Etretat - mica bijuterie a Normandiei

TIPĂREȘTE

Pentru mine Normandia a însemnat mult timp Mont Saint Michel, Cherbourg sau plajele debarcării. Dar, când am văzut fotografii din Etretat mi-am spus ca trebuie să ajung și eu acolo, să văd dacă este la fel de frumos ca în fotografii, și am pus Normandia pe lista mea de” trebuie neapărat să merg” .

Iată-mă așadar pe Coasta de Alabastru, al cărei nume vine de la cei 130 Km de stânci din cretă și silex,  inșiruite intre gurile Sennei și al râului Somme, de-a lungul Canalului Mânecii. Stâncile albe se ridică până la 120 m inălțime, iar șirul lor este intrerupt de mici văi formate de câteva rîuri de coastă. Se spune că este cea mai frumoasă coastă a Franței, și, având in vedere că am văzut câteva dintre ele - Coasta de Azur, Coasta de Argint, Coasta de Granit Roz (vezi impresii) pot să confirm acest lucru.  

Pe această coastă se află Etretat, intr-o parte a coastei unde apele oceanului, ajutate de vânt și ploi au sculptat stâncile și le-au dat diferite infățișări – de arc, de elefant, sau de ac – transformând plaja și faleza intr-unul dintre cele mai frumoase locuri ale Normandiei.  

Cum ajungi la Étretat

Dacă ajungi sau ești la Paris, iei trenul până în Le Havre sau Fecamp, de unde, cu autobuzul ajungi foarte ușor și repede în Etretat.  

Dacă ești cu mașina, este mai simplu, GPS-ul sau indicatoarele rutiere te vor îndruma spre destinația dorită.  

Noi am mers cu mașina, și am ajuns în Etretat venind din partea de nord a coastei, dinspre Berck.

Odată ajunși în Etretat a trebuit să căutăm un loc de parcare, activitate destul de dificilă dacă ajungi după ora prânzului. Sunt mai multe parcări în oraș, toate cu plată (eu nu am găsit parcare fără plată, poate că sunt). Se plătește pentru staționare între orele 8.00 și 18.00 sau 19.00 pentru parcările din centru, iar tariful orar diferă și el în funcție de pozitionarea parcării. Plata la toate parcările se face la automate, cu cardul sau cu numerar.  

Noi am găsit o parcare chiar la intrarea în Etretat, o parcare cu peste 200 locuri, unde reușeai ușor să găsești un mic în prima parte a zilei. De acolo până în centrul orașului sau pe faleză urma o scurtă plimbare foarte plăcută.  

Principalul punct de atracție al Etretatui este plaja, cu cele două faleze, Falaise d’Aval și Falaise d’Amont, așa ca ne‐am îndreptat cu voioșie spre plaja.

Mă documentasem înainte, știam ca pe ambele faleze se pot face plimbări mai lungi sau mai scurte, cu opriri în puncte de belvedere sau cu coborâri pe plaja. Îmi propusesem să dedicăm fiecărei faleze câte o zi, și să intercalăm între ele plaja, plimbarea prin oraș și vizitarea Grădinilor Etretat. Ce am reușit urmează să vă povestesc.

Plaja Etretat

La plaja de ajunge ușor, sunt și câteva indicatoare dar cred ca am ajuns mai mult din instinct, urmărind parcă briza care venea dinspre mare.  

Plaja este frumoasă în orice parte a zilei, și este bine să o vedeți atât la flux cat și la reflux, atunci când la baza falezelor apar mici grote care pot fi vizitate.  

Până în secolul al XIX-lea, plaja din Etretat era locul unde pescarii iși trăgeau la mal trase bărcile de pescuit sau spălătoresele își uscau pe pietre rufele spălate în apele unui rău subteran.  

Începând cu mijlocul secolului al XIX-lea, Etretatul a început să se schimbe dintr-un sat de pescari într-o stațiune turistică,  fiind construite câteva mici hoteluri și un cazinou. Plaja a început să fie frecvenatata astfel de turiști bogați din Anglia sau Paris, veniti aici ca să petreacă câteva zile la soare și mare. Ca făceau baie în apele oceanului o demonstrează și platforma mobilă folosită pentru sărituri în apă, existentă încă lângă Falaise d’Amont.  

La renumele Etretatului și al plajei au contribuit mari artiști ai vremii. Falezele albe și plaja acoperită cu pietre negre a fost ilustrată în picturile lui Claude Monet, Gustave Courbet sau Eugene Boudin.  

Maurice Leblanc,  celebrul creator al gentlemanului spărgător Arsene Lupin, a locuit în Etretat și a folosit într-unul din romanele sale (Arsene Lupin și enigma acului scobit) formațiunile stâncoase din Falaise d’Aval.  

Maupassant, născut în Normandia, a copilărit în Etretat iar mai târziu și-a construi o casă, aproape de mare, numită “La Guillette” , casă care există și azi pe strada care poartă numele scriitorului.  

La frumusețea plajei contribuie și pietrele lucioase și rotunjite care o acoperă. Stâncile cad sub acțiunea valurilor, iar apa dizolvă creta și lustruiește silexul care compun aceste stânci, rezultând pietricele de culoare gri închis, frumos șlefuite. Stratul de pietre este în continuă formare și mișcare, el avand un rol de protecție a falezei de acțiunea valurilor și de limitare a riscului de scufundare marină a orașului. Din acest motiv este interzis ca aceste pietre să fie strânse și luate de pe plajă, chiar dacă frumusețea lor tentează turiștii dornici de o amintire de pe plaja Etretat.  

Mai este cineva care contribuie la farmecul plajei, imortalizat in nenumărate fotografii și prezent permanent pe plajă. Este vorba de pescăruși, care nu sunt deloc speriați de oameni, pozând pentru ei pe marginea falezei, pe plajă sau pe stânci. Dar, atenție, aceste păsări drăgălașe sunt, in același timp, hoți pricepuți. Un pescăruș mi-a furat un eclair din mână, cand mă aflam pe plajă. Nici nu am știut ce mi se intâmplă, doar am simțit cum acea gustoasă prăjitură mi-a fost smulsă delicat din mână, pentru ca imediat un pescăruș să fugă pe plajă cu un eclair lung in cioc urmărit de alți confrați pofticioși.  

Dar, pe plajă sunt și amintiri dureroase. Ca intreaga Normandie, și Etretatul a fost afectat de cel de al doilea război mondial.  Urmele războiului sunt vizibile și pe plajă, unde armata germană a săpat o rețea de tuneluri în stâncile din estul plajei și a construit buncăre, puncte de observare și de mitraliere. Au fost construite 19 astfel de buncăre iar pe plajă au fost ingropate 1500 de mine. După război tunelurile au fost astupate iar construcțiile de beton dărâmate, supraviețuind totuși, pentru aducere aminte, un punct de observație și un buncăr în vestul plajei, chiar acolo unde pornesc scările care urcă pe Falaise d’Aval.

Plaja este incadrată, de două faleze inalte, stâncoase, in care apele oceanului, ajutate de apele subterane și de precipitațiile infiltarete, au săpat arcade și ace, unele devenite o adevărată emblemă a Etretatului.

Falaise d’Aval

Falaise d'Aval se află in partea stângă a plajei, iar la capătul ei, vizibil de oriunde de pe plajă, se află Porte d'Aval, o arcadă uriașă din silex, iar in spatele arcadei este un ac stâncos, inalt de 51 m.

Mai este un arc, La Manneporte,  cel mai mare de pe falezele din Etretat, la fel de frumos, aflat de cealaltă parte a falezei, la capătul plajei Jambourg.

Atât Porte d'Aval cât și La Manneporte au fost pictate de Claude Monet. Douăzeci de tablouri cu plaja și fromațiunile stâncoase din Etretat a pictat Calude Monet in timpul șederii lui aici, in februarie 1883. Pe plajă sunt două reproduceri, așezate ca pe un șevalet in locul in care probabil pictorul a stat și a fost inspirat de Porte d'Aval.

Aceste formațiuni stâncoase pot fi văzute de pe mare, de pe plajă sau de pe faleză. Câteva zeci de trepte te conduc sus, pe Falaise d’Aval, iar de aici, poți să continui pe faleză, deasupra mării, printre flori, cu puncte de belvedere de unde se pot admira Porte d'Aval și La Manneporte și cu posibilități de coborâre la unele plaje. Aceasta potecă este o parte a traseului de drumeții GR21, unul din cele mai indrăgite trasee din Franța.

Nu puteam să ratez o scurtă dumeție, așa că am urcat cu nerăbdare treptele până sus pe faleză. Dar, in momentul când am ajuns sus, o ceață deasă venită dinspre mare a acoperit stâncile, plaja, faleza și poteca. Parcă eram pe vârful muntelui. Era cald, chiar foarte cald, dar eram in același timp cu capul in nori. Dar ceața nu a făcut decât să sporească frumusețea peisajului, invăluind in mister arcadele și stâncile.  

După aproximativ o oră de mers, poteca coboară spre o plajă foarte frumoasă, Plage Le Tilleul sau Antifer, o plajă foarte frumoasă. Intre timp se mai ridicase și ceața, așa că am ne-am odihnit puțin pe această plajă de o frumusețe sălbatică. Nu există nimic pe plajă, este liniște, se aud doar valurile care spală pietrele. Plaja este inconjurată de o faleză stâncoasă, de culoare albă, iar un tunel străbate faleza trecând pe plaja de la baza Manneporte. Se poate intra in tunel dar numai dacă știi bine programul mareelor, altfel riști să rămâi blocat pe plajă.

De-a lungul Falaise d'Aval se află un teren de golf, destul de frceventat in perioada de vară.

Falaise d’Amont

In dreapta plajei este cealaltă faleză, Falaise d’Amont, numită in trecut și Stânca Linia Albă, din cauza albului stâncilor din cretă, vizibil din largul mării.

Și aici este un arc, Arche d’Amont, chiar la capătul dinspre plajă al falezei, un arc asemuit de Maupassant cu un elefant care iși scufundă trupul in mare.  

Pe Falaise d’Amont se poate ajunge urcând de pe plaja Etretat 263 de trepte sau, intr-un mod mult mai ușor, cu mașina din oraș.  

Se mai poate ajunge și pe scările Chaudron, dar asta presupune traversarea tunelului Chaudron, la care se poate urca pe o scară metalică amplasată chiar pe plaja Etretat. Atenție la maree, tunelul se poate utiliza in siguranță doar la reflux.  Se traversează tunelul și se ajunge in cealaltă parte a falezei, pe o plajă sălbatică, la baza stâncilor. Este un loc foarte frumos, cu o plajă cu lespezi stâncoase pe care refluxul a lăsat melci, scoici și crabi. De aici se poate admira faleza albă până la Fecamp.  

Dacă nu vrei să te mai intorci pe plaja Etretat, de aici se poate urca pe scările Chaudron (cam deteriorate pe anumite porțiuni) până sus pe Falaise d’Amont.  

Noi am urcat cele 263 de trepte, ne-am plimbat aproximativ o oră pe faleză și la intoarcere am coborât pe scara Chaudron și am trecut prin tunel inapoi pe plaja Etretat.

GR 21 continuă și pe această faleză, și, dacă ești mai hotărât, in aproximativ două ore ajungi la Fecamp. Noi am parcurs doar jumătate din acest traseu, intorcându-ne la plajă.

Pe traseul spre Fecamp sunt câteva puncte de belvedere, de unde se poate vedea plaja Etretat, Porte d'Aval dar și Roc Vadieu sau Aiguille de Belval.  

Platoul de pe faleză este un bun punct de belvedere asupra Etretatului și a plajei. Pe platou este capela Notre-Dame-de-la-Garde, construită de locuitori in anul 1856 ca un loc de binecuvântare a marinafrilor și pescarilor. Capela a fost distrusă in timpul celui de al doilea război mondial, in anul 1942, și reconstruită in anul 1950.

In spatele capelei, se află un monument ridicat in memoria lui Charles Nungesser și François Coli, primii aviatori care au traversat non-stop Atlanticul de Nord. Cei doi aviatori au plecat din Paris, la data de 8 mai 1927, la bordul avionului numit” l'Oiseau blanc (Pasărea albă) '  cu gândul de a ajunge in New-York, intr-un zbor fără intrerupere. Au ieșit din Franța zburând la 200 m deasupra Etretatului, dar, din păcate nu au ajuns niciodată la New York. In urma unor cercetări efectuate după dispariția avionului dar și mai târziu, in anii 1980,1990 și 2010, au fost adunate date care au dus la concluzia că avionul a ajuns in nordul continentului american, Charles Nungesser și François Coli traversând cu succes Atlanticul de Nord. In memoria lor, la Etretat, locul unde au fost văzuți ultima oara de francezi, a fost ridicat in anul 1927 un monument, distrus parțial de germani in anul 1942 și reconstruit in anul 1963. Monumentul, cu o inălțime de 24 m,  seamană cu o aripă albă cu vârful inclinat spre mare.

După ce treci de capelă și monumentul celor doi aviatori, ajungi la intrarea in Grădinile Etretat, considerate unele dintre cele mai frumoase din Franța. Ideea realizării acestor grădini a fost a actriței Madame Thébault, care a dorit ca in jurul casei sale să creeze o grădină cu priveliști asupra oceanului și a stâncilor din Etretat.  Grădinile au fost realizate in anul 1905 și au fost restaurate și deschise publicului in anul 2017. Se pot vizita in tot timpul anului, iar un bilet costă, pentru intre 12,50 Euro (in lunile ianuarie-iunie, septembrie-decembrie) și 14 Euro (in lunile iulie-august).

 ---

Dar Etretatul nu inseamnă numai plajă, are un farmec și micul sat, cu casele vechi și străduțele inguste. In centrul satului se află Piața Veche, o clădire din lemn, construită in secolul al XVI-lea, folosită ca spital de campanie in timpul primului război mondial și ca loc de retragere și adăpostire a soldaților americani care urmau să plece in America, in cadrul programului” Pall Mall Camp” din timpul războiului al doilea mondial. In prezent clădirea adăpostește câteva magazine de suveniruri, iar pe platforma din fața pieței, in Place du Maréchal Foch are loc, săptămânal o piață volantă, unde te poți aproviziona cu produse locale.

Le Clos Arsene Lupin, casa lui Maurice Leblanc, creatorul eroului fictiv Arsene Lupin, este un alt obiectiv din Etretat. A fost deschisă publicului in anul 1999, după ce casa a fost cumpărată de nepoata scriitorului. Se află pe strada Guy de Maupassant și se poate vizita de marți până duminică.

Unde mâncăm in Etretat?

După plajă și plimbare, bineințeles că ni se face și foame, iar Etretatul nu duce lipsă de restaurante. Ele sunt amplasate in sat, de-a lungul străduțelor, dar și pe promenada aflată de-a lungul plajei. Dacă insă vrei să mănânci chiar pe plajă, ești liber să o faci, boulangeriile sau market-urile vand sandwich-uri sau gustari care se pot consuma pe plajă, dar cu mare grijă la pescărușii hoți.

 ---

Am petrecut două zile foarte frumoase in Etretat, locul mi-a rămas in suflet, aș reveni oricând, in orice anotimp. Am făcut multe fotografii, mi-a fost foarte greu să aleg câteva dintre ele. Sper ca cele povestite de mine, fotografiile și cele câteva filmulețe să vă convigă că Etretatul merită inclus in lista de potențiale destinații de concediu.  

Eu cred că merită văzut măcar o dată in viață.

---

VIZUALIZĂRI: 409 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI