Havana lui Papa Hem

TIPĂREȘTE

Ernest Hemingwey, pentru cubanezi Papa Hem sau doar simplu Papa, a trait intens, a iubit pasional corida vanatoarea, pescuitul si doamnele... dar poate cel mai important, a reusit prin cartile sale sa imparta cititorului emotia vietii de zi cu zi a personajelor.

Si chiar daca a iscat controverse, gratie talentului sau carismei, a reusit cu succes sa ramana in memoria tuturor, un original, asa cum a fost si in timpul vietii. Adoptat de catre cubanezi, a fost transformat intr-un adevarat simbol national si intr-unul din cele mai profitabile “obiective turistice” . “Pasii” sai in Havana au devenit un must see obligatoriu, pentru aproape orice vizitator.

Familiarizat sau nu cu cartile lui Papa Hem, este imposibil sa rezisti tentatiei de a “atinge” , chiar daca in treacat, locatiile pe care le-a facut celebre in Havana sau in apropierea ei. Sa recunoastem., celebrele cocktailuri, reprezinta un bun motiv, de a pleca la drum. Iar caldura, ofera o scuza foarte plauzibila, pentru a le consuma... indiferent de ora.

Un mod simplu de a cunoaste orasul, este sa plecam in cautarea laureatului sau fiu adoptiv, care a donat medalia primita la decernarea Premiul Nobel pentru literatura in 1954, cubanezilor ce o pastreaza in prezent la Basilica dela Virgen de la Caridad del Cobre, aflata la 13 km de orasul Santiago de Cuba.

Si cum el insusi spune :” Daca vrei sa afli daca poti avea incredere in cineva, trebuie sa ii acorzi incredere” , decid sa incep a cunoaste Havana, acordand incredere, cuvintelor sale: “Daca vrei sa cunosti un oras viziteza-i carciumile, nu muzeele “.

Havana, imi aduce aminte, putin, de Madrid. Coroana Spaniei a imprumutat capitalei indepartatei sale posesiuni, o parte din distinctia si nobletea sa. Parcurile intalnite sunt ingrijite, spatioase si numeroase. In majoritatea, palmierul regal este o prezenta pemanenta, Daca nu stiti cum arata, trebuie sa ma credeti pe cuvant! Este cel mai frumos palmier intalnit! Si nu, nu exagerez, nu eu l-am botezat asa! Rangul i-a fost acordat de unul din eroii nationali cubanezi, poetul Jose Marti. Apare reprezentat in semn de apreciere si pe stema nationala.

Frumusetea si eleganta cladirilor, ce reprezinta marea majoritate a obiectivelor turistice, stralucesc familiar in decorul exotic. Orasul vechi si colorat se asorteaza cu rochiile florareselor si ghicitoarelor intalnite in pietele din zona veche. Potector, Capitoliul ocroteste cladirile renovate din vecinatate. Propria sa cupola este supusa unui lifting. Oare Papa Hem se simtea mai putin singur cand il privea?

In El bodiguita del medio , caldura diminetii te imbie sa te racoresti cu un mojito, a carui concentratie de gheata si menta il recomanda mai degraba ca racoritoare decat coktail. Micul local este foarte usor de gasit, in imediata apropiere a Pietei Catedralei, de care il desparte doar 1 minut de mers la pas. Pe straduta ingusta, printre picturi si localnice imbracate pentru fotografii, este greu sa te strecori fara sa fotografiezi la fiecare pas. Multimea, amestec in proportii aproape egale de localnici si turisti, este euforica si lipsita de griji. Asa cum este de asteptat, amplasarea sa la mijlocul stradutei, este particularitatea care contribuie la numele locatiei... del medio inseamna din/la mijloc.

Aglomeratia incredibila din fata barului ne confirma corectitudinea adresei. Din pacate aceeasi aglomeratie o gasim si in interior unde muzica live face aproape imposibila orice conversatie. Tejgheaua este plina de pahare si trabucuri, iar peretii de “documente” souvenir. Istoria locului te priveste de pe pereti, curioasa si plina de curiozitati. In stanga intrarii, la loc de cinste gasim cuvintele devenite celebre, Un Mojito in Bodiguita / Un Daiquiri in Floridita. Barmanul, in spatele frumosului bar de lemn, serveste pe banda rulanta, exclusiv pahare cu mojito, dar suntem descurajati de marea de oameni care inunda localul si ne rezumam doar la fotografii.

In apropierea pranzului, poposim la Hotel Mundo, o cladire renovata, viu colorata, din al carei lobby generos, liftul metalic usor hodorogit, te urca la etajul 5, unde timp de 7 ani, a locuit Papa Ham.

Peretii holului, la acest etaj, sunt plini de fotografii. Nuanta lor de verde este complementara rosului in care este zugravit exteriorul cladirii. Camerele scriitorului, marcate cu fotografii, nu sunt insa deschise vizitatorilor. Un etaj mai sus o splendida terasa-restaurant, ofera nu doar posibilitatea de a lua masa, dar este si un excelent loc de belvedere asupra Havanei. Panorama spectaculoasa ne ajuta sa reperam usor alte cateva puncte turistice importante ale orasului. Golful este la doi pasi de noi. Pe malul opus, statuia stralucitor de alba, de 20 de metri inaltime, reprezentandu-l pe El Cristo de La Habana este amplasata chiar la intrarea in port.

Zidurile inegrite de timp ale Fortului El Moro si cele galbene ale recent renovatei cetati La cabana, contrasteaza cu uriasele vase de croaziera ancorate in port. Din curtea interioara a Palacio de los Capitanes Generales, fosta resedinta a guvernatorilor Havanei, cativa palmieri zvelti privesc curiosi, peste ziduri.

Masa de pranz, de aici, tipic cubaneza, este simpla. Antreul, este o simpla salata asortata, felul principal are doua variante, la alegere intre peste si pui si evident un desert. Dar, sucurile proaspete de fructe sunt adevarata senzatie a momentului. Exoticele guava, mango, sau nuca de cocos castiga detasat orice competitie. Interiorul localului este micut si mobierul pastreaza aerul tipic perioadei interbelice. Am fotografiat doar salata si desertul, la acel moment, doar de dragul amintirii... fara sa imi imaginez ca vor deveni “probe” valoroase in timp. Terasa, surpriza, este bogat ornamentata, chiar incarcata, cu figurine ceramice divers colorate. Orchestra de aici, canta si incanta prin autenticitate si un ritm provocator.

Langa hotel, cea mai veche farmacie a Havanei, Museo Farmacia Taquechel , este de asemenea obiectul unei scurte opriri. Continuam drumul pe aceeasi strada Obispo, inca cateva sute de metrii pentru a intalni si ultimul reper al zilei;

Barul La Floridita, unde cocktail-ul recomandat de scriitor este daiquiri. O alegere excelenta pentru o dupa amiaza sau seara in oras. Locatia este ultra centrala, iar intrarea chiar pe colt. la intersectia strazilor, strategic amplasata, este extrem de usor de reperat, favorizand accesul, indiferent de directie. Reteta bauturii originale, Daiquiri Floridita, ascunde propria poveste fascinanta, dar o data cu aparitia lui Papa Hem si a preferintelor sale, sufera usoare modificari de compozitie si nume, transformandu-se fie in Papa Doble, fie in Heminguey special. In 2003 celebrul sculptor cubanez, Jose Villa Soberon le oferea turistilor placerea companiei unui Hemingway imortalizat in bronz, care te incita la un pahar, poate chiar mai multe... pline de povesti.

Doar ca noi, sarim vizitarea interiorului, din evident, clasica lipsa de timp... spre imensul meu regret. Poza barului la exterior, furata in goana masinii, nu ma consoleaza deloc.

Este momentul in care simt ca Havana merita mai mult decat o vizita. Imperfectul, dar foarte fotogenicul oras, ofera gratis bucurie, o stare de relaxare si senzatia ca iei parte la o mare petrecere. Oferta coplesitoare de muzica live, pe care o intalnesti la fiecare pas si abundenta de rom in nenumarate sortimente si combinatii, sunt categoric ingredientele succesului. O fiesta pe care nici embargoul si nici Fidel nu au reusit sa o strice, pentru ca Papa Hem avea curajul sa spuna: “Uneori ca sa ii suporti pe cei din jur trebuie sa fi baut” .

Traficul degajat solicita atentia doar pentru a te bucura se ineditul masinilor in circulatie. Culorile unice si siluetele lor inconfundabile, atatator de nonsalante, te incanta la tot pasul. Este o misiune imposibila sa incerci sa le fotografiezi pe toate. Farmecul unei plimbari cu o decapotabila roz, pe Malencon sau prin fata Capitoliului ramane in memorie un moment greu de egalat.

Descopar cu regret, ca mintea personala, incatusata in sabloane sau informatii superficiale, ma impiedica de cateva ori, sa ma simt bine, sau sa ma bucur pe deplin de tot ce decide, asa o destinatie sa imi scoata in cale.

---

VIZUALIZĂRI: 1678 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI