A doua oara pe Grossglockner Hochalpenstrasse

TIPĂREȘTE

De la Bled ne-am continuat drumul spre Austria. Am trecut prin Karawanken Tunnel, un tunel lung de aproape 8 km ce leaga Slovenia de Austria. Pentru a trece prin tunel am achitat suma de 6,50 euro si totodata am luat si vigneta pentru Austria 7,90 de euro. Pentru Slovenia vigneta e de 15 euro/7 zile. Am continuat drumul in Austria prin superba Carinthia, zona despre care am povestit in alte review-uri (click aici, aici si aici), am salutat in dreapta si in stanga, de pe autostrada, Faak am See, Worther See, Villach, Ossiacker See, locuri in care vara asta nu am reusit sa stam, am ales sa descoperim alte frumuseti ale Austriei.

De langa orasul Spittal am Drau am iesit de pe autostrada care duce la Salzburg si am virat stanga pe un drum national catre Lienz, spre a ne urca iarasi pe Grossglockner. Desi nu ne era in plan, in ultimul moment ne-am hotarat ca daca suntem in zona totusi ar fi pacat ca sa nu mergem iarasi pe cel mai inalt drum din Austria, acolo sus la... marmote. Noi aveam de ajuns in aceeasi zi la Ramsau am Dachstein.

Drumul intre Spittal si Lienz este destul de aglomerat, dar am trecut prin niste sate si statiuni montane superbe, cu case pline cu flori, curti curate si ingrijite (la noi de ce nu e asa???). In aceasta zona este si Ghetarul Molltaler (detalii aici).

Din Lienz ne-am indreptat spre Heiligenblut. In 2008 cand am mai fost am facut invers traseul, am urcat dinspre Zell am See. Despre asta am scris aici.

Peisajul incepea sa devina tot mai pitoresc, pe un drum printre munti, cu multe cascade, chiar am oprit la un popas foarte frumos, veti vedea in poze. Aici am stat vreo o ora. O masina de teren a coborat de undeva de pe munte, a descarcat un butoi cu lapte, l-a lasat pe marginea drumului si a plecat. La noi in tara cat rezista acel butoi? Cred ca o alta masina urma sa vina si sa-l ridice pentru a-l duce la laptarie { :) }.

Dupa ce ne-am odihnit putin plecand mai departe am ajuns la o cascada imensa si foarte frumoasa, in localitatea Grosskirchheim, inainte de Heiligenblut. Noi ca prostii am oprit mai departe de cascada, unde am gasit un loc mai larg, pentru a nu incurca circulatia. M-am chinuit sa fac poze, iar dupa ce am plecat am vazut ca in fata ei era un restaurant cu o terasa panoramica, se putea face traseu pana la cascada. Am crezut ca sunt ca si celelalte pe care le-am mai intalnit pe drum, adica undeva sus pe munte. Uite aici

Heiligenblut este un satuc, o statiune superba de munte la poalele Grossglocknerului. Aici am oprit intr-o parcare pentru a admira si poza biserica. E un peisaj de vis... biserica... multe flori in jur... iar in spate Ghetarul Franz Josef, Grossglockner. Aici sunt multe pensiuni, terase, magazine cu souveniruri.

Apoi incepe urcarea mai serioasa pe cea mai inalta sosea din Austria.

Acum 3 ani am achitat 28 de euro, acum taxa e de 29 de euro. Scump, dar merita. Urmeaza o portiune cu serpentine si drum abrupt.

Urcand ajungem la intersectia care duce la ghetar. Desi drumul a fost aglomerat, plin de masini, biciclisti si motociclisti (mare atentie la ei, ii intalniti in toate pasurile montane), cei 8 km pana la ghetar i-am parcurs repede.

Din loc in loc sunt parcari, refugii, locuri panoramice, restaurante. Noi acum n-am mai oprit chiar la fiecare loc de belvedere, la fiecare cascada, la lacuri, ci am vrut sa stam putin pe platoul de langa ghetar.

Drumul se termina cu o parcare imensa pe vreo 4 niveluri, cu restaurante, magazine, asta e la peste 2000 de metri altitudine.

Cat timp am stat aici am observat cladiri si restauraante noi, care nu erau in 2008 si se tot construiau.

Ceea ce mai e nou, cred, nu stiu sa fi fost in 2008, e un tunel care te duce mai aproape de ghetar. Am incercat sa mergem, dar nu eram grosi imbracati, afara era foarte cald, nu era nici un nor, dar in acel tunel era foarte frig si curent, asa ca ne-am intors si ne-am relaxat pe banca. Erau foarte multi turisti. Majoritatea coborau cu funicularul sau pe jos la ghetar, iar cei care erau mai echipati chiar escaladau ghetarul... ma rog... ce-a mai ramas din el.

E un magazin imens cu souveniruri, haine si alte lucruri, dar si preturile sunt pe masura.

Ne-am plimbat putin pe jos, erau multe indicatoare cu marmote, dar ele lipseau, probabil erau la somnul de pranz. Data trecuta am vazut cateva.

Ne-am intors inapoi in parcare, nu mai stiam unde lasasem masina, cu greu am gasit-o :), iar apoi ne-am continuat drumul pe Grossglockner Hochalpenstrasse. Am urcat iarasi pe serpentine, am trecut pe langa multe cascade, am trecut prin tuneluri, am ajuns cel mai inalt punct Hoctor, 2504m alt., am trecut pe langa lacul unde e si un mic muzeu, unde sunt expuse cateva din utilajele cu care s-a construit soseaua, apoi am urcat pe un drum foarte abrupt si cu serpentine pana la Edelweisspitze, e ca o cetate pe varf de munte, o parcare, restaurant, puncte de belvedere, in zare se vede chiar si Lacul Zeller, un magazin de souveniruri de unde nu m-am putut rabda si mi-am luat cate ceva, foarte scumpe si aici.

Am facut un popas si aici, iar apoi am inceput sa coboram spre Fusch. Si pe aceasta parte a muntelui peisajele sunt de vis, crestele muntilor acoperite cu zapada, multe cascade, multe locuri de popas unde gasesti informatii despre acesti munti.

Pentru noi parcurgerea acestui drum nu a mai avut acel efect de "UAU'', ca si in 2008, dar a fost o mare placere pentru noi, chiar si pentru copil. Si lui i-a placut foarte mult, mai ales si mascota - marmota cumparata.

La poale, langa statiile de taxare este o gradina zoologica si o cascada imensa.

Ne-am continuat drumul prin Fusch, Bruck, iar apoi seara am ajuns la Ramsau am Dachstein.

De la Bruck puteti merge spre Zell am See, Kaprun, Cascada Krimml, Bad Gastein sau pana la Salzburg.

In zona am vazut multe hoteluri si pensiuni. Parcul National Hohe Tauern are foarte multe atractii turistice, aici e si cel mai inalt varf din Austria, Grossglockner 3798m.

Recomand din inima acest loc, acest drum, acesti munti... e un loc de vis pe care e pacat sa-l ratezi daca te afli in zona. Si va doresc sa aveti parte de o zi foarte senina cum am avut noi.

A doua zi deja eram pe alt varf de munte, la 3000m alt. pe Dachstein, dar asta e o alta poveste.

Mai multe despre Grossglockner gasiti aici.

---

VIZUALIZĂRI: 5507 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI