Plimbare înapoi în timp pe Muralles: fortăreața medievală din Girona într-o zi cu nori și soare

TIPĂREȘTE

Înainte de a povesti impresia unei după-amieze petrecute pe zidurile Gironei (Muralles), aș vrea să delimitez, pentru cititori, centrul istoric de partea modernă a orașului.

Centrul istoric este străbătut de râul Onyar, iar Placa de Catalunya (o esplanadă care se situează deasupra râului) este punctul de reper pentru începutul centrului istoric. Partea dinspre gară a centrului istoric este delimitată de bulevardul Gran Via de Jaume I, având un capăt la Placa Lleo/Monument del Lleo, iar celălalt capăt la Pont de Sant Feliu, care duce spre catedrală.

Între Placa de Catalunya și Pont de Sant Feliu, râul este traversat de patru poduri micuțe, diferite ca stil unele de altele, și care oferă perspective frumoase asupra șirului de case viu colorate, deja intrate în legenda turistică.

Podurile se numesc, în sensul menționat: Pont de Pedra, Pont de les Peixateries Velles, Pont de Sant Agusti, Pont d’en Gomez.

Înainte de a părăsi partea dinspre gară și orașul modern, mai menționez Parc de la Devesa, un parc destul de mare, care începe de la pasajul suprateran pe care trece trenul/Placa de Sant Vicens, pe malul râului Onyar de vis-a-vis față de catedrala Sant Feliu - și este mărginit pe cealaltă parte de râul Ter, care face confluență puțin mai sus de Pont Sant Feliu cu râul Onyar.

Revenind la râul Onyar, pe partea catedralelor, găsim partea cea mai importantă a centrului istoric. Mai întâi, La Forca Vella (vechea fortăreață, construită din anii 1000), care înglobează perimetrul Girona Cathedral, Muzeul de Istorie, Carrer de la Forca/De la Claveria, si este mărginită în partea de nord de Muralles, și de Grădinile Germană și Franceză. În interiorul acestei fortărețe ancestrale se găsește cartierul evreiesc (care începe de la catedrală, cuprinde străzile menționate, precum și clădirile Muzeului de Istorie și Muzeului de Istorie a Evreilor). Este partea cea mai masivă din centrul istoric, pe care am descris-o în review-ul anterior.

În continuare, ieșind din acest perimetru spre Placa de Catalunya (vizibil de pe Muralles, pentru că există zidul vechi al fortăreței), densitatea clădirilor scade ușor, fără a pierde din personalitatea arhitectonică.

În ceea ce privește petrecerea timpului în Girona, turistul are mai multe alternative: explorarea centrului istoric și plimbarea pe Muralles, vizitarea celor două catedrale (care merită un review separat), vizitarea muzeelor (noi am vizitat trei muzee, despre care voi povesti altă dată) sau plimbarea pe Rambla/explorarea magazinelor și a cafenelelor, în număr foarte mare. Străduțele turistice (situl medieval) se continuă și dincolo de râul Onyar – acestea dau în Placa de la Independencia, o piață mai mare mărginită (spre Râul Onyar) de o clădire impozantă, cu colonade, și foarte apropiată de frumoasa clădire a Poștei, în fața căreia se găsește și o stație de taxi. Am aflat, astfel, că dilemele mele de deplasare puteau fi rezolvate, foarte ușor, chemând un taxi în Placa de Sant Feliu, care mă putea duce – dacă nu în interiorul centrului istoric, la Universitate sau în oricare altă parte a orașului. Dar, deși gazda de la Cool Apartments îmi spusese să chem un taxi când plec la gară măcar, am neglijat detaliul – așadar, trec aspectul la lecții turistice.

“Experimentul Muralles” (nu poți să numești altfel traversarea unui un zid circular care înconjoară orașul istoric și care, în afară de faptul că oferă perspective unice, teleportează turistul nu doar în istorie, ci și în trecutul militar al zonei) durează între una și două ore, dacă se face în ritm alert și se cuprind ambele secțiuni (pentru că sunt două secțiuni separate ale zidurilor fortificate). În realitate însă, cine vrea să savureze toate peisajele și perspectivele, trebuie să dedice o după-masă întreagă acestei activități. În după-masa de primăvară în care am vizitat prima secțiune a zidului (cea mai lungă, care începe din Placa de Catalunya și, după ce înconjoară centrul vechi, se întrerupe la bulevardul Carrer del Bellaire), plimbarea a fost animată de un soare cald, și pigmentată plăcut de florile proaspete din centura verde intens de lângă ziduri.

Zidul mi s-a părut foarte bine conservat - de fapt, întregul sit Girona este un exemplu de administrare a unor clădiri istorice în beneficiu turistic: este evident că o gândire bine pusă la punct a aplicat un plan în care restaurarea, recondiționarea, schimbarea funcțiilor unor spații au fost optim îmbinate. Așadar, ca idee de vizitare, este bine de urcat zidul în dreptul Placa de Catalunya și se străbate până la Torre de Sant Domenec (unde se poate urca în turn), care oferă perspectivă spre partea din spate a orașului, înainte ca zidul să o cotească spre stânga. În colțul următor, Torre del Gironella, mai pornește spre stânga încă un fragment de zid - zidul cel mai vechi (marginea vechii fortărețe), în timp ce traseul principal merge spre catedrale, iar apoi se întrerupe în dreptul bulevardului Carrer del Bellaire.

Dincolo de bulevard începe secțiunea mai scurtă, care înconjoară Muzeul de Arheologie. Harta semnalează cinci ieșiri intermediare pe parcursul întregului traseu – mi s-au părut mai multe, îmi amintesc că am coborât la un moment dat și ne-am odihnit într-o parcelă verde, lângă spatele lugubru al Girona Cathedral. În anumite puncte, zidul se micșorează în înălțime și, spre deosebire de calitatea construcției din primele segmente, devine deteriorat, spre bulevard. În rest, plimbarea este lejeră – pasajul de sus de pe ziduri, deși nu încap doi trecători unul lângă altul, este bine întreținut, iar concepția și structura zidului (de exemplu, găurile făcute pentru arme) transportă turistul în climatul războaielor medievale.

O mențiune specială merită aici cele două grădini mici, Grădina Germană și Grădina Franceză. Cea de-a doua, fiind foarte aproape de Girona Cathedral, a devenit “refugiul secret” pentru noi: un loc aproape nevizitat de nimeni, cu un farmec pătrunzător, în care liniștea colorată de flori se pierdea între zidurile prăbușite parțial. Îmi amintesc, de asemenea, și de o grădină din partea opusă, Jardins de les Pedreres, unde am petrecut ceva timp înainte de a începe plimbarea pe Muralles (întrucât se află cam în dreptul University of Girona, de partea cealaltă a zidului). Iar partea pe care Muralles o traversează dincolo de bulevard este încă și mai “verde”, întinsă pe dealuri, și oferă o perspectivă foarte frumoasă a acelei zone a orașului.

(Va urma)

---

VIZUALIZĂRI: 1922 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI