Tur la Aurora Boreală și Izvoarele Termale Chena

TIPĂREȘTE

Dacă te-ai întrebat vreodată cine ești în tărâmul maiestuos al soarelui de la miezul nopții, Alaska este locul perfect pentru a afla. Cu peisajele sale uimitoare, fauna abundentă și cultura unică, acest stat oferă o experiență de neegalat pentru cei care îl explorează.

A urmat ziua cea mare, ziua în care trebuia musai să fac o surpriză jumătății mele. Una plăcută firește. Urma o excursie așa mai de relaxare la Izvoarele termale Chena, una dintre cele mai faine atracții din zonă. Acestea sunt situate la aproximativ 100 kilometri de Fairbanks și pentru a ajunge acolo am luat o altă excursie, numită Tur la Aurora Boreală și Izvoarele Termale Chena.

Excursia asta nu era chiar ieftină, cam ca toate prin state. Ne-a mai scos din buzunare 460 usd. In acest tarif am avut inclus drumul dus întors până acolo, intrarea la un muzeu de gheață, dar și o baie la izvoarele termale. Dacă În România ori în Ungaria nu am ajuns la izvoare termale de acest gen, m-am găsit unde să ajung, tocmai în Alaska!!!

Dar să o luă cu începutul. Excursia a început la ora 16. Iar aveam de pierdut o noapte pe drumuri în căutarea aurorei boreale. Ne-am întâlnit cu ghida noastră Gina o americancă jumate nemțoaică foarte simpatică și cu partenerii noștri de călătorie două olandeze și două cupluri din Boston, USA și am purces la drum.

Astăzi am descoperit că Alaska în august nu arată ca în filme. Zero ninsoare. Zero furtuni apocaliptice. Zero oameni care fac igluuri. În schimb, am avut: căsuțe simpatice prin pădure, atât de curate că ai putea mânca supă direct de pe podea, un drum de poveste și… un elan cu atitudine.

Am plecat spre Chena Hot Springs într-o după amiază perfectă: nici prea cald, nici prea rece, exact temperatura ideală pentru oameni indeciși ca mine. Soarele strălucea prin copaci, iar drumul avea vibe de film artistic, genul acela în care protagonistul își găsește pacea interioară sau măcar își repară relația cu natura.

Traversăm păduri întregi, verzi, dese, presărate cu case răzlețe. Unele mari, altele mici, toate cu aceeași energie: „Hei, dacă te rătăcești, noi suntem aici, dar nu, abia așteptăm musafiri.”

Genul de case care par făcute special pentru scriitori, poeți sau oameni care fug de facturi... Sincer mă gîndeam și io așa ca prostul. Or fi construite în intravilan? Or avea autorizație de construcție? Fiind construite absolut răzleț prin pădure cum naiba nu dau foc la pădure și din greșeală? Dar cum fac cu gunoiul și cu resturile menajere? Nu am văzut nicio hârtie pe jos, niciun muc de țigară. Chiar așa bine respectă natura? Dar oare nu or avea urși gunoieri?

Și, sincer, mi-am imaginat o secundă cum ar fi să trăiesc acolo. Apoi mi-am adus aminte că poate aș turba de plictiseală. O lună pe an ar fi ideal pentru relaxare, dar mai mult nu cred că aș rezista.

La un mic lac de pe traseu, ghidul ne spune:

— „Acolo apar uneori elanii.” . Fix când zice asta, ca la comandă, apare un elan.

Gigantic. Elegant. Și complet plictisit de prezența noastră.

Eu: „O Doamne, un elan!”

Elanul: „Ah, turiști…”

Nu știu ce intenții avea Gina ghida noastră, dar eu am strigat stop. Deși trecuse de lac a întors ca să-l vedem mai bine, dar ne-a rugat să rămânem în mașină. Cu părere de rău, nu am putut să o ascult și am sărit rapid din mașină pentru a-l vedea mai de aproape.

A trecut prin apă ca un model pe podium, ignorându-ne total. Cred că dacă ar fi avut o pereche de ochelari de soare și i-ar fi pus. Încă mă gândesc dacă a fost real sau un angajat bine plătit al resortului. Cert este că i-am făcut mai multe poze din toate unghiurile. El nu se mai sătura de apă, parcă mâncase ceva foarte sărat sau poate era după o beție. Cu această ocazie am auzit și bancul cu renii, pe care ulterior o să-l tot aud de la ghizi-

-știți care-i diferența între un ren și un elan?

-nu!

-ei bine elanul nu știe să zboare!

Când ajungem la Chena, primul lucru pe care îl observ este curățenia. Totul strălucea: recepția, mesele, podelele… și poate chiar și aerul... Cred că dacă scăpai un fir de praf, venea cineva cu o pensulă să îl ia discret. Și era un resort foarte mare care includea și o mica exploatare minieră, o recepție foarte mare, un hotel restaurant separate, muzeul de gheață și firește baia termală. Interesant este că drumul se termina exact la acest complex, deci a fost făcut special pentru asta.

O doamnă de la staff ne-a întâmpinat cu un zâmbet perfect de parcă era plătită la o reclamă la dentist. Și cu o energie atât de prietenoasă încât m-a făcut să mă simt de parcă tocmai m-am întors acasă… într-o casă unde nimeni nu te pune să dai cu mopul.

După ce dăm o tură prin complex alături de Gina și completăm un formular pe propria răspundere că nu avem restricții medicale pentru o baie fierbinte, a venit vremea să vizităm muzeul de gheață.

Intrăm în muzeul de gheață. Din vară + soare am ajuns direct în „Bine ați venit în congelatorul premium” . Aici am descoperit sculpturi incredibile, lumini albastre, totul lucios, rece și artistic.

Am băut un martini într-un pahar de gheață și m-am simțit ca un aristocrat scandinav. Până când mi-am dat seama că paharul se topește și eu risc să rămân cu alcool direct în mână.

Am uitat să vă zic, dar la intrare ni s-au dat haine groase, niște șube, deoarece diferența de temperatură față de afară era foarte mare.

Restaurantul era la fel de impecabil: lemn, lumină caldă, farfurii mari, vibe de lodge de munte și mult prea multe animale împăiate. La masă am mâncat ca un om care a supraviețuit unei aventuri (deși tot ce am făcut a fost să mă plimb și să mă mir). Evident în colaborare cu ghida Gina am făcut rost de un mini tort fără lumânare, dar și de un pahar de șampanie și am cîntat în cor cu mesenii Happy Birthday.

După o masă copioasă a venit momentul suprem și anume baia termala de seară, legănul oamenilor sătui și obosiți. La vestiare ne-am luat costumele de baie. Era musai să ai două monede de ¼ dollar pentru avea acces la locker.

Ieșim afară, aerul e cald pentru Alaska, plăcut, iar apa termală fierbinte fumegă poetic. Intrăm în piscină și… gata. Corpul se topește. Creierul intră pe modul avion. Totul devine perfect.

Aburul se ridică leneș, se vede pădurea în jur, se aud râsete, iar în apă sunt doar oameni care se prefac că nu sunt topiți de fericire. Am stat până când am simțit că ne-am transformat într-o legumă zen. Ce puțin îi trebuie omului să fie fericit!

Ghidul ne întreabă:

— „Vreți să așteptăm Aurora?”

Eu, deja moale ca un gummy bear:

— „Nu, mulțumesc, sunt una cu apa.”

Și așa am încheiat ziua.

Concluzia zilei, nu am văzut aurora nici de această dată, dar am văzut case ascunse prin pădure, impecabile și misterioase. am văzut un elan care se comporta ca un influencer, am văzut curățenie de nivel intergalactic și oameni foarte primitori și am trăit cea mai relaxantă baie termală din viață.

Sincer?

A fost perfect fără auroră. Poate prea perfect. Dacă apare aurora data viitoare, nici nu știu dacă mai pot duce atâta fericire. Ei bine mai mint și io, dar când minți e bine să minți frumos. O vreau pe Aurora!!!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 44 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI