Para Siempre La Habana

TIPĂREȘTE

Dupa ce in urma cu 2 ani am vizitat Republica Dominicana cu nisipul ei parca fermecat, fiind foarte placut impresionati de serviciile oferite in zona Caraibelor, ne a fost usor sa ne orientam, in luna martie, de ziua sotiei, catre acelasi coltisor de lume...

Locatia castigatoare a fost Mexicul, cu al lui modern si plin de viata Cancun, dar am socotit ca 10 nopti intr un resort all inclusive (aspecte ce le voi detalia intr un articol viitor) sunt prea solicitante pentru organism, asa ca, dupa multe nopti nedormite si lecturi nesfarsite (respect familiei AFA care ofera aceasta inepuizabila sursa reala de informatie), ne am decis sa cuplam destiantia mai sus amintita cu mult controversata Cuba si ametitoarea ei Havana...

Cintind impresii, unele super pro, altele total contra, ne am facut o idee, ne am creionat franturi de imagini despre Cuba si Havana, dar o curiozitate ciudata parca ne a impins sa actionam si sa completam acest puzzle cubanez, cum altfel, decat printr o mini vacanta de 3 zile in capitala muzicii salsa...

Dupa acelasi drumuri obositoare, de data aceasta pe itinerariul Bucuresti - Paris - La Habana, la ceas de seara am aterizat parca intr o alta lume, pe micutul si inghesuitul aeroport din Havana, intesat cu sute de turisti din toate colturile lumii...

Prima impresie nu a fost si cea mai buna, desi am pasit in aceasta tara (dupa cum sfatuiau mai priceputii si plimbaretii colegi de pe sait), lasand toate prejudecatile deoparte, relaxati si oarecum pregatiti pentru mici experiente mai putin placute...

Astfel ca, dupa transatlanticul si mirificul zbor de 10 ore, (nu mai amintim plecarea de acasa, zborul Bucuresti - Paris si escala de 4 ore de pe interminabilul Charles de Gaulle) iata ne asezati cuminti si ascultatori la o coada lunga de 20 de metri, in asteptarea acordarii vizei de intrare, un moment intr adevar relaxant care s a intins pe durata a 2 ore... Se spune ca romanul e frate cu codrul, dar se pare ca nici de surioarele cozi nu ne am lepadat definitiv... :))

Intr un final am trecut de filtre, si iate ne la iesirea din aeroport, intr un haos infernal si o caldura coplesitoare, in cautarea angajatului agentiei de turism, care urma sa ne duca in zona Havana Veche, la hotelul Iberostar, despre care voi avea placerea sa va informez in zilele urmatoare, dar si neplacerea sa va prezint unele detalii care nu ne au lasat cea mai frumoasa impresie despre aceasta calatorie...

Drumul spre hotel, acompaniati de doua turiste nemtoaice, cazate in acelasi hotel cu noi, intr o camioneta de epoca, nu a fost nici el impresionant, deoarece soferul, un tip extrem de haios si glumet, care in permanenta fredona un refren latino sau ne intreba cate ceva in spaniola, a fost nevoit sa opreasca de cateva ori, pentru ca haionul camionetei se incapatana sa ramana inchis, riscand astfel sa ramanem fara bagaje... Detectivul din mine si cosmarul povestirilor din copilarie ma duceau cu gandul la episodul vulpii care, prefacandu se moarta, a fost aruncata intr camion plin cu peste, pe care l a sustras, aruncandu i pe marginea soselei... Imaginati va ca la fiecare semafor, cu iuteala Mosului Doroftei ma suceam la 180 de grade, in asteptarea unui eventual micut cubanez specializat in check in uri ambulante... :)

Din fericire, in jurul orelor 22, intr o zi de sambata, cu bagajele intregi si nemtoaicele in drapta noastra (de pesti nu m am mai uitat... :))), am ajuns la hotel, extrem de obositi si flamanzi, iar avand in vedere ca programul cinei era pana la orele 22.30, ne am bucurat si de o masa copioasa...

Din balconul hotelului, care avea vedere spre celebrul Capitoliu, ne am dat imediat seama ca vom avea parte de cateva zile deosebite, intr un decor cu totul diferit si special...

N am sa pun accent pe obiectivele ce pot fi vizitate in Havana, au facut o alti colegi de pe sait inaintea mea, si au facut o cu siguranta mai bine decat as putea eu sa o fac... Pentru cei interesati de acesta destinatie, trebuie sa stie ca Havana insasi este un obiectiv, e un muzeu, un loc cu totul aparte, unde ai impresia ca nimeni (in afara angajatilor hotelurilor), nu munceste, unde toti localnicii sunt in cautarea unui petec de umbra, de unde, tolaniti pe treptele unei casute gata sa se darame, sa poata fuma in ritm de salsa, o tigara cu foi sau un trabuc mai obosit...

Zona Habana Vieja, sau Havana Veche, zona din imediata apropiere a Capitoliului, este si cea mai cautata de turisti, reprezentand principala atractie a Cubei, urmata de zona Varadero, o micuta statiune cu iesire la acelasi ocean, aflata cateva sute de km mai la est...

Orasul este impanzit de masini de epoca, conduse fie de catre un localnic mai instarit, fie de catre un turist, eventual cetatean american mai in varsta, aflat in compania unei tinere cubaneze...

Atmosfera este una extrem de relaxanta, desi la tot pasul esti intampinat de bastinasi, in cautarea unui mic business, gata sa ti ofere servicii de calitate, incapand de la celebrul trabuc pana la o plimbare cu superba masina de epoca sau cu bici taxi, o tricicleta cu acoperis, pusa in miscare de catre un tanar cubanez cu gambele cat fierul de calcat...

Personal n am avut de suferit in urma contactului cu micii afaceristi cubanezi, dar am simtit in unele momente ca daca nu aveam tupeul si fermitatea dobandita in zecile de ore petrecute la shopping in piata Rahova din cartierul bucurestean cu acelasi nume, puteam cu siguranta sa pic in plasa si sa fiu candidat la titlul ~ cel mai prost investitor al anului~...

Am preferat sa rezumam cumparaturile la mici suveniruri, in speta celebrii magnetei de frigider cu Che Guevara, masina de epoca, Capitoliul sau cubaneza cu posteriorul cat Capitoliul... :) / 1 euro bucata mi s a parut un pret mai mult decat rezonabil...

In Havana timpul trece extrem de repede, ai senzatia ca ziua trece pe langa tine si n ai reusit sa atingi toate obiectivele propuse in planurile de acasa... Sunt de acord cu zicala care ne informeaza ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea de la targ, dar parca in Cuba e prea de tot...

Ce poti face mai repede in acest minunat oras in numai 3 zile, cand toata dimineata ratacesti pe stradutele intortocheate de pe malul oceanului inconjurat de localnici curiosi si sociabili si nu simti ca s a facut ora pranzului decat atunci cand soarele incepe sa te arda aproape insuportabil si te trimite la umbra, sa degusti un mojito, doua, sau de ce nu trei... cand sa te prefaci ca dansezi latino cu ochii atintiti pe vreo pereche de tineri cubanezi dansand la perfectie si iti fura o jumatate de seara, cand in drum spre hotel, la ceas de seara, o formatie aciuata pe la vreo terasa iti incanta auzul cu o melodie veche...

Pentru noi, aceste cateva ore din cele 3 zile petrecute in Havana, au reprezentat o experienta unica, ne au impresionat profund si ne au determiat sa luam in calcul, mai la batranete, o noua escala, poate ceva mai lunga...

---

VIZUALIZĂRI: 5433 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI