Astazi mergem… de tapeo

TIPĂREȘTE

Uite ca m-am hotarat in sfarsit sa incerc sa asez pe hartie, fie ea si virtuala, tapele (interesant mai suna termenul romanizat;)). Un adevarat fenomen gastronomic si social, fara nicio indoiala.

Introducere

Cred ca nu e nimeni pe-aici sa nu stie ca este vorba de un aperitiv care se serveste in majoritatea barurilor si restaurantelor spaniole, insotit de o bautura, cu sau fara alcool. Acest consum… itinerant (adica un local, o consumatie, un nou local, o noua consumatie, etc., nu cumva sa se plictiseasca omenirea in acelasi loc) se numeste tapeo sau ir de tapas (“ir” fiind verbul “a merge” in spaniola). In multe regiuni din peninsula iberica, dar si in insule, este o obisnuinta practicarea acestui “sport national” in weekend (si nu numai). Atat de mult incat tapas au devenit o característica a identitatii spaniole, fara a fi aceasta o denumire pompoasa. Chiar si inaltii demnitari se lauda cu ele in banchetele numite tapas meeting oferite omologilor sai din strainatate.

Istoria acestei bucatarii in miniatura

Imi place varianta cum ca tapa a luat nastere drept urmare a unei boli a regelui spaniol Alfonso X cel Intelept, care a fost nevoit sa manance mici imbucaturi intre mese, cu (la fel de) mici inghitituri de vin. S-a facut bine regele, si a dat ordinul (intelept precum numele lui;)) ca in hanurile din Castilia sa nu se serveasca vin daca nu era insotit de ceva de papica. Asa se evita “zapaceala” provocata in organism de catre vaporii etilici in cazul celor care se vedeau nevoiti sa aleaga intre bautura si mancare. Parc-am fi la emisiunea “Romania pe sapte carari! ”. Adevarata sau nu, mie versiunea asta mi se pare cea mai simpatica.

Fiindca tot suntem la capitolul legende, si fiindca deja cunoasteti predilectia mea pentru Regii Catolici (mai ales pentru Regina Isabel), hai sa mai povestim una. Pe vremea domniei lor, datorita numeroaselor accidente… rutiere (da, da, erau si accidente cu cai si trasuri se pare;)), hangiii au fost obligati sa ofere o mica gustare pe langa cana de vin sau de bere. Branza, sunca, ce avea omul mai la indemana. Iar clientii erau obligati intai sa manance gustarica inainte de a da pe gat bauturica. Oare la noi ar fi buna aceasta masura?

Altii spun ca tapa a luat nastere din nevoia agricultorilor si muncitorilor din alte domenii de a-si potoli viermisorul din stomac (asa zic spaniolii) cu ceva alimente intre mic dejun si pranz. Numai cu o mica gustare puteau munci cu spor pana la principala masa a zilei.

Etimologia “tapei” (ca are si de-asta)

Tapa vine de la tapar, care in spaniola inseamna a acoperi. Se spune ca originea cuvantului ar proveni de la obiceiul de a acoperi paharele de vin cu o bucata de paine sau cu o felie de sunca, in hanuri si taverne, pentru a evita, astfel, aterizarea in pretiosul lichid al mustelor si tantarilor, sau vreunui firisor de praf, eu mai stiu? Prin nordul Spaniei se mai numesc si altfel, dar nu e important, oricum oricine va va intelege daca cereti tapas.

Cert e ca termenul a fost introdus tarziu in DRAE (DEX-ul spaniolilor), si initial ca regionalism din Andaluzia. Doar cu cativa ani inainte de a ma naste eu (ah, ce mister;)) a fost recunoscut ca apt pe intreg teritoriul spaniol. Si gata cu lingvistica, ca fugiti din fata calculatorului.

Tapas in Spania

Uite-asa s-a extins aceasta traditie in toata Spania, si este atat de inradacinata, si are atata succes, incat a fost adoptata si “mascata” si in alte tari.

Super importanta este bautura care insoteste gustarea. Poate fi vin (de-ala bun sau unul “peleón », cum ii zic spaniolii, adica « certaret »;), de-ala de ti se urca repede la cap): txakolí in Tara Bascilor, vin Penedés sau sampanie (cava) in Catalonia, Ribeiro in nord vest (frumoasa Galicie), Rioja sau Ribera in Castilla si centru, si Jerez fin in sud. In Asturias si prin anumite regiuni basce, unde abunda livezile de meri, vinul este inlocuit de sidra (un fel de vin de mere, la mare cinste acolo, e bautura lor “nationala”).

Despre retete… ce sa va spun?! Sunt atat de multe si de variate, si tin de gusturi si de traditii gastronomice din fiecare regiune. De obicei maslinele, cu numeroasele lor variante, fructele uscate, alunele, mezelurile si branzeturile uscate sunt prezente poate cel mai mult. De aici trecem la sute si sute de retete pe baza de carne, peste, legume, oua si orice alt produs va vine in minte. O sa incerc sa redau o parte din ele, desi, sa fiu sincera, nici nu stiu prea bine cum si cu care sa incep.

Prajeli. Aici intra pestisorii cei mici de toate felurile (poate mai obisnuiti in sud, unde e musai sa cereti pescaíto frito, sau pe orice litoral spaniol), calamarii, carnatii, crochetele, cartofii si soriciul, care la ei se mananca prajit cu grasime, nu doar parlit ca la noi.

Mancare de cratita. Da, si mancarurile gatite de noi acasa (adica de ei, in cazul asta) sunt prezentate in forma de “bucatarie in miniatura”, si-mi vin in minte callos a la madrileña, adica burta de vita pregatita in bucati cu sos, ardeii umpluti care mie-mi lasa gura apa mai ales cand sunt umpluti cu cod, supa de usturoi sau chiar si fasolea si mancarea de cartofi cu carne.

Retete vechi de cand lumea. Arhicunoscuta tortilla, crochetele de cod, pui, sunca sau de ce-or fi ele (pe-astea le-am bagat si la prajeli) sau molustele in conserva.

Retete futuriste. Aici e de belea, si pe mine cel mai mult ma distreaza denumirile lor super haioase, care mai de care mai originale (este un teren deosebit de fertil pentru imaginatia artistilor bucatari), mai ales ca se organizeaza multe concursuri in domeniu, si te crucesti cand citesti/mananci un fel numit “Obama la Casa Alba”. Ia ziceti, la ce va duce gandul? O sa adaug poza, iar celui care va face o interpretare originala, ii ofer drept premiu o ruta de tapas pe-aici pe undeva.

Plus ca interactionarea cu alte natii si bucatarii din lumea mare a facut sa se introduca si retete pe baza de peste afumat (vezi somon in speta), pateuri sau caviar, carnati nemtesti, branzeturi topite elvetiene, si chiar si rulouri chinezesti de zarzavat.

Cu toate astea, aspectul cel mai singular al acestui fenomen este caracterul lui colectiv (se iese aproape intotdeauna in gasca/grup) si faptul ca se accepta fara nicio problema “verticalitatea” acestui ritual informal, pentru ca rar veti vedea spanioli stand la masa sa manance tapas (adica sunt, dar mai multi sunt cei care stau in picioare). Cu obiceiul asta al lor de a nu sta la masa in baruri, restaurante si discoteci, m-am impacat mai greu. Dar m-am impacat;). La fel si cu schimbarea de local. Nici un termini bine paharul de vin ca si sare unu’ cu propunerea unui nou local. O adevarata cultura chestia cu indiferenta fata de masa si scaune, ce sa mai! Ca sa nu mai vorbim ca ir de tapas intrece in orice top Facebookul sau orice alta retea de socializare, pentru ca de fapt, tapas asta inseamna: un amestec de gastronomie si socializare. Reprezinta o afacere importanta in Spania, si in general sunt factorul determinant in succesul (sau ruina) unui bar.

Tapas se transforma si in raciones, adica portii mai mari, si care se impart intre cei care le cer. De-aceea se comanda portii de mai multe feluri, pentru a incerca cat mai multe. Mi-aduc aminte de o prietena din copilarie care, in liceu fiind si mai parliti intr-o zi, au iesit in grup la un suc, si-au cerut “O cola si sase paie”!! Asa si cu portiile, se pune o farfuriuta si atatea furculite sau linguri cati comeseni sunt.

Ati auzit de Ferran Adrià? Unul din cei mai internationali chefi spanioli? Omul asta a introdus tapas in ceea ce aici se numeste « bucatarie de autor », adica de-aia fitoasa, nu chiar pentru toate buzunarele si de super calitate. Si dupa el s-au luat multi.

Despre tapas din curtea mea

E logic si normal sa cunoastem cel mai bine ce e la noi in curte, asa ca va pot povesti pe scurt ce tapas mananc eu in Valladolid si imprejurimi.

Cand avem chef de ieseala, sunt doua rute pe care le facem de obicei, ambele in centrul orasului. Eu cu trei patru tapas m-am saturat. Nu le insotesc cu tot atatea vinuri ca asta ar insemna s-ajung de-a busilea acasa. Dar doua pahare tot beau si eu, ca aluneca mai bine gustarea. In ultimul timp ne-am facut mai comozi, si mergem intr-o anumita taverna cunoscuta pentru crochetele ei, in alta pentru senvisurile variate, in alta pentru minunatiile de felii de paine umplute/unse cu niste salate de-ti lasa gura apa, in alta pentru ingeniozitate… Preturile merg in jur de trei euro/bucata. In baruri de cartier sau la sate sunt mai ieftine, si exista locuri unde sunt oferite gratis (León, de exemplu, de cand se lauda R. ca ma duce si nu ma mai duce…).

Mai iesim de tapas in fieste. Atunci orasul (si satul unde locuiesc;)) se umple de casete, adica baruri care-si monteaza in strada o taraba cu o mini bucatarie, si unde se ofera bautura + pincho de feria (pincho e sinonim cu tapa, iar feria inseamna fiesta) la un modic pret de 2,50 euro. Asta prin tot orasul. Daca mergem la casetele regionale de langa stadion, acolo preturile sunt mai mari. Dar ne place sa ne plimbam prin Canarias, Asturias, Galicia, etc. (fiecare provincie are caseta ei) si sa incercam cate ceva tipic din fiecare zona. Anul trecut am platit fiecare cate o ronda, si ne duce cam la cinci-sapte euro de persoana si tura. Dar e de neiertat in fiecare an.

Tapas in lume

Spuneam ca acest fenomen a fost “exportat” si in alte tari. Chiar eu am cochetat la un moment dat cu ideea unui local de tapas la noi acasa. In Venezuela “tapele” se includ in meniul zilei si sunt numite pasapalos.

In Mexic exista botana si se ofera gratis cu bautura.

In Filipine, datorita ocupatiei spaniole, se degusta un fel traditional cu carne, orez si ou, caruia i se spune tapa.

In Anglia este din ce in ce mai comun in orase precum Londra sau Manchester.

Aceste gustari sunt, totusi, traditii inradacinate in mai multe tari mediteraneene. In Italia, cei care cunoasteti, putem vorbi de Cicchetti venetiene.

Exemple concrete de tapas, de neratat cand veniti in Spania

Bineinteles ca asta e in functie de gusturi, dar puteti alege intre:

•Tortilla española: omleta de cartofi (cu sau fara ceapa si alte ingrediente aditionale).

•Ensaladilla rusa: asta e salata noastra de beouf, un pic mai diferita, dar tot buna.

•San Jacobos: felii de branza topita si sunca date prin gris si prajite (eu pe-astea le cumpar si congelate, ca baga fi-miu la greu).

•Croquetas: besamel cu sunca, peste sau pui, date prin gris si prajite.

•Jamón : cunoscuta lor sunca, de care sunt atat de mandrii spaniolii. Li se pare imposibil sa existe cineva in lumea asta caruia sa nu-i placa;).

•Calamares fritos: inele de calamar date prin faina si prajiti. Este foarte tipic senvisul enorm de calamari din barurile din centrul Madridului (mai ales Plaza Mayor).

•Pulpo: caracatita fiarta, care se serveste de obicei cu cartofi si piper, si se amesteca si cu multe salate. Caracatita trebuie data bine de toti peretii sau mobila din bucatarie;) inainte de fierbere, altfel iese tare.

•Patatas bravas: cartofi prajiti in felii mari cu sos de usturoi, care-mi lasa gura apa in momentul in care scriu…

•Sardinas: sardine prajite.

•Pincho moruno: frigaruie de carne de porc cu mirodenii (reteta care vine de la mauri la origine).

•Montaditos: senvisuri micute calde sau reci cu tot feluri de umpluturi.

•Sepia: sepie la gratar.

•Panceta: carne de porc mai grasa, care se face la gratar si e nelipsita in aniversari si petreceri de familie, etc.

•Chorizo : carnat spaniol la mare cinste aici.

•Paella, gazpacho, etc. : stim cu totii ce sunt, si se servesc si ele ca tapas.

In loc de concluzii

Daca va place conceptul, va recomand din tot sufletul sa incercati acasa. Si vorbeste una care a inceput sa gateasca in ultimul an de facultate (cand zicea sor’mea ca ori am intrat in anul mortii, ori in al maritisului; n-am murit, dupa cum vedeti;)). Eu nu ma complic (sau da cateodata), iau retete de pe net si ma dau in figuri cand vreau sa pregatesc o cina cu care sa impresionez. Ba mai fac si cate o reteta internationala, pe care cateodata tre’ sa-o mananc singura de succesul pe care il are, ha, ha. Pun ceva poze pentru curiosi.

In fine, tapas reprezinta o modalitate de a desgusta cat mai multe din bucataria unui popor (a celui spaniol in speta, ca de el vorbim), la un pret decent.

Pofta buna!

P. S. Nu refuz invitatii la tapas, deci le puteti face linistiti, ca ma inscriu;).

---

VIZUALIZĂRI: 2198 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI