Hoinărind prin insula Lesvos, partea a II-a, undeva la est, undeva prin centru...

TIPĂREȘTE

Am ajuns așadar la Paralia Thermi. Lângă drum, o parcare destul de generoasă vă permite să opriți, să dați o raită pe lângă micul port, unde bărcuțele stau frumos aliniate. Mai încolo, câteva terase, restaurante, numai bune ca să-ți potolești foamea.

Peste drum, la câțiva metri buni, o clădire imensă, Sarlitza Pallas, acum în paragină ne amintește de ceea ce fusese aici cândva, o bijuterie de stațiune cu băi termale. Trebuie să fi fost o clădire tare frumoasă de vreme ce și acum, așa demolată, prezintă încă o mare atracție. Niște stâlpi uriași, năpădiți de vegetație, ascund intrarea de lângă șosea. Ocolim ceea ce fusese o grădină luxuriantă, judecând după palmierii frumoși din curte și ajungem la intrarea laterală, la o altă poartă din grilaj de fier. Este o potecă, așa că intru. În dreapta sunt resturi de ziduri, pline cu apă, pesemne că aici au fost bazinele cu apă termală? Ajung în fața treptelor, roase de trecerea timpului, ajung chiar în fața intrării... prin ușa deschisă fac câteva poze, se văd niște scări care duc probabil la etaj. Nu îndrăznesc să intru... Pe afară, admir arhitectura, ce păcat... Încă se mai văd culorile zidurilor, chiar scorojite fiind, de un galben pai... Obloanele de lemn mai păstrează și ele ceva din nuanța inițială. Geamurile sunt mari, iar la parter, au un ancadrament oval, aducând cu influențe otomane, ca dealtfel și arcadele ușor țuguiate din zona intrării, susținute de stâlpi puternici. Acestea sunt încă frumoase, de o culoare albastră, iar după stâlpi este un mic pridvor, un antreu, cu zidurile la fel de albastre, cu trei ferestre ce păstrează forma arcadelor alungite. Câteva balcoane din fier, susținute de stâlpi de zidărie.

Acoperișul este parțial păstrat, în rest, sub cerul liber... Mi-ar fi plăcut să-l văd în perioada de glorie...

La începutul sec XX, Sarlitza Pallas, era un hotel de lux, s-a construit în 1909, pe baza proiectelor unor arhitecți francezi pentru Hassan Efendi Mola Mustafa. Ulterior a fost preluat de greci, iar timp de 30 de ani a fost în plină perioadă de glorie, mult căutată de turiști, după care a urmat decăderea.

Întreaga regiune a fost numită de turci Sarlitza, de la sari ce înseamnă galben, iar litza -apă curativă, fierbinte. Apa lasă urme galbene în pământ, în canale, apele termale existând încă din antichitate, pentru că din descoperirile arheologice reiese că Artemis, era venerată aici. Zeița Artemis era considerată protectoarea izvoarelor termale.

În timp ce pozam clădirea din toate unghiurile soțul meu a văzut un afiș lângă gardul clădirii despre satul Lotroupouli Thermi, aflat la doar 1 km, unde un punct de interes turistic îl constituie Turnul Tsoukaladellis. Am zis de ce nu? Drumul pornea chiar de acolo, un mic sens giratoriu, în dreapta satul, înainte Mytilene, pe unde aveam s-o luăm ulterior. În câteva minute ajungeam deja în satul situat pe deal, aproape toate străduțele fiind în pantă. Casele sunt tradiționale, frumoase chiar dacă sunt mai noi, ori mai vechi, toate au un farmec aparte. Toate sunt acoperite de multe flori, cățărătoare, iasomie, caprifoi, viță de vie, foarte mulți palmieri. De departe am zărit turla și clopotnița unei biserici, așa că am luat-o într-acolo. Este vorba de biserica ΕΙΣΟΔΙΩΝ ΘΕΟΤΟΚΟΥ, Church of Madonna. Clopotnița este impresionantă, am intrat în curte, una foarte generoasă, dar biserica era închisă. Am mai hoinărit apoi pe ulițele satului, până ce am ajuns în centru, unde era și primăria, foarte colorată, portocalie, dar și o școală mare, construită în 1931, o clădire masivă, cu o curte frumoasă, mare, acoperită de arbori uriași, pini, platani, stejari. Și aici în micul sat, am întâlnit o stradă acoperită cu glicină, asemănătoare cu cea din Molyvos, cu câteva terase frumoase.

Agale urcând din nou pe o străduță am dat și de Tsoukaladelis Tower. Din ce am înțeles, este un fel de muzeu, cu prezentarea casei tradiționale în interior, asta am văzut din afișele prezente, că s-au făcut restaurări între anii 2005-2013. Când am fost noi era închis. Am dat ocol clădirii, una pătrată aș spune, dar înaltă, de vreo trei etaje, ușor asimetrică, cu geamuri neregulate, iar pe lateral, un balcon de lemn, susținut pe stâlpi tot din lemn. Clădirea este din piatră, iar în interior s-a folosit mult lemn pentru decor, uși, ferestre și scările interioare.

Am plecat din Termi, luând calea capitalei, cca 12 km, dar înainte de a ajunge în oraș am luat-o spre dreapta cu destinația Kaloni.

Kaloni este un orășel situat în centrul insulei, foarte important, pentru că este un nod de legătură al drumurilor de pe insulă. Drumul nostru era plăcut acum, aici este o șosea de mare viteză, iar după doar câțiva km, ajungem la golful mic al insulei, golful Yera. Insula Lesvos, este „crestată” de două golfuri, unul mic, Yera sau Gera altul mai mare, Kaloni, ceea ce îi conferă o formă asemănătoare unei frunze. Zona golfurilor este specială, în sensul că zonele marginale, formează niște lagune, unde există o mare varietate de păsări, floră, animale, insula fiind renumită pentru acest lucru. În fiecare primăvară vin din toată lumea foarte mulți observatori, care în locurile special amenajate studiază speciile de păsări, majoritatea flamingo, dar mai întâlnim rațe sălbatice, gâște, lebede, pescăruși. Mulți biologi și ornitologi consideră zona golfului Kaloni, un muzeu natural viu, unde se pot studia și cerceta specii diferite precum și viața și comportamentul lor. De fapt se spune că sunt înregistrate aici în golf, 130 de specii de păsări, insula fiind privilegiată din punct de vedere geografic, fiind situată pe o rută de migrație, în special spre Africa. În toată insula Lesvos, sunt înregistrate 325 de specii de păsări, răspândite și pe alte arealuri decât Kaloni.

De câte ori treceam cu mașina pe lângă golf, ne uitam după flamingo, doar că ziua stau ascunse, protejându-se de căldură.

Am mers așadar pe malul golfului mic, Yera, până la pădurea de pini, întinsă pe km buni, o splendoare verde, apoi după cca o jumătate de oră ajungeam deja la Kaloni. În timpul dominației otomane, Kaloni era cunoscut sub numele de Kalonya iar pe vremea conducerii genoveze Calone.

În lume Kaloni este cunoscut ca și capitala sardinelor, de aici ajungând peste tot, conserve de sardine, foarte bune, delicioase. În primul weekend din august se organizează în fiecare an Festivalul Sardinelor, un festin pe cinste, cu muzică, cu mâncare și ouzo din belșug. :) Se spune că sardinele de aici sunt cele mai bune și mai sănătoase din lume, datorită conținutului ridicat de minerale. Ca și fructele de mare. :)

Kaloni este și un adevărat centru comercial, am văzut aici multe magazine, restaurante, cafenele, parcuri, biserici frumoase... și multe berze. Am pornit pe străzi la întâmplare, câte ceva deja știam și văzusem, că doar trecusem cu mașina de multe ori, ori cu autocarul, căci fără a trece prin Kaloni, nu se poate. Dar acum la pas, e altceva.

Din Kaloni, am luat direcția spre mare, mai precis spre apele golfului ce scaldă toată zona, iar la cca 2-3 km, este Skala Kaloni. Aici vântul bate destul de serios, dar este plăcut, altfel căldura ar fi insuportabilă.

Este și un port, iar ambarcațiunile se legănau serios în apele mării. Faleza este destul de lungă, cu multă vegetație, palmieri frumoși, foarte multe terase pe margine, care invită la o porție de sardine sau de ce nu, fructe de mare?

În mijlocul falezei este un monument, dedicat marinarilor, cu o ancoră imensă, neagră. Povestea ancorei este simplă, ea a fost descoperită la sud de râul Saint George's, în golful Kaloni, la adâncime de 1,5 m, zona Tarsanades. Are o înălțime de 5,4m, iar distanța dintre brațe este de 4 m. Greutatea este de aprox. 3 tone.

În partea stângă a falezei este plaja, cu nisip, destul de lată, lungă, cu multe șezlonguri și umbrele. Și marea era puțin furioasă, cu ceva valuri. Există plajă cu nisip și în partea dreaptă a portului, foarte lată, dar cu mai puține șezlonguri.

O statuie a lui Aristotel ne amintește că a poposit aici, mare parte din studiile lui de biologie fiind definitivate aici, avându-l ca elev pe Theophratus, considerat părintele biologiei, născut în localitatea Eressou. Stațiunea este căutată de tineri în special, dar nu numai, multe hoteluri, vile de vacanță, oferind spațiu de cazare, restaurante și terase pe malul mării cu oferte delicioase.

Urmează de acum, drumul spre sudul insulei către alte și alte locuri speciale... dar, data viitoare!

webmaster, vă rog,

youtu.be/mvODSowT3KY

mulțumesc!

---

VIZUALIZĂRI: 1706 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI