Străzile din Samos, pictate sau nu...

TIPĂREȘTE

Sunt atât de frumoase şi de ce nu, romantice, aşa că mi-am spus: merită un articol separat! :)

Am conceput acest articol și ca o dedicație unei colege de site, (știe ea) sau ca un răspuns la una din întrebările legate de străzile din Pytagorio, în cazul unei cazări în această zonă, zic eu, superbă.

Acum după ce am umblat destul de mult în lungul și latul insulei, pot spune cu siguranță că cea mai bună și frumoasă zonă pentru a vă stabili cazarea, punctul de plecare, spre alte destinații, mi se pare a fi Pytagorio - vezi impresii. Aici mă gândesc deopotrivă la autobuz, stația e foarte aproape, la închiriat mașină, multe agenții, oferte bune, sau portul, pentru plecare cu vaporul, în diverse destinații.

Să spunem că acest articol poate fi o continuare a celui despre Pytagorio. Tot timpul se nasc întrebări, ale căror răspunsuri pot fi utile unora, lucruri care ție la momentul respectiv poate nu-ți par însemnate. Datorită poziției geografice, Pytagorio este situat în sudul insulei, sud-est, într-un golf, în jurul portului, este așezat terasat, în trepte, exact ca un amfiteatru. Toată zona din jurul portului, începând cu primele străduțe sunt drepte, fără urcușuri. Pot fi străbătute la pas foarte ușor și chiar e recomandat. Abia apoi din frontul doi să spunem, încep aleile umbroase în pantă, ușoară la bază, apoi pe măsură ce ajungem către drumul principal spre Samos, sunt pante mai serioase, sau în multe locuri chiar scări. Sigur pe cele care nu au scări, circulă de regulă mașini, că doar trebuie să circule și ele pe undeva, mai ales seara, când strada principală care duce spre port este închisă de la ora 18, devenind pietonală, astfel că și taxiurile, singurele acceptate la stația din capătul străzii Logothetis, sunt nevoite să o ia pe aceste străduțe laterale.

Din zona portului, care are o faleză lungă și largă, sub forma unei potcoave, pornesc multe străduțe spre oraș, cu trecere printre terase sau cafenele, care urcă spre partea orașului de sus, sau se întorc cu alte mici alei înguste către strada principală Logothetis, unde am stat și noi. În cele două părți ale potcoavei sunt mici parcuri, cu copaci, ba chiar și un loc de joacă pentru copii, cu băncuțe unde te poți odihni și privi în tihnă marea. Pe partea dreaptă este și portul de ferry, iar pe partea stângă este intrândul în mare cu statuia lui Pytagora și a lui teoremă, iar la capătul digului un far.

Atât ziua, până la orele prânzului, cât mai ales seara, plimbările devin așa de plăcute pe aceste străzi, când la dreapta, când la stânga, adulmecând parfumul suav al florilor, sau coloritul lor spendid. Mulțimea de arbori, mai mari sau mai mici, aproape lipiți de pereții caselor, îți dau senzația de libertate, de aer curat, de natură pură, nepoluată, de parcă ai fi într-o grădină botanică. De aceea spun, că și persoane mai în vârstă, se pot simți bine, cum de altfel am și văzut foarte mulți. Toate drumurile care duc spre plajele din zona Pytagoreionului, sunt drepte, nu sunt de urcat, sau coborât. Ce-i drept din zona unde am stat noi, să spunem la intersecția celor câteva plaje, aveam cam aceeași distanță de parcurs, adică mers lejer, cam 10-15 minute. (asta sigur cu câteva pauze de oprire pentru fotografiat, căci tot timpul aveam ceva nou de descoperit). :))

Castelul Logothetis și biserica Metamorphosis, se află la o distanță de o străduță din strada principală, într-o pantă ușoară, apoi doar câteva scări duc la aceste obiective, ele fiind situate pe un deal, la țărmul mării... dealtfel și situl arheologic de lângă cimitir.

Strada principală Logothetis, este pavată cu marmură, care lucește așa frumos în razele soarelui, la lumina lunii, sau a luminii din magazine, seara. Celelalte, laterale, sunt de regulă pavate cu piatră, unele au acele rigole la mijlocul drumului, câteva au și un trotuar micuț, vopsit cu alb, iar multe din străduțe au acele minunate flori pictate cu alb sau chiar colorate. Desigur că v-am mai povestit de străduța mea, cea minunat pictată cu alb și albastru, pe care am căutat-o așa de mult. Ca s-o găsesc, în căutarea ei, cred că am parcurs fiecare alee, fiecare stradă, nu o dată, ci de mai multe ori, oricum era o plăcere, nu te săturai niciodată. Cine a pictat-o, dar mai ales de ce?

Probabil din prea multă iubire, pentru flori, pentru culoare, pentru artă, chiar așa... naivă...

Am căutat pe net, diferite explicații pentru vopsitul, sau pictatul străduțelor, sincer nu am găsit mare lucru, am considerat așadar că este un lucru firesc în Samos, caracteristic pentru insulă, văzându-l așa des, nu numai în Pytagorio, ci și în capitală, unde pe străzile de marmură, florile albe sunt cu adevărat frumoase și lucioase. Sau în Vourliotes, ori în Karlovassi. Ei, da, aici în Karlovassi, a fost astă vară, un festival de pictură stradală, Summer Street Art Festival, care a lăsat urme frumoase prin oraș pe diferite ziduri și străzi.

Consider acum, că florile mele desenate așa ca într-o joacă de copii, fac parte din marele farmec ce învăluie toată insula. Farmec, mister, magie? nu știu, însă m-a prins în mrejele ei, iar acum încă încerc să o descos, să mai deslușesc câte ceva din ce am simțit acolo. Asta pe lângă senzația de scurgere lentă a timpului, ori cel puțin de altă măsură a lui. Dacă vă puteți închipui, aproape în fiecare zi, am avut impresia că pot face o mulțime de lucruri, într-un interval scurt, mult mai scurt ca altădată. Vă aștept cu impresii, despre asta, în cazul în care ajungeți pe acolo.

Vă voi lăsa acum să admirați pozele, cu speranța că vom continua data viitoare cu două frumoase sate pescărești.

Webmaster, un filmuleț cu Samos,

https://youtu. be/C4iWuq2zm0Y

mulțumesc!

---

VIZUALIZĂRI: 2815 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI