Minunatele Islas Ballestas - Galapagosul saracului

TIPĂREȘTE

Gasca de strigoi carpatini incepe sa bantuie ca de obicei pe la 5.30-6 dimineata. Barul de la poalele hotelului nostru este luat cu asalt de mancaciosii matinali in cautare de omlete si sucuri de fructe. Azi avem de facut o incursiune memorabila intr-unul dintre cele mai frumoase locuri din Peru, Insulele Ballestas numite si “Galapagosul saracului” deoarece este mult mai ieftin de ajuns aici decat in celebrele insule Galapagos iar varietatea de pasari si animale care traiesc aici poate rivaliza cu cele din celebrele insule. Ba chiar mai mult, aici poti intalni un alt obiectiv spectaculos din Peru, celebrul Candelabru.

Soarele straluceste, este o zi placuta dar trebuie sa ne luam gecile groase pentru ca mersul pe ape cu peste 100 km la ora poate fi extrem de rece si umed.

Un localnic insotit de doi pelicani gigantici apare pe plaja de langa noi si se ofera sa ne lase sa hranim uriasele pasari contra unei sume de bani. Nu prea are succes si pleaca suparat.

Ajungem la locul de imbarcare si ne urcam cu totii intr-o barca rapida dotata cu veste de salvare si ghid. Pornim in tromba peste valuri, alaturi de multe alte barci pline cu turisti. Fauna marina este deranjata numai dimineata in rest nu are voie nimeni sa se apropie de locurile unde animalele traiesc libere. Oceanul albastru se intinde pana la poalele desertului galben formand un contrast de culori incredibil.

Dupa vreo 20 de minute in care nu ne mai saturam admirand peisajul, ajungem la primul nostru obiectiv:

CANDELABRUL

Acesta este una dintre cele mai misterioase geoglife preistorice din Peru. Nimeni nu stie cine, de ce si cand l-a desenat pe duna de nisip dar ceramica descoperita in apropierea lui a fost datata la anul 200 Inaintea Erei Noastre. Se pare ca aceasta geoglifa ar reprezeta traznetul lansat de zeul Viracocha.

Modelul candelabrului este sapat cam 60 cm in nisip si este inalt de 180 metri. Misterul sau se adanceste in momentul in care iti dai seama ca fiind intr-un loc desertic, vantos, nisipos si la malul oceanului strabatut adesea de furtuni, acest semn in nisip nu se sterge!!! Stim cu totii cat de schimbatoare sunt dunele si cat de alunecos este nisipul. Stim cu totii ce inseamna vantul ce bate dinspre mare in permanenta... si totusi Candelabrul pare a fi vesnic si nemuritor. El strajuieste de mii de ani deopotriva desertul si oceanul si ne arata tuturor puterea marelul zeu Viracocha.

Barca noastra se apropie de mal si suntem lasati sa pozam Candelabul pe indelete. Alte barci cu turisti se inghesuie si ele la pozat, prin urmare pornim mai departe in tromba. In zare incep sa se intrevada niste insule gaunoase, pline de pesteri misterioase, cu varfurile albe din cauza cantitatilor uriase de guano (dejectii de pasari), guano considerat o bogatie a statului. Statul Peru face bani frumosi din exploatarea acestui guano iar in fiecare an se schimba firmele care au drept de exploatare a lui. Prin urmare e bataie mare pentru dreptul de exploatare in aceasta zona dar exista reguli foarte stricte pentru a proteja viata animalelor si pasarilor din zona.

Deasupra noastra incep sa zboare stoluri de pasari galagioase si stropitoare cu caca peste noi. Acum intelegem ce spuneau vanzatorii de palarii de pe mal cand se apropiau de noi, aratau spre palarii si spuneau: caca-pupu, caca-pupu! Luati-va fratilor palarii!

Insulele sunt magnifice. Stoluri uriase de pelicani, egrete si alte zburatoare necunoscute le brazdeaza si le populeaza. Colonii galagioase ne privesc curioase de la malurile inalte. Ghidul se precipita si ne arata un grup de pinguini care stau la soare. Fotografiem frenetic! Tragem in tot ce misca! Vrem sa luam cu noi toata aceasta lume minunata care ni se dezvaluie in fata ochilor. Undeva intr-o pestera se iveste CHIPUL DIAVOLULUI, prins de un blestem si impietrit in aceasta pozitie cu mii de ani in urma.

Pe o stanca iesita din apele albastre se odihneste un grup de lei de mare. Intotdeauna mascului sef sta pe stanca cea mai inalta cu capul in sus pentru a-si dovedi puterea si stapanirea asupra acelei stanci. Restul familiei se odihneste nepasatoare la soare. Am impresia chiar ca le place sa fie fotografiati deoarece de fiecare data cand ne apropiam si declansam aparatele, ei se asezau in pozitii fotogenice si erau tare fericiti.

Ghidul ne spune ca in ape exista si dusmanul lor natural, orcile. Noi nu am vazut nici una din pacate. Sau din fericire... nu stiu!

Plimbarea printre insulitele pietroase si galagioase continua pret de vreo ora. Nu ne mai saturam de privit, de fotografiat, de retinut pe retina si in suflet. Nu am vrea sa mai plecam. Ne strecuram cu barca pe sub bolti de piatra ca sa cautam alti lei de mare si alti pinguini. Zona este incredibila.

Nimeni nu are voie sa coboare din barca, prin urmare misterioasele pesteri vor ramane vesnic neexplorate.

Timpul se scurge nemilos si suntem obligati sa ne intoarcem la Paracas.

Va sfatuesc din suflet sa nu ratati aceasta excursie mai ales daca iubiti natura, animalele, misterele si arheologia deopotriva. Aici gasiti de toate pentru toti!

Va invit sa vizionati filmul realizat aici pentru a avea o mica idee despre minunile pe care lumea asta ni le ofera.

Rog webmasterul sa adauge urmatorul film

https://www.youtube.com/watch?v=nrEXhD9nzTM

---

VIZUALIZĂRI: 3830 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI