf ce te lasă cu gura căscată, unde ne-am bucurat vreo oră-două în apa de cristal cu nuanţe dumnezeieşti. Către Poros şoseaua bună ar fi trebuit să ne ducă circa 20 km, dar până să ajungem, cu 3 km înainte, un semn mare de interzis ne-a obligat să ţinem Skala drept şi abia după aceea spre Poros, drumul fiind închis pe ultima porţiune. Şi uite-aşa priorităţile s-au schimbat şi ajungem la Katelios, altă plajă cu Blue Flag care, văzută de sus, arată magnific, însă de jos nu m-a mai impresionat deloc. Orăşelul Skala, în schimb, cu a sa plajă lungă şi lată şi apă azurie mi s-a părut minunat. Pauza de prânz am ales-o la Aquarius, un alt restaurant recomandat tot de Top 10 Insule Greceşti, ghidul meu de zi cu zi. Tot ghidul ne-a trimis la Vila Romană cu ale sale mozaicuri superbe şi situl arheologic dinspre Poros. O altă plajă cu Blue Flag ce nu mi-a spus mare lucru a fost cea din Poros, numită şi Ragia, în schimb, portul destul de mare (face curse către Killini în Peloponez) şi localitatea propriu-zisă desfăşurată după o colină înaltă sunt demne de atenţie. Înapoi până la Argostoli, drumul prin sud e mai puţin spectaculos, dar foarte circulat.
În sudul insulei am plecat în altă zi în care soarele a redevenit darnic după ce în precedenta fuseseră ploi, furtuni, inundaţii şi cod roşu de vreme rea. Deşi soarele strălucea din nou, urmele lăsate de ploi pe plajele Lourdata şi Trapezaki ne-au dezvăluit dimensiunile furtunii de dinainte: valuri foarte mari, apa mării tulbure, apa ploilor ce se scurgea continuu de pe versanţi. Însă cui îi păsa de furtunile şi ploile ce trecuseră, când soarele devenise iarăşi generos şi ne mângâia în mărinimia-i recunoscută?!
Am văzut rând pe rând plajele Ammes, Minia, Eglina, Ai Helis. N-am rămas la nici una dintre ele, am mers mai departe la Avithos, o plajă cu Blue Flag al cărui nisip brun-roşiatic, foarte fin este preferat de broaştele ţestoase care vin aici să-şi depună ouăle. Am prins nişte momente unice, mă simţeam ca la o emisiune de pe Animal Planet când două fete de la o asociaţie ce protejează natura au venit cu o găleată şi au golit de ouă câteva cuiburi de ţestoase pe motiv că apa de la ploaia recentă ar putea ajunge la ele şi le-ar compromite. Aşa, le mutau în altă parte. Cred că de la trei cuiburi au strâns aproape 300 ouă.
Au urmat în ordine plajele Klimatsia, Spartia unde ne-am oprit pentru masă la o tavernă pe malul mării, Pessada unde am vizitat şi portul de unde pleacă ferry către Zakynthos, micuţele Agios Tomas şi Trapezaki afectate de furtuna ce îngrozise insula noaptea ce trecuse. Cea mai tristă mi s-a părut măreaţa plajă Lourdata care fusese bine „ciufulită” de vânt şi ploaie, iar marea se mâniase foarte tare, căci tare mai era învolburată acolo şi înspumată pe deasupra.
Fireşte că şi fosta capitală a insulei, denumită simplu, Kastro, care a asigurat conducerea insulei până în 1757, ne-a stârnit interesul pentru că ruinele castelului medieval Agios Georgios sunt printre puţinele obiective turistice din insulă, iar intrarea este liberă, ca la toate celelalte. Periplul nostru în acea zi a inclus şi mormintele miceniene de la Mazarakata, un mic sit arheologic bine organizat, mănăstirile Agios Gerasimos şi Agios Andrea, foarte vechi, lăcaşuri de referinţă în insulă. Şi pentru a da un sens mai „omenesc” excursiei, ne-am abătut pe la vinăria Robola, aflată lângă Agios Gerasimos. Robola este marca Kefaloniei, se produce numai aici. De cum am intrat, am fost poftiţi amabil să vizităm pe rând cele două incinte de producţie, scop în care am fost conduşi pentru a putea urmări procesul de transformare a strugurilor crescuţi în valea înconjurătoare Omala în vinul foarte apreciat pe plan local şi nu numai. A treia încăpere era magazinul de prezentare şi desfacere, precum şi sala de degustare. Cum eram deja familiarizaţi de anul trecut din Peloponez cu degustarea, am savurat rând pe rând cele patru soiuri de vin de la sec, până la cel dulce. Evident, am şi cumpărat vreo trei sticle, că doar nu era băiatul ce se ocupase de noi povestindu-ne, să-şi bată limba-n gură degeaba. Am primit sticlele ambalate într-o „sacoşă” de carton cu sigla vinărirei.
Ultima zi întreagă petrecută în Kefalonia am dedicat-o plajelor Agia Kiriaki şi formidabilei Atheras situate în nord-vest cumva, iar în drum spre casă trecând şi pe la Sotira, în golful Argostolic. A fost o zi exclusiv pentru relaxare şi încântare şi pentru sedimentarea impresiilor.
De data aceasta, în articolul de faţă, n-am simţit nevoia să fac referire deloc la date istorice, geografice sau statistice ce pot fi consultate uşor de pe kefalonia-island.gr/sauht ... ia_travel_guide
În concluzie, eu cred că insula Kefalonia trebuie descoperită lent, luată bucată cu bucată, puţin câte puţin. Ea abundă în privelişti feerice ce-ţi taie respiraţia, e naturală, sălbatică de cele mai multe ori, „nemachiată” şi nepătrunsă de acţiunea sfredelitoare a omului care n-a intervenit decât subtil, pentru a facilita accesul la frumuseţea locurilor, poate aflate deloc la îndemână. De aceea, ea este recomandată celor ce doresc să exploreze cât mai mult, este raiul căutătorilor de plaje, ar fi păcat ca cei ce ajung în insulă să se limiteze la un hotel şi-o plajă, fără a cutreiera în căutarea celor mai frumoase locuri devenite simboluri ale insulei.
Vă rog, ataşaţi videoclipul melodiei „Fiesta” de pe recentul album al Helenei Paparizou pe care o ascultam zilnic în maşină difuzată continuu de posturile de radio kefalolniene, căci această vacanţă a fost ca o mare sărbătoare a sufletului meu! youtube
Trimis de irinad in 17.09.16 16:43:54
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în GRECIA.
61 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (irinad); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol - pg. 1 / 3
61 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
Felicitări! Vot acordat cu placere. Am fost în august în Kefalonia, la Poros, dar am trecut prin majoritatea locurilor prezentate în review. Lucrez acum la propriile impresii, dar un lucru este sigur: Kefalonia e unica printre comorile grecești.
@ovidiuyepi: Cred că şi acum câţiva ani ai mai fost în Kefalonia şi dacă ai revenit, înseamnă că şi ţie ţi-a rămas la suflet. Dealtfel, e aproape imposibil să nu impresioneze pe cineva Kefalonia. Abia aştept să văd şi impresiile tale recente despre insulă, pe unde te-ai plimbat, ce ai vizitat. Prin Poros aş fi vrut să avem un răgaz mai mare, dar popasul l-am făcut în Skala. Am fost doar pe plaja Ragia şi în port. Portul este semnificativ mai mare faţă de ceea ce văzuserăm anterior: Fiskardo, Lixouri, Argostoli, Skala, Pessada, Sami.
Vacanţe plăcute îţi doresc în continuare!
@irinad: Un binemeritat superbonus pentru un articol superb.
Mi-a plăcut cum ai descris insula fără date istorice, așa cum ai simtit-o tu.
Îmi place cum surprinzi tu în poze acele flori cățărătoare specifice Greciei (uit mereu cum se numesc), ca de altfel toate pozele sunt superbe, ne-ai arătat bucăți din insulă.
Ce frumos ai încheiat articolul :' (
Felicitări pentru vacanță.
Toate cele bune.
@irinad:
Minunat rewiev iar destinația... de vis!!!
Felicitări!
@irinad: De-abia intorsi din Lefkada, facem planuri pt anul viitor. Pe lista scurta e Kefalonia. Nu prea gaseam postari noi. Asa ca articolul tau a venit la fix. Recunosc ca l-am citit din doi in doi (nepotica mea voia telefonul). Dar l-am notat ca favorit. Asa ca sa te astepti la intrebari de mine. Nu te deranjeaza, nu?
Observi ca nu ai loc de intors, asa cum am formulat intrebarea!
Felicitari pt articol. Diseara o sa il savurez.
O, da, ce frumos! Felicitări pentru minunata vacanță ce ați avut-o! Foarte frumos scris, pozele superbe! Vai ce amintiri! Kefalonia este una din insulele care mi-a plăcut cel mai mult, m-aș întoarce oricând acolo, pentru că au rămas locuri nevăzute, pentru că ne-am simțit minunat acolo! De multe ori glumeam și spuneam soțului că de-ar fi să trebuiască să alegem un locșor de ,,refugiu" acela cu siguranță ar fi Assos. Ne-a plăcut mult acolo.
Încă o dată felicitări!
@ANILU: Mulţumesc frumos pentru cuvintele tale frumoase, ştiu că sunt frumoase bougainvillea, iar nuanţele în care există, te înnebunesc, nu altceva (mă refer la mine, în special ! Se vede că sunt îndrăgostită de ele! Şi, într-adevăr, Kefalonia este "o materie primă" grozavă pentru fotografii, numai răbdare să ai! Desigur că şi soarele are un mare aport la fotografii cât mai reuşite.
Vacanţe frumoase îţi doresc şi de aici încolo!
@gettyy: Draga mea, tu eşti întotdeauna aşa de generoasă cu mine, că uneori nu prea ştiu ce să-ţi spun în afară de a-ţi mulţumi pentru toate vorbele frumoase pe care mi le adresezi!
Toate cele bune!
@adrianaglogo: Cum ar putea să mă deranjeze întrebările tale, îmi face plăcere să-ţi răspund, sper să mă descurc !
Să ştii că prin Lefkada am luat-o şi noi pentru a ajunge în Kefalonia, despre asta mă gândesc să scriu un review separat pentru că am avut parte de ceva peripeţii şi e bine de tras nişte concluzii pentru a le veni în ajutor celor ce vor să meargă pe acelaşi drum în Kefalonia.
Sunt deschisă la tot ceea ce vrei să mă întrebi, aşa că te aştept oricând!
Te avertizez că eu sunt puţin subiectivă, dar dacă m-ai întreba pe mine, sigur ţi-aş recomanda Kefalonia din toată inima !
Vacanţe frumoase îţi doresc!
@irinad: Pai toti suntem subiectivi, mai ales in ce priveste vacantele.
De asta e bun AFA, citesti tot si iti faci propria parere.
Si eu am multe de scris, dar am lipsit 16 zile de la munca si am mult de recuperat. O sa scriu, si noi am avut o peripetie buna de luat aminte.
@maryka: Mă bucur că ţi-am readus Kefalonia în priviri şi suflet, în acelaşi timp îţi mulţumesc frumos pentru aprecieri!
Ştii ce e cel mai interesant? Şi eu am rămas la fel de impresionată de Assos, şi mie mi se pare locşorul cel mai potrivit pentru o "retragere", e atât de frumos că ţi se taie respiraţia când îl vezi de sus! Nici de jos nu e mai puţin atrăgător!
De fapt, toată insula e minunată, e greu să faci un top "al celor mai" locuri pe care ţi-ai dori să le revezi, pentru că nu ştii la care să te opreşti mai întâi!
Călătorii şi vacanţe frumoase oriunde şi oricând!
@irinad:
Da, foarte corect spus. E greu de făcut un clasament cu locurile cele mai frumoase. Noi avem regretul că nu am fost în peninsulă, dar după cum spuneai distanțele sunt destul de mari, am stat numai 7 zile, foarte puțin. Stând în Skala, evident că am explorat-o bine, seară de seară ne plimbam pe străzile cu case frumoase, cu cartiere noi. Dar am fost și sus în deal în satul vechi, distrus de cutremur. Mi-a plăcut și acolo. M-a emoționat știind că au fost distruse vieți, case, vise. Dar ce frumos se vede de acolo marea și stațiunea nouă... La castelul St. George am fost de 2 ori, nu l-am prins deschis. Îmi pare rău. Dar satul, de poveste... Și tot așa aș putea continua până dimineață. Concluzia - trebuie musai să mai mergem odată!
Apropos de drumuri. Pe partea de vest mi s-a părut cel mai frumos și mai ,,neliniștit" nu prea știai ce va urma, nu parapeți, multe capre...prăpăstii...
@maryka: Trag concluzia că trebuie să ne întâlnim să dezbatem Kefalonia, sunt atâtea de povestit (glumesc, desigur), cred că n-am mai termina până dimineaţă !
Aşa este, am văzut şi eu în mai multe locuri ruine de case (probabil rămăşiţe de sate) distruse după cutremurul din 1953 care te înfioară când le priveşti, chiar după mai bine de 60 ani, iar drumurile dinspre nord, nord-vest, vest către Paliki (Lixouri) sunt adevărate provocări, după cum bine ai spus şi tu!
Păcat că la fortăreaţa Agios Georgios nu era deschis, e interesantă şi uşor de parcurs, iar de-acolo se surprind nişte privelişti către sud şi Argostoli, mamă-mamă!!! Acum era gratis şi, zău că, toţi turiştii comentau că nu e drept să fie aşa, merită achitată o taxă de intrare pentru că ai ce vedea, nu glumă!
@irinad: Multumim pentru aceasta relatare minunata, am facut si eu o excursie in Kefalonia citind asa o descriere frumoasa si captivanta. Iar pozele m/au convins sa mai urc insula, din care am vazut doar Fiskardo in acelasi fel de croaziera, cateva pozitii in topul viitoarelor vacante. Felicitari pentru minunata vacanta greceasca petrecuta si calatorii frumoase pe mai departe.
@calatorul: Şi eu spun mulţumesc la aşa cuvinte frumoase. Kefalonia merită ea însăşi o vacanţă dedicată, deşi nici excursiile organizate pe plaiurile sale nu sunt de lepădat. Însă nu e prea uşor de cutreierat ţinând cont de relieful şi drumurile mai dificile. Cu toate acestea, o poţi trece la destinaţii de viitor, căci ştiu că-ţi place Grecia deoptrivă şi ţie, pentru iubitorii de Elada nu există "nu pot, e greu"!
Vacanţe frumoase în continuare şi din partea mea!
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
Îmi place articolul, la fel și pozele, și îmi place foarte mult insula! Nu ezit să spun că e insula mea preferată dintre cele cîteva văzute în Grecia.
Sigur că „fiecare cu farmecul ei”, că „e greu să faci clasamente”, cu toate astea eu pot declara că una din ele îmi place cel mai mult: Kefalonia.
Am mai discutat despre Katavothres în alte ecouri, dar aș sublinia și aici excepționalitatea fenomenului. Dacă meditezi un pic, realizezi că treaba e năucitoare: apa mării curge pe sub insulă. Dar marea e ea însăși nivelul 0. Deci, unde curge? Mai ales că ajunge la Melissani, care e mai sus de nivelul 0, deci apa mării „urcă la deal” pe sub insulă.
Explicația este că apa sărata are densitate mai mare decît apa dulce. În fisurile de sub insulă, apa mării se amestecă cu apă dulce, astfel densitatea îi scade și volumul crește, așa că umple toate golurile din rocă, traversînd insula. Cică explicația (și teoria) asta a fost dată abia în 1989.
Cît despre plajele Blue Flag, nu e cazul să avem mari așteptări de la ele. E o distincție legată de protecția mediului, nu de frumusețea peisajului. Totuși, dacă e Blue Flag, știm măcar că există salvamar și că apa mării e nepoluată.
@irinad: Draga mea te felicit pentru vacanță dar și pentru articol. Recunosc, n-am fost acolo decât într-o excursie și mare brânzâ n-am văzut. Cu ajutorul tău am călătorit și eu un pic Și nu ne-ai dat nici date tehnice, a fost o lectură plăcută ochilor mei. Sunt pe telefon, nu văd bine pozele, dar le o să le apreciez mai bine peste câteva zile
@irinad:
Desi obosita de pe drumuri, n-am rezistat sa nu-ti citesc articolul - la poze m-am oprit doar la primele, maine le savurez pe restul dar revin si la cele vazute - l-am trecut la favorite pentru o vizita viitoare, sper. Frumoasa vacanta ai avut anul acesta, mai ales ca Grecia ta iubita a fost vedeta, felicitari sincere!
Destinatia asta este pe lista mea scurta pentru vacanta mica de anul viitor.
@adrianaglogo: Mulţumesc draga mea, mă bucur că mă susţii !
@irinad: foto 03--colorATA m-a dat gATA... sa fim in ton cu denumirile localitatilor.
eu zic ca este a doua cea mai complexa insula greceasca (dupa creta), si datorita marimii dar si a reliefului.
alta data sau in alta viata voi (re) veni aici dupa stationarea efemera in fiskardo. super articol
@abancor: Ştiam că-ţi place mult Kefalonia şi te aşteptam, poate o să fii uimit, dar chiar te aşteptam, căci am văzut că intervii mereu când e vorba de Kefalonia!
Mă bucur mult că ţi-a plăcut review-ul meu şi-ţi mulţumesc pentru aprecieri.
În ceea ce priveşte fenomenul Katavothres, am citit şi eu despre el, dar explicaţiile tale sunt realmente uimitoare pentru mine, nu le-am regăsit în altă parte, mă refer la cele mai recente.
Despre plajele din Kefalonia voi scrie separat, pentru că e un subiect care îmi place foarte mult, mă informasem serios dinainte despre ele şi am vrut să văd cât mai multe dintre ele. Am reuşit relativ, deoarece Kefalonia are nu 36 de plaje aşa cum găsisem într-un ghid, sau 39 în altul, ci mult mai multe!
Toate cele bune!
@elviramvio: Mulţumesc mult, da, aşa este, niciodată n-aş spune nu Greciei, cum m-ai "ghicit" tu !
Să ştii că atunci când am trecut prin Lefkada pentru a ajunge în Nidri, m-am gândit la tine şi dacă spui că această destinaţie îţi face cu ochiul pentru viitor, sper să am şi eu o contribuţie, cât de mică!
Insulele ionice sunt frumoase toate, dintre cele pe care le-am văzut, Kefalonia mi se pare cea mai puţin comercială, cea mai naturală.
Vacanţe frumoase îţi doresc şi numai bine!
@krisstinna: Mi-am dat seama dintr-un alt ecou la un alt articol că eşti pe telefon, deci eşti plecată pe undeva. Mie, personal, de-aia nu-mi place când sunt numai pe telefon, nu pot vedea pozele şi nu le pot vota decât foarte greu, aşa că te înţeleg perfect!
Mă bucur că te-am "luat cu mine" prin Kefalonia, e frumos acolo, ştiu sigur că ţi-ar plăcea şi live, aşa cum te cunosc Pe mine excursiile de-o zi făcute acolo din alte insule m-au făcut să îmi doresc s-o văd în detaliu!
Mulţumesc mult pentru ecou şi vorbele frumoase şi-ţi întorc
@Cesere: Eşti simpatic ca de obicei şi mă faci să zâmbesc! Mulţumesc mult, eram în Kefalonia cînd ţi-am citit articolele despre Pelion şi mă gândeam ce dificile sunt drumurile din ţara asta, atât în insule, cât şi pe continent!
Te-ai gândit bine la Fiskardo: micuţ, drăguţ şi plin de viaţă !
Călătorii şi vacanţe frumoase îţi doresc în continuare!
@irinad: Am citit articolul de doua ori, l-am pasat si sotului, am vazut/votat pozele, ne-am sunat amicii- parteneri de grecia si aproape am decis : Kefalonia.
Am cautat si hotel (!!!), dar cred ca e prea devreme. Nu sunt prea multe camere disponibile pt sept 2016!
Prima intrebare : insula e mai scumpa decat Lefkada, de exemplu? Sunt convinsa ca este, e important cu cat mai scumpa. E important de stiut, pentru ca in functie de preturi vom stabili si nr de zile.
Am vazut ca bugetul vostru a fost 1800 E. Noi am cheltuit in Lefkada, in 11 zile, 1300. E drept ca am impartit costul transportului cu amicii nostri, am fost cu o singura masina...
Multumesc
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2022 Vacanta in Kefalonia — scris în 01.02.23 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2021 Kefalonia - la mare (țărmul sudic) și la munte — scris în 11.12.21 de crismis din GALAțI - RECOMANDĂ
- Sep.2021 Kefalonia de la nord la... est — scris în 05.11.21 de crismis din GALAțI - RECOMANDĂ
- Aug.2021 Kefalonia de la est la... sud-est — scris în 23.11.21 de crismis din GALAțI - RECOMANDĂ
- Aug.2021 Kefalonia vestică (de la Assos la Paliki) — scris în 07.11.21 de crismis din GALAțI - RECOMANDĂ
- Jul.2021 Melissani, acasă la Pan — scris în 17.01.22 de krisstinna din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2019 Plimbăreți prin Kefalonia — scris în 12.11.19 de pretorian_29 din BUCUREşTI - RECOMANDĂ