„Imaginea lumii” din Isfahan

TIPĂREȘTE

Iranul, destinație care mi-a plăcut în mod deosebit, este o țară pe care am dorit să o văd și despre care vreau să scriu tot ce am văzut, am trăit și am simțit acolo, chiar dacă unele nu mai sunt în concordanță cu ceea ce se întâmplă acum acolo, manifestații pe străzi, împușcături, morți, ... Sper și doresc din tot sufletul să se revină la acel Iran frumos și curat, la acei oamenii calmi și amabili pe care i-am întâlnit.

Cum spuneam în vezi impresii, am stat trei zile în Isfahan, oraş situat într-o oază de verdeaţă, pe „Zayandeh Rud”, „Râul Dătător de Viaţă”.

Isfahan , unul dintre oraşele vechi ale Persiei, fostă capitală a Imperiului Persan în timpul Dinastiei Safavizilor (1501–1736), aflat la 430 kilometri sud de Teheran, este astăzi, cu o populaţie de peste 2 milioane de locuitori al treilea mare oraş din Iran.

Isfahanul are câteva lucruri unice, deosebite, pentru care este cunoscut în tot Iranul, şi chiar în afara lui. Arhitectura sa persană-islamică cu bulevarde frumoase, poduri acoperite, palate, moschei și minarete, îl face, poate, cel mai frumos oraş iranian şi sigur unul din cele mai frumoase oraşe islamice.

Covoarele de aici sunt celebre, fiind cele mai fine dar şi cele mai scumpe covoare persane, iar picturile miniaturale pe os de cămilă sunt deosebit de rafinate. M-a impresionat modul în care realizează orice fel de miniatură, picturile lor fine și migăloase de pe pereții palatelor, mozaicurile de pe pereții moscheelor….

Jolfa, cartierul armean vechi de peste 400 de ani, o comunitate prosperă cu puternice implicaţii în reţelele comerciale internaţionale are frumoase biserici, chiar cea mai frumoasă biserică din Iran, instituţii, case, pieţe armene.

Are locuitori foarte mândri de oraşul lor despre care spun: „Isfahan este jumătate din lume”.

Este ajutat și de o climă mai puțin aridă, cât am stat în Isfahan a plouat în fiecare zi, nu mult dar suficient cât să mențină natura verde. Când am intrat în Isfahan, veneam din sud din zona caldă și aridă, am rămas plăcut surprinsă de verdeața orașului, aproape fiecare stradă era mărginită de pomi înalți și de frumoșii trandafiri care începuseră să înflorească. Pentru mine Isfahan este orașul trandafirilor, erau peste tot, al parcurilor, un oraș curat cu oameni primitori și calzi. O să încerc să prezint mai multe obiective grupate între ele chiar dacă le-am văzut în zile diferite.

După ce ne-am cazat, vezi impresii, am mers pe jos, de la hotel 6-700 de metri, la populara și atât de cunoscuta Piaţă a Imamului.

Meidan-e Naqsh-e Jahan, pentru noi Piaţa Imamului, este o piaţă aflată în centrul oraşului, mare de aproape 10 hectare, înconjurată pe toate laturile de clădiri monumentale legate de o serie de arcade cu două etaje, un ansamblu architectonic omogen, unic, coerent, armonios. Frumuseţea architecturală deosebită este mărită de piscina cu fântâni arteziene amplasată în centrul ei, de verdele pomilor ce o înconjoară, de clădirile care o flancheză, Palatul Ali Qapu în vest, cele două moschei, Moscheea Şeicul Lotfollah în est şi Moscheea Imamului în sud şi pe latura nordică, Poarta Qeysarieh, accesul la Marele Bazar Isfahan care sunt printre cele mai frumoase, adevărate capodopere persane. Este o realizare urbană de excepţie, sit istoric important, împreună cu vecinii ei patrimoniu UNESCO din anul 1979.

A fost construită în timpul Dinastiei Safavide, la sfârşitul secolului 16, începutul secolului 17, devenind inima capitalei regatului, centrul culturii, economiei, religiei și al puterii politice.

Esplanada sa vastă de nisip era folosită pentru sărbători, începând cu primăvara anului 1597 s-a serbat aici şi „Nowruz”, „Anul Nou” zoroastrian, vezi impresii, pentru promenade sau execuţii publice, pentru jocuri de polo sau parade militare. Arcadele de pe laturile pieţei găzduiau sute de magazine cum găzduiesc și astăzi. Acum aici au loc diferite spectacole, ceremonii oficiale şi se serbează, în continuare, „Nowruz”.

Fiind foarte aproape de Hotelul Hasht Behesht Apartment unde eram cazaţi, iar majoritatea obiectivelor vizitate erau în acea zonă, ne-am plimbat prin piaţă în zile şi la ore diferite, dimineaţa şi seara, ziua şi noaptea, găsind-o mereu la fel de fermecătoare.

În prima noastră plimbare prin piaţă, joi după amiaza şi seara, început de weekend la musulmani, am văzut mulţime de familii venite la picnic la iarbă verde, pot spune că mi-au plăcut cum participau cu mic, cu mare, cu aragaze şi mâncare. Mulţi din cei prezenţi admirau jocul apelor din fântâna arteziană, unii se plimbau pe jos, ca şi noi, sau cu trăsurile, alţii doar stau pe bănci şi priveau...

Am întâlnit şi un grup de tineri îmbrăcaţi în costume de epocă, avusese loc o serbare...

Lume multă, agitaţie, aglomeraţie, voie bună, deconectare, atmosferă plăcută...

Masjed-e Shah, Moscheea Şahului, numită după revoluţia islamică din 1979 Masjed-e Imam, Moscheea Imamului, una dintre capodoperele arhitecturii persane din perioada islamică este construită în perioada 1611 – 1629 ca o moschee mare, cu un dom de 52 de metri şi 4 minarete înalte de 48 de metri și o curte interioară pe măsură. Era, la acea perioadă cea mai colorată, cea mai frumoasă și cea mai mare moschee din Persia. Are o spendidă verandă, împodobită cu plăci ceramice în relief, pictate cu flori şi păsări, şi cu o inscripţie caligrafiată artistic şi 4 iwanuri, cel mai mare indică direcția spre Mecca, împodobite cu caligrafie deosebită.

În aripile de sud-vest şi sud-est ale clădirii, aşezate simetric, se află două şcoli, “Şcoala Teologică Naser”, “Madrasa Naseriyeh” şi “Şcoala Teologică Soleiman”, “Madrasa Soleimaniyeh”, construite în timpul Dinastiei Safavide, iar alături de ele, o cameră pentru studenţii teologi. În curtea ambelor școli erau nelipsiții copaci și ronduri cu flori.

Am achitat taxa de acces, 200.000 riali de persoană şi trecând prin vechea poartă placată cu aur şi argint şi împodobită cu inscripţiile strălucitoare ale unor caligrafi faimoşi, am pătruns în curtea interioară cu piscină. Curtea m-a impresionat cu grandoarea ei, prin cele patru iwanuri şi zidurile care o înconjoară.

Când Am Fost Acolo, la Şcoala Naser era organizată Expoziţia, “Musulmanii, Marile Victime ale Terorismului. Am vizitat-o, prezintă mai multe imagini tragice dar nu de tragismul celor de la Expoziţia “Genocidul din 1915 Asupra Armenilor din Turcia, sau de la alte expoziţii despre atrocităţi, teroare şi terorism pe care le-am văzut, dar este totuşi impresionantă. Aici ne-am întâlnit cu două românce care erau împreună cu altele două pe cont propriu în Iran. A fost singura dată când ne-am auzit limba….

Mi-am continuat plimbarea prin moschee admirând ceramica viu colorată, cea în şapte culori este magnifică, pusă foarte bine în evidenţă de marmura unicoloră folosită la decorarea moscheii. M-a impresionat și temelia imensă din marmură, grandoarea coloanelor, mărimea dar și grosimea zidurilor, este deosebită…. Erau mulți turiști străini, de vârste diferite…...

Moscheea se vizitează între orele 13 şi 16:15 vinerea, în celelalte zile de la orele 9 la 11:30 şi 13 la 16:15, noi vizitând-o dimineaţa în aproape două ore.

Ali Qapu, Poarta Imperială Ali următorul obiectiv vizitat aflat pe latura de vest a Pieţii Imamului, poarta de acces din piață în zona administrativă a Dinastiei Safavide, o fost numită așa de Șhahul Abbas I după numele primului Imam Șiit pentru care avea un mare respect. În spatele ei a fost construit în mai multe etape Palatul Ali Qapu cu 52 de camere, care nu se vizitează, parte din el aflat în recondiţionări. L-am pozat de sus...

Printr-un portal de piatră am intrat la parterul magnificului palat frumos decorat cu picturi miniaturale cu flori şi păsări. Tot aici este o expoziție ce prezintă modul și anii în care poarta palatului a fost construită. Două scări simetrice, şi ele bogat împodobite cu ceramică colorată diferit pentru fiecare etaj, conduc vizitatorii spre frumuseţile palatului. Am urcat pe scara din stânga până la etajul trei şi am ieşit pe verandă unde m-am oprit pentru a admira şi poza marea piaţă văzută de sus. Îmi plac vederile de la înălţime şi, de căte ori am ocazia, urc cât mai sus pentru a poza.

Veranda are optsprezece coloane din lemn, dispuse pe trei rânduri, care susţin tavanul format din două acoperișuri, unul interior cu rol de decor, din lemn pictat decorat cu oglinzi, altul exterior cu rol de protecție. Se mai lucra la recondiționarea ei.

Privind piaţa încercam să mi-o imaginez în urmă cu patru, cinci sute de ani, când, de pe verandă Shahul şi musafirii lui urmăreau activităţile din piaţă.

Tot aici se află Sala de recepţii, unde Shahul îşi primea musafirii sau diferite delegaţii, sală mare, cu picturi deosebite, printre care şi cele ale unor femei, îmbrăcate în moda timpului și fără văl. Tavanul frumos are o arhitectură deosebită, cu bolte pictate în filigram, cu păsări și flori.

Oare cum ne-ar fi primit şi pe noi, doi români singuri, călători prin ţara lui? Ne-ar fi invitat şi pe terasă?

Ne-am continuat plimbarea urcând pe o scară spiralată, foarte îngustă, putea merge pe ea o singură persoană, puţin aplecată, până la etajul cinci, la Sala de muzică, Sala sunetelor. Urcând scara mi-am adus aminte de scara din Turnul Belem din Lisabona cu singura deosebire că acolo tot pe același drum coborai. Este o sală în care meşterii modelatori ai tencuielilor au realizat nu numai opere fine de artă în care apar imaginar diferite forme, vaze cu flori, vase, platouri, diferite instrumente muzicale, ci şi o rezonanţă şi acustică foarte bună.

Coborârea am făcut-o pe cealaltă scară, cele două scări sunt identice, m-am mai oprit pe verandă, aş fi stat acolo mult timp, dar… mi-am continuat coborârea şi am părăsit palatul îndreptându-mă spre Moscheea Lotfollah.

Se vizitează zilnic, cu o taxă de intrare de 200.000 riali de persoană, iarna de la ora 9 la ora 16, vara, până la ora 18, plimbarea noastră prin palat a durat o oră şi jumătate.

Masjed-e Sheikh Lotfollah, Moscheea Şeicului Lotfollah, dedicată șeicului Lotfollah, un mare învățat venerat al islamului şiit invitat din Liban la Isfahan să supravegheze Moscheea Şahului și școala teologică şi destinată pentru rugăciune doar familiei regale, despre care se spune că este printre cele mai frumoase din lume, locuitorii din Isfahan spun chiar cea mai frumoasă, este o moschee umilă, dar magnifică.

Este umilă pentru că fiind o moschee de familie nu are nici minarete, nici curte interioară dar magnifică prin tot ce arată, lucrări decorative din ceramică, subtile aranjamente ale culorilor, arcada uşii de intrare cu muqarnas deosebit de fine, bogat colorate în galben şi albastru. La acestea se adaugă marea cupolă ce îşi schimbă culoarea de la crem, ziua, la roz la apusul soarelui. De fapt și din poze dar mai ales văzând, pereții interiori ai moscheei își schimbă culoarea în funcție de poziția soarelui ce intră prin latticele dantelate care au rol și de ventilație naturală.

Cupola interioară este superbă, are forma unei cozi de păun. Interiorul a fost plin de turiști, toți cu aparatele la datorie, eram unii lângă alții, mi-am adus aminte fără să vreau că așa ceva am mai trăit când am văzut Capela Sixtină…. Apoi lumea s-a mai retras și am putut poza în tihnă…. Mihrab-ul cu nișa lui neobișnuit de mare, unul dintre cele mai bine realizate din Iran, are inscripționat numele arhitectului acestui locaș, Mohammad Reza Ispahani.

Moscheea, sigla albastră și turcoaz a oraşului, se vizitează zilnic între orele 9–11:30 și 13–16 din septembrie până în martie şi între orele 9 –12:30 şi 14–18 în rest. Cu o taxă de intrare de 200.000 de riali de persoană, am văzut-o în aproape o oră.

Despre cele trei capodopere safavide prezentate mai sus las pozele să vorbească, vorbele mele ar spune prea puţine faţă de măreţia lor…

Pe cea de-a patra latură a pieţei se află Poarta Qeysarieh, poartă imensă, principala intrare în Bazarul Vechi este situată la capătul nordic al Pieţei Imamului, decorată cu fresce cu scene de război, scene de vânătoare sau banchete. Despre bazarul deosebit, mai vechi sau mai nou, ce înconjoară Piața Imamului și despre cumpărăturile făcute acolo sigur voi scrie un review separat….

Pentru a nu mări prea mult reviewul, despre celelalte obiective văzute, la fel de frumoase, voi continua sigur altă dată….

“Imaginea lumii” traducere din persană pentru “Naqsh-e Jahan” cum s-a numit inițial Piața Imamului, cu cele patru bijuterii Safavide ce o mărginesc trebuiesc văzute de toţi cei ce ajung în Isfahan şi în Iran….

---

VIZUALIZĂRI: 1751 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI