Spectacol tipic American

TIPĂREȘTE

Spectacol tipic American

Citatul zilei- Alaska este locul unde sălbăticia nu este doar un loc, ci un mod de viață -Susan Butcher

Fairbanks este un oraș frumos de munte, un oraș liniștit, poate prea liniștit. Era foarte frumos să te plimbi pe străduțe, dar trebuia musai mai multă activitate. Ne-am plimbat un pic prin magazine, ne-am minunat la un magazin de arme, muzee nu am vizitat pentru că din recenzii am aflat că nu ne-ar da pe spate. Biserica din localitate era închisă, doar un printr-un parc ne-am mai plimbat. Așa că în cea de-a treia zi plină pe care o petreceam acolo ne-am achiziționat o altă excursie.

Această nouă excursie era un pic diferită, ca restul de până acum, respectiv o mini croazieră pe râul Chena. Pentru această excursie am plătit 200 usd pentru două persoane. Excursia era ceva mai scurtă, dura doar vreo trei ore. Zona așa zis portuară era cumva în afara localității și până acolo am luat un Uber.

Am ajuns relativ devreme la punctul de îmbarcare. Aici era construit un adevărat complex cu mâncare, băutură, dar și cu un magazin imens. Marea majoritate care ajungeau aici veneau în excursii organizate de pe vase de croazieră și aveau și o masa inclusă. Evident marea majoritate erau de vârsta a treia sau chiar a patra dacă pot spune așa.

Cât au fost ei la restaurant noi ne-am învârtit prin magazine și chiar ne-am achiziționat ceva suveniruri tare drăguțe. Toate aparțineau de proprietarul vaporului. Era un fel de monopol și omul știa foarte bine cum să scoată bani din piatră seacă.

În dimineața aceea luminoasă din Fairbanks, râul Chena părea un drum lichid care ne invita să-l urmăm. Vaporașul, de fapt era un vapor în toată regula cu vreo patru sau chiar cinci punți era de genul acela vechi, de anii 1800, cu o roată imensă ce asigura propulsia, navă cu zbaturi am aflat că se chema. M-am urcat pe vaporaș fără grabă, cu aparatul foto pregătit și cu sentimentul acela de început de aventură pe care numai Alaska îl poate da. Aerul era rece, dar plăcut, iar vaporul vibra ușor sub pașii turiștilor entuziasmați. Când motoarele au pornit, am avut impresia că pășesc într-o poveste, una în care apa, lemnul, zgomotul ușor al motorului și mirosul de pădure se amestecau într-o liniște aparte.

Evident am urcat la puntea de sus care era în aer liber asta cu toate că afară era destul de frig. Pe fiecare punte erau două fete care ne serveau cu gogoși, dar și cu câte o cafea caldă. La un moment dat prin stație s-a auzit vocea căpitanului, dar i-a apărut și fața pe ecran și a început să ne prezinte toți membri echipajului. Totul era foarte bine organizat și regizat, parcă eram într-un film hollywoodean

La scurt timp după ce am pornit, ghidul a anunțat că urmează o demonstrație de decolare a unui hidroavion. M-am apropiat de marginea vaporului și am privit cum, la câțiva metri distanță, un mic avion galben plutea pe apă. Comndantul navei era în legătură cu pilotul și audio și video și ne-a putut și el adresa câteva cuvinte. Pilotul a accelerat, și în timp ce elicea tăia aerul cu un bâzâit puternic, avionul a început să alunece pe suprafața lucioasă a râului. Apa se ridica în stropi mici în urma lui, ca și cum ar fi făcut semne de rămas bun. Apoi, treptat, aparatul s-a desprins elegant de pe luciul apei și a urcat spre cer. Pentru o clipă, lumea părea suspendată între două respirații. Liniște. Apoi murmurul de uimire al turiștilor, un cor improvizat care spunea tot, doar era ceva foarte spectaculos și vizionat în premieră de noi sau mă rog de marea majoritate dintre noi.

Aventura a continuat când vaporașul s-a oprit în fața unei canise renumite, legată de povestea campioanei Iditarod, Susan Butcher. Evident ne-a vorbit și Susan live despre marea ei pasiune și anume acești husky atât de frumoași. Câinii husky ne așteptau parcă deja pregătiți pentru spectacol. Unii stăteau cuminți, alții scormoneau pământul cu labele, nerăbdători să înceapă treaba. Când a pornit demonstrația, echipa s-a lansat cu o energie incredibilă, trăgând un ATV de parcă nu ar fi existat nimic mai distractiv pe lume. Forța și sincronizarea lor erau impresionante, fiecare câine părea să cunoască perfect mișcarea următoare. Instructorul vorbea, explica, povestea despre antrenamente, despre competiții, despre pasiunea acestor animale pentru mișcare. Eu însă eram pierdut în imaginea lor: ochi albaștri sau căprui, blană groasă, limbi scoase și cozi fericite. Acolo, pe malul râului, am înțeles ceva simplu: pentru husky, alergatul nu e doar un sport e o bucurie pură. Au dat o tură relativ mare, în mare viteză dacă pot spune așa, iar la final i-a dezlegat și i-a lăsat să facă o baie în apele reci ale râului Chena. Ce bucurie pe ei!

Pe măsură ce vaporașul înainta, am început să văd pe mal câțiva reni. Au apărut mai mulți așa intempestiv ca la comandă. Ei bine de data asta chiar așa a fost. le dăduseră drumul dintr-un țarc. Unul dintre ei, un exemplar cu coarne impresionante, s-a oprit și ne-a privit. A avut acel moment de liniște în care mi s-a părut că renul își pune întrebarea: „Cine sunt acești oameni și de ce se minunează așa tare?” Apoi și-a continuat drumul nestingherit, iar eu am rămas cu senzația că tocmai fusesem ignorat politicos de un locuitor foarte respectabil al pădurii. Renii au o eleganță aparte, nu una spectaculoasă, ci una calmă, liniștită, ca și cum nu se grăbesc niciodată, indiferent de ce se întâmplă în jur.

După întâlnirea cu animalele, vaporașul a ancorat la un debarcader care ducea spre un sat tradițional athabascan. Acolo, tineri ghizi nativi ne-au întâmpinat cu zâmbete calde și ne-au invitat să pășim într-o lume diferită. Am mers printre căsuțe din lemn, construite ca replici ale locuințelor folosite de triburile athabascan de-a lungul generațiilor. Unele erau ridicate pe piloni, pentru a proteja proviziile de animale. Altele erau mici și compacte, concepute pentru a păstra căldura iarna. Fiecare detaliu spunea o poveste: felul în care era tăiat lemnul, modul în care erau împletite pieile, poziția uneltelor, blănurile care atârnau la uscat.

Ghizii ne-au arătat haine tradiționale decorate cu mărgele colorate, cojoace de ren, mocasini, mănuși brodate manual. Am aflat cât de migăloasă este munca de prelucrare a pielii și cât de ingenioase sunt tehnicile lor de supraviețuire. Cel mai mult m-au impresionat poveștile despre relația lor cu natura, un amestec de respect, adaptare și cunoaștere profundă. Pentru ei, pădurea nu este doar un spațiu impersonal, ci  este un partener de viață.

Plimbarea prin sat s-a încheiat într-un loc deschis, unde ghizii au răspuns la întrebările noastre și ne-au povestit despre viața lor modernă. A fost un moment în care tradiția și prezentul se întâlneau firesc, fără conflict. Era limpede că, deși lumea lor s-a schimbat, esența culturală rămâne puternică.

Când m-am întors la vaporaș pentru călătoria de retur, am privit din nou râul Chena. Aceeași apă, același cer, dar parcă totul avea un alt sens. Trăisem într-o singură excursie o combinație rară de adrenalină, liniște și istorie vie: un hidroavion tăind aerul, husky alergând cu inimă și forță, reni apărând ca niște spirite ale pădurii și un sat care păstra memoria unui popor vechi de secole.

A fost, fără îndoială, unul dintre acele momente de călătorie care nu doar ți se lipesc de memorie, ci ți se cuibăresc undeva adânc în suflet. Iar dacă Alaska are o magie a ei, atunci în acea zi eu am simțit-o pe deplin.

Astfel am participat pentru prima oară la un spectacol tipic American. Pe parcursul traseului ne-au fost prezentate și casele foarte tari din zonă și ne-au fost prezentați și proprietarii. Cei care ne salutau erau de treabă, cei care nu din contra asta după spusele căpitanului. Poate se săturaseră și ei de acest circ zilnic. Zic și io. La un moment dat chiar a apărut o bătrânică alături de familie care împlinea un secol de viața și căruia i-am urat toți în cor la mulți ani. Povești americane.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 86 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI