Helsinki – revedere dupa 10 ani

TIPĂREȘTE

Am ajuns pentru prima data in Helsinki in aprilie 2002. Veneam de la Sankt Petersburg si am petrecut aproape o zi in capitala finlandeza. Amintirile se estompasera oarecum: nu-mi mai aduceam aminte decat de catedrala luterana, de biserica in stanca si de un restaurant, aflat undeva sus, cu un port in fata, unde ne-am bucurat de gastronomia locala. Putinele poze si filmuletul primit cadou la sfarsitul sejurului de la organizatorii circuitului… sunt pastrate bine, nu stiu exact pe unde…;) De acolo am plecat cu un vapor de croaziera spre Stockolm. Asa ca taaaare m-am bucurat cand am stiut, cam pe la inceputul acestui an, ca in curand urma sa revad Helsinki.

Terminasem obositoarea saptamana de munca, fataire prin aeroporturi, hoteluri si targuri, si aveam la dispozitie o dimineata luuunga, inainte de intoarcerea la Madrid. Stiti cum au decurs lucrurile. Iar sambata respectiva a iesit exact asa cum mi-am dorit.

Aveam eu de acasa hartii si hartiute cu posibile “rute”, iar in prima seara, la hotel, am agatat din mers cateva brosuri si o harta, bineinteles. In prima seara am studiat un pic, in camera, posibilitatile de plimbare cu autobuzul turistic, insa a doua zi, cand m-am intors de la Tampere, am decis sa-mi fac eu programul dupa cum imi pica pe chelie, incercand sa organizez si sa impart timpul disponibil cat mai profitabil cu putinta. Si am reusit, desi m-a costat o recidiva a gleznei luxate in august, la Demandafolk.

Sa incepem cu inceputul. Dupa un mic dejun grozav si doua sandvichuri pregatite ad-hoc, pentru ca nu aveam de gand sa ma opresc pentru nicio gustare, am lasat valizele la luggage room in Radisson (vezi impresii) si la cel tarziu 9h ieseam pe usa hotelului. Frigulet la prima ora a diminetii. Asta o aflasem cand am iesit la viciu dupa micul dejun, asa incat am mai scarmat in bagaje dupa un pulover, pentru orice eventualitate. La ritmul cu care am mers, numai frig nu mi-a fost… Ala a fost jogging-ul meu pe trei luni;)

Am trecut pe langa portul de unde plecau vapoarele spre Tallin, dupa care am luat-o pe Bulevardi/Bulevarden (asa scria pe harta mea;)). Cred ca asta a fost cea mai linistita parte a plimbarii mele. Mergeam la pas vioi, dar era foarte putina lume pe strada… Mi-a placut linistea aceea matinala. Am putut admira in voie frumoasele cladiri de pe “bulevard”, cu doua culori predominante: bej si caramiziu. Un parc mare, unul dintre multele din capitala finlandeza… Ma opream din cand in cand sa fac poze, pana cand am ajuns in Parcul Esplanadei: Pohjoisesplanadi Eteläesplanadi. Da, da, va inchipuiti bine: acum, cand scriu, am harta langa mine, altfel mi-ar fi imposibil sa redau aceste denumiri super-extra-mega complicate!! Acesta se afla in plin centrul orasului si este orientat de asa natura incat are lumina solara tot timpul zilei. Este, oarecum, un fel de granita intre zona cea mai comerciala si galagioasa a orasului, si cea mai linistita, din sudul urbei. In zona din spatele Teatrului Suedez se afla un enorm spatiu verde. Cladirea teatrului estompeaza cumva galagia de pe Mennerheimintie, cea mai comerciala strada a capitalei finlandeze, asa incat ambianta in parc este una linistita. La ora la care am trecut eu pe acolo la dus, era foarte putina lume. Insa situatia se schimba pe masura ce ziua inainteaza… Esplanada este inconjurata de numeroase restaurante, baruri si terase in stil renascentist, ceea ce-i sporeste farmecul. Parcul are multe statui, frumos asezate… Nu ma intrebati, insa, pe cine reprezinta acestea. Nordul Europei continua sa fie, din pacate, o mare necunoscuta pentru multi dintre noi. Parcul are o fantana foarte frumoasa spre iesirea spre mare, cu niste foci care se uita la o femeie… De acolo incepe Piata orasului (Kauppatori) si, imediat langa, marea. In acest loc citisem ca isi are rezidenta si presedintele Finlandei, insa nu am aflat in care dintre cladiri;)

Kanaava Terminali era prima tinta pe lista mea, pentru ca de acolo urma sa iau un ferry spre Suomenlinna. Mi-ar fi placut sa zabovesc un pic printre tarabele multicolore si pitoresti, cu fel si fel de produse tipice… Nu aveam, insa, timp: pana la urmatorul ferry spre insula mai erau doar cateva minute. Oricum, puteti gasi acolo de la ciorapi si caciuli haioase de lana colorata, la diverse preparate cu/din somon, heringi, salamuri de ren, vodka finlandeza, etc., si, evident, nelipsitele suveniruri si obiecte de artizanat. O piata de acest gen, departe de a fi un souk arabesc, imi place foarte mult, pentru ca te apropie un pic de viata de zi cu zi a localnicilor. Chiar daca preturile sunt mai… turistice;)

Despre excursia pe insula Suomenlinna v-am povestit separat(vezi impresii). Mi-am tras sufletul putin in ferry, la intoarcere pe continent, pentru ca urmau cateva ore de maraton;)

Catedrala ortodoxa si cea luterana se vad din orice colt al orasului, pentru ca sunt situate pe cele doua coline ale acestuia. Se vedeau si din ferry.

Dominatia rusa a lasat multe urme in Finlanda, iar cele arhitectonice sunt foarte interesante. Cea mai importanta dintre acestea este catedrala ortodoxa Uspenski, aflata in apropierea pietei/portului, si unde am mers intai si-ntai. Valoarea acestei biserici trece de granitele Finlandei, pentru ca se spune ca este cel mai mare templu ortodox din aceasta parte a Europei sau chiar din toata Europa occidentala. Trasaturile cele mai reprezentative sunt cele 13 cupole aurite si exteriorul din caramida rosie. Este inchinata Fecioarei Maria si a fost construita de catre arhitectul rus Alexei Gornostaev, care a murit inainte de a o vedea terminata, in 1868. Dealul pe care se afla situata se numeste Katajanokka. Am urcat cateva trepte (bune!! ;)). Dintr-un autocar parcat exact langa catedrala coborase un puhoi de lume… Multi rusi si coreeni, pe care i-am intalnit peste tot prin oras. Era un fel de coada la usa bisericii, care nu se putea vizita pe dinauntru la ora aia. Insa nu este foarte mare si de la usa am putut face cateva poze… Maxima expresie a bisericilor noastre, veti vedea in fotografii: lustre maiestuoase care “atarnau” din tavanele inalte, pereti si cupole extrem de bogat decorate, nenumarate icoane…

Nu am inteles de ce era inchisa la ora aceea, pentru ca orarul pe care il gasisem este urmatorul:

•pe timp de iarna (octombrie-aprilie) – de marti pana vineri, de la 9:30h la 16h; sambata de la 9:30h la 14h; duminica de la 12h la 15h si lunea inchis;

•pe timp de vara (mai-septembrie) – lunea este deschis; in rest acelasi orar, cu martea pana la 18h (in loc de 16h).

Adresa este Kanavakatu 1 si intrarea este gratuita. Miradorul din fata bisericii ne ofera privelisti impresionante, atat catre oras cat si catre mare. Catedrala luterana se vede perfect de aici. Exista acolo si o placa comemorativa in memoria tarului rus Alexandru al II-lea. Ca si… “anecdota” (desi deloc amuzanta), icoana Sf. Nicolae a fost furata acum cativa ani, desi era protejata cu un geam… Din pacate, nu i s-a gasit urma hotului pana in zilele noastre.

De acolo m-am indreptat spre Catedrala din Helsinki (evanghelica luterana): Helsingin Tuomiokirkko, aflata in centrul orasului si ea, pe strada Unionikatu, la numai zece minute de mers lejer din port sau de la Catedrala Ortodoxa. Ea a fost construita ca tribut Marelui Duce Nicolae I, tar al Rusiei, si pana la declararea independentei, in 1917, se numea Biserica Sf. Nicolae. Cupola principala, precum si cele patru cupole mai mici care o inconjoara, verzi toate, se vad de departe, din aproape orice colt al orasului. Stilul constructiei este neoclasic, iar aceasta a fost dusa la bun sfarsit intre 1830 si 1852. Este lucrarea lui Carl Engel, care a vrut sa completeze Piata Senatului. Piata este mare. Foarte mare. In fata scarilor se afla imponenta statuie a lui Alexandru al II-lea. Ai de urcat ceva trepte pana sus. Toata lumea cauta unghiul cel mai potrivit pentru a-si face poze acolo. Pentru ca nu e deloc usor. Daca stai prea jos, nu prinzi mare lucru din Catedrala. Prea sus, cel care face poza trebuie sa coboare cateva trepte bune, sau sa se aplece intr-un mod mai caraghios;) Insa toata lumea o face. Eu m-am chinuit putin cu doua pustoaice rusoaice… Ii tot explicam uneia ca trebuie sa atinga usor cu degetul centrul ecranului, si nu’s ce facea, da’ am iesit intai cu capul taiat, apoi asezata pe vine, apoi mi-a pozat doar picioarele… Pana la urma a ajutat-o colega/prietena si asa am reusit si eu sa am vreo doua poze cat de cat decente in fata Catedralei… Ce sa facem, (dez) avantajul de a calatori singur! ;)

Ce m-a surprins este ca aproape nimeni nu intra sa viziteze catedrala pe dinauntru, desi citisem ca aproximativ 350.000 persoane ii trec pragul in fiecare an. E-adevarat ca nu erau foarte multi turisti la ora aia… Am intrat pe un lateral si mi-am adus aminte de vizita de acum zece ani. Interiorul este cu mult mai mic decat te astepti. Mic si simplu. Foarte simplu, chiar si fata de catedrala din Ribe (Danemarca), pe care o vazusem cu cateva zile inainte (aceasta din urma avea, totusi, vreo noua sute de ani…). Nu impresioneaza, oricum. Ori unde suntem noi invatati cu bogatia bisericilor si catedralelor ortodoxe si catolice…

Inainte de a se construi Catedrala, pe locul acesteia se afla o biserica mai mica numita Ulrika Eleanora. Eu am zabovit cateva minutele inauntru, si cred ca urma sa aiba loc un botez, ceva, pentru ca erau cateva persoane frumos imbracate care asteptau acolo… Oricum, Catedrala din Helsinki este simbolul orasului. Piata Senatului este intotdeauna un loc de intalnire pentru turisti si localnici, iar scarile sunt mai mereu pline, probabil si datorita privelistilor care ti se desfasoara in fata ochilor… Pe partea cealalta a pietei, se afla, asa dupa cum insusi numele acesteia arata, Senatul, cladire care dateaza de la mijlocul sec. XIX. Tot acolo se afla si cladirea principala a Universitatii si Biblioteca Nationala. Carl Ludwig Engel, de origine prusaca, este autorul planurilor intregului centru al orasului, care a trebuit sa fie reconstruit in totalitate in urma incendiului din 1808 care il distrusese.

Asaaaa… Imi continui plimbarea prin Helsinki. Si ma indrept, pe Alecksanterikatu, o strada foarte comerciala (cu multe magazine de artizanat, realizat cu piele si coarne de ren ca materia prima, si multe restaurante si cafenele foarte la moda), spre Gara: Rautatieasema Jarnvagsstation. Cu o zi in urma aceasta fusese punctul de plecare si sosire spre/de la Tampere. Pe fuga admirasem cupolele inalte si exteriorul extraordinar, pentru ca gara este o adevarata bijuterie de Art Nouveau. Rautantientori este numele statiei de metrou “adapostita” de acelasi loc, asa ca pe harti va puteti orienta si luanda-va dupa acest nume. Oricum, familiile de cuvinte in finlandeza sunt foarte complicate, asa incat eu tineam minte “Rautati”, de exemplu (adica inceputul), si gata;) Cladirea este de culoare maro si verde, iar cele mai cunsocute si reprezentative caracteristici sunt turnul cu ceas si cei patru barbati de la intrare (statui, evident), deveniti atat de populari… Purtatorii luminii industrializarii si progresului reprezinta, si ei, un simbol al orasului.

In aceeasi piata se afla Ateneum, muzeul sau Galeria de Arte Frumoase din Helsinki, o cladire foarte frumoasa, in fata careia era o coada enorma… Iar pe partea opusa - Teatrul National, o cladire gri cu acoperis caramiziu, foarte frumoasa si ea, in fata careia se poate admira si statuia lui Alexis Kivi. In piata era un eveniment ceva, nu am reusit sa aflu exact ce. Insa atmosfera era foarte animata de multe grupuri de tineri, imbracati la fel pe gasti: un grup cu haina portocalie, altul cu pantaloni galbeni, etc… Culori foarte vii. Vorbeau tare si tineau, marea majoritate, baloane in mana.

Influenta rusa se vede peste tot: in bulevardele mari, in stilul anumitor cladiri... Mai ales ca Helsinki a inceput sa se dezvolte foarte mult abia dupa ce Rusia a invins Suedia in Razboiul din Finlanda. Fortareata Suomenlinna de asemenea contribuise la cresterea prestigiului acestui oras. Finlanda este, oricum, un amestec de… est si vest, o combinatie reusita de culturi.

De aici urma sa ies un pic din centru, pentru ca voiam sa ma indrept catre Biserica in Stanca. Drept pentru care am trecut prin fata Muzeului de Arta Contemporana (Kiasma), si, in imediata apropiere, pe langa cel de Stiinte Naturale, in fata caruia se afla statuia unui ren; le place sau nu, este animalul lor national, evident;) Si iar am oprit un baietandru pe strada ca sa-mi faca poza corespunzatoare…

Biserica in Stanca (Temppeliaukion Kirkke) este “pitita” pe o straduta mai laturalnica. Daca nu stii despre ce e vorba, nici nu-ti imaginezi ca acolo se afla o biserica atat de vizitata de catre turisti. Din pacate, am prins-o inchisa si nici nu-mi puteam permite sa mai astept aproape o ora pana urma sa se deschida pentru inca un sfert de ora (in weekend, datorita serviciilor religioase, marele public are mai putin acces la vizita templului). In plus, exact in momentul ala parcasera in fata doua masini mortuare si urmau sa descarce doua sicrie… Deloc placut, asa incat nici poze pe dinafara nu am reusit sa fac calumea (m-am abtinut mai bine zis). Nu ca ar impresiona exteriorul… Am fost nevoita sa ma multumesc cu imaginile ramase in ochii mintii acum mai bine de zece ani. Construita in stanca, “sub pamant”, i se vede doar cupola. Are o acustica impresionanta, de aceea se organizeaza acolo foarte multe concerte.

Dupa ce am trecut de grupul zgomotos – cum altfel? – de adolescenti spanioli, probabil ajunsi acolo intr-o excursie cu scoala, am intrat intr-un magazín de suvenituri ca sa rezolv “problema”. M-am gandit ca, nefiind in centru, poate si preturile erau mai avantajoase. Nu am putut, totusi, face comparatii, pentru ca a fost singurul magazin in care am intrat (in afara de duty free-ul din aeroport, de unde iau de obicei ceva de-ale gurii si/sau o bautura din locul respectiv).

Ok…... Mai aveam inca timp. Am avut iar ceva probleme cu orientarea pe harta: oare sa fie de vina varsta? Hehehe… Nu-mi aduc aminte ca in prima tinerete sa ma fi orientat asa de prost. Oricat incercam eu sa ma asez cu fata incolo sau incoace, tot ma zapaceam. Asa incat, limba nefiind o problema in nord, pentru ca toata lumea vorbeste engleza, am oprit o tanara s-o intreb incotro s-o iau spre Opera. A fost amuzant, pentru ca mi-a zis fata ca am nimerit-o, ea fiind chiar cantareata de opera. Bineinteles ca nu era deloc complicat, insa… in fine, hai sa dam vina pe oboseala;) Pe strada cu Opera am trecut intai pe langa cladirea Parlamentului, una tipica pentru acest tip de institutie, cu coloane mari si statui in fata. La dus am mers pe trotuarul din dreapta, iar la intors am trecut strada, evident. Urmatoarea cladire care atrage atentia este Musikkitalo / Music Centre, o cladire modernista, unde – imi spusese domnisoara cantareata de opera – au loc numeroase concerte de-a lungul anului. Am mai mers un pic si am admirat, pe partea stanga, Muzeul National, o cladire frumoasa, care poate parea o biserica din departare, datorita turnului destul de inalt. La scarile de la intrare te intampina… un urs. Statuie, bineinteles.

Am urmat sfatul fetei si am intrat in Parcul Operei. Si bine am facut!!! Asta mi-a placut cel mai mult din partea aceasta a orasului. Culorile toamnei in Helsinki imi vor ramane pe retina mult timp de-acum inainte!! Pe langa verdele inca viu, multe nuante de rosu si galben zugraveau atat de frumos acel loc in care multa lume se plimba, sau facea jogging, sau mergea pe bicicleta… Lacul din apropiere ii dadea si mai mult farmec parcului. Cand, in sfarsit, am ajuns la Opera, am ramas putin deceptionata. Ma asteptam la o cladire clasica, cu coloane albe, si am dat de o cladire – alba, intr-adevar – moderna care, drept sa va zic, mi se parea mai mult o fabricuta decat un locas de arta. Poate e un sacrilegiu ceea ce spun, si-mi cer iertare daca ranesc vreun spirit, insa asta am simtit.

Va imaginati, cred, ca va fac aceasta descriere cu ajutorul fotografiilor din ziua respectiva. In acest fel, pe langa ca reusesc sa fiu fidela rutei din ziua respectiva, imi si aduc aminte de detalii pe care, altfel, poate le-as uita. Si uite asa tocmai mi-am dat seama ca am vazut in tot orasul o multime de afise cu multe fete… Fete de oameni. Pe cladiri, pe stalpi, pe panouri de publicitate, pe tramvaie… Probabil aveau de-a face cu niste alegeri, ceva, alta explicatie nu am gasit nici la momentul respectiv, si nici acum;)

Ajunsa din nou in centru, am ales sa ma indrept spre hotel pe cea mai comerciala strada a orasului: Mennerheimintie. Toata linistea din prima parte a diminetii se transformase intr-un tumult extraordinar. Pe langa cladirile foarte frumoase, de-o parte si de alta a strazii, am vazut si cateva mari centre comerciale (precum Stockmann). Si multi artisti de strada, care aseaza Helsinki pe linia marilor capitale europene. Dupa ce un Batman de culoare mi-a pozat acrobatic pentru cel mic (asa sunt eu de “friki”, ii duc detalii de-astea prichindelului), pentru care l-am rasplatit cu un euro (in sfarsit scapasem de coroane;)), am ajuns in fata Teatrului Suedez, si, implicit, langa Parcul Esplanadei. Plimbarea mea se apropia de sfarsit. Am dat o ultima tura prin parcul-sufragerie a orasului si am grabit pasul, ca nu cumva sa pierd avionul. Am ajuns eu vesela, vioaie si multumita la hotel, desi picioarele mi le cam tarsaiam… Ei bine, m-am asezat cinci minutele in holul hotelului, timp in care mi-am dat seama ca nu mancasem nici macar cele doua sandwichele pregatite de dimineata, si… cand dau sa ma ridic, mergi daca mai poti, Alinuto!! Glezna ma durea ingrozitor si ma miram ce mi s-a intamplat, pentru ca nu avusesem nimic pana atunci. Nu-mi aduceam aminte sa fi calcat gresit…;) In fine, taxi, pranz tarziu in aeroport, zbor Helsinki-Madrid, si… a doua zi, la urgente, mi-au zis ca un era o noua luxatie. Doar fortasem cam mult nota. Vanataia si umflatura insa au disparut destul de tarziu. Asta a fost “amintirea” finala din capitala finlandeza. Insa mi-a placut plimbarea mea. Helsinki nu este un oras care sa ma indragosteasca la prima vedere (asa cum nici Copenhaga si nici Stockolm nu au reusit), insa as reveni oricand pentru o noua plimbare, poate ceva mai… light de data asta;)

Multi considera acest oras drept “perla Marii Baltice”. Ceea ce am simtit, totusi, este ca ritmul orasului nu este atat de stresant ca in alte mari metropole. Este adevarat ca are in jur de o juma’ de milion de locuitori doar… Are multe spatii verzi si cred ca Bucurestiul nostru ar avea mai multe obiective de oferit, daca am sti sa le valorificam mai bine… Probabil nu va trebui sa mai astept inca zece ani pentru a reveni in Finlanda, asa incat… pe curand, Helsinki!!

P. S. Pentru cei interesati: am inca brosurile cu tour-urile turistice din Helsinki. Daca aveti nevoie de detalii, va stau la dispozitie.

---

VIZUALIZĂRI: 4392 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI