Engaku-ji, templul Zen al scolii Rinzai

TIPĂREȘTE

Acest templu pare sa fie trecut cu vederea, desi se afla chiar langa statia de tren JR Kita-Kamakura, asezat pe un deal. Nu are arhitectura magnifica a celorlalte temple si altare, dar este frumos amenajat, intr-un loc foarte linistit, placut, potrivit meditatiei Zen, in mijlocul naturii in stare aproape naturala.

Templul a fost inițial ridicat pentru a onora sufletele multor luptatori care au murit pe campul de lupta, fie japonezi, fie mongoli. Dupa diferite perioade de declin si distrugere accidentala, Engaku-ji a primit un nou impuls, spre sfarsitul perioadei Edo, cand acesta a fost reconstruit si     s-au consolidat bazele templului actual. In timpul perioadei Meiji, maestrii Zen ai scolii Rinzai au incurajat preotii budisti Bozu sa se retraga la Templul Engaku-ji, care a devenit astfel principalul centru de meditatie Zen din Kanto. Reputatia, care continua si astazi, cu organizarea regulata a sesiunilor si seminariilor Zen, i-a adus numele de„templul spiritului’’.

Se spune ca templul a fost numit Engaku-ji„, Templul Iluminarii Perfecte’’, deoarece o copie a Sutrei Iluminarii Perfecte a fost dezgropata in timpul constructiei templului.  

Pentru a ajunge la templu, am traversat calea ferata si am mers circa 100 metri, pana la prima poarta Sanmon care marcheaza intrarea in templu.  Am ajuns aproape de ora inchiderii aici, am platit 500 yeni, dupa care am urcat treptele abrupte pentru a admira a doua si impunatoarea poarta Sanmon cu 2 etaje, realizata in intregime din lemn sculptat si reconstruita in 1785. Este decorata cu o placa de lemn gravata cu numele templului„Engaku Kosho Zenji’’, dupa o caligrafie a imparatului Fushimi, iar etajul superior gazduieste o statuie a lui Kannon cu 11 fete inconjurat de 16 intelepti.  

In centrul esplanadei, pavilionul principal numit Butsuden, care a fost reconstruit in 1964, dupa ce a fost distrus de marele cutremur Kanto, il consacra pe Buddha Hokan Shaka Nyorai, reprezentat ca o statuie din lemn, asezata pe un suport mare in forma de lotus, iar pe tavan se afla pictura unui dragon alb.

In partea stanga a Portii Sanmon, este Sala Sembutsu-jo, pentru meditatia Zen a calugarilor, cu acoperis din paie, adapostind statuia lui Yakushi Nyorai aflata in centru si statuia Marelui Bodhisattva Seon pesimist.

Kojirin este o sala de meditatie Zen pentru stagiarii laici (Koji). Sesiunile de meditatie au loc aici in majoritatea duminicilor, atat pentru cei care participa pentru prima data, cat si pentru publicul larg.

Ajungem apoi in fata Daihojo, un alt pavilion impunator care a fost initial casa maestrului templului. Acum este folosit pentru diverse ceremonii religioase, sesiuni de meditatie sau ca loc de expunere a comorilor templului, un eveniment care are loc in fiecare an toamna.  

Un mic templu, Benten-do, este dedicat zeitei Benzaiten, una dintre cele 7 zeitati ale fericirii, iar langa acesta se afla marele clopot, ce are o inaltime de 2,6 metri, cel mai mare dintre toate clopotele templelor din Kamakura.

Shariden (Relicvariul), restaurat dupa un incendiu este o comoara nationala si se spune ca ar contine un dinte al lui Buddha adus din China.  

In plimbarea noastra, in partea dreapta, am intalnit si un cimitir iar pe deal exista si pesteri care pot fi explorate, una dintre ele adapostindu-l pe Zeul Fericirii.

Fiind ultimii vizitatori ai templului, apropiindu-se ora de inchidere,  nu ne-am aventurat mai sus, intorcandu-ne si indreptandu-ne spre iesire, bucurosi ca am bifat si acest obiectiv, tristi ca ploaia nu a fost de partea noastra pentru a explora toate cotloanele si pentru a face mai multe fotografii.

Ne-am indreptat spre gara, cu apa flescaind in adidasi si pantalonii„de stors” , intorcandu-ne in Tokyo pentru a pregati bagajele si a ne odihni, urmand sa plecam spre urmatoarea destinatie, Kyoto, cu oprire în Matsumoto.

---

VIZUALIZĂRI: 105 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI