Yerevan, vechi dar nou oraș – prima parte

TIPĂREȘTE

Dacă, vezi impresii, spuneam câte ceva despre capitala Armeniei, aici spun doar că armenii sunt foarte mândri că Yerevan este cu 29 de ani mai în vârstă decât Roma și mă voi plimba puțin prin bătrânul oraș, în zona lui centrală, așa cum l-am văzut în prima zi de mers acolo. Am mai vizitat și alte obiective pe care le-am legat de cele două excursii opționale făcute din Yerevan în zile diferite, altă povestire….

De la hotel am plecat pe jos circa 300 de metri până în față la Mall Dalma Garden pentru a lua un taxi. Precizez iar că pe Google Maps nu sunt prezentate numerele autobuzelor, nici traseele lor, apare semnul de stație și atât. Am luat un taxi până la Matenadaran, de neratat, cost 2.000 AMD (circa 3,8 euro) un preț mare pentru ei, mergea sigur cu 1.500 AMD, dar nu am avut chef de negociere, distanța era în jur de 6 kilometri… Am făcut de acasă traseul din acea zi plecând de acolo și venind spre centrul capitalei….

Matenadaran, primul obiectiv pe care l-am vizitat în prima zi petrecută în Yerevan și în Armenia este situat pe Bulevardul Mashtots la numărul 53, un bulevard imens pe care l-am admirat în altă zi de sus, site matenadaran.am și este deschis de marți până sâmbătă între orele 10 și 17, în celelalte două zile fiind închis, noi l-am vizitat miercuri.

În fața clădirii am fost întâmpinați de Mesrop Mashtots cunoscutul creator al alfabetului armean care, cu brațele deschise, ne-a urat bun venit și ne-a invitat să vizităm biblioteca; era însoțit de Koryun, unul din discipolii lui, și formau un mare grup statuar, de vreo trei ori mărimea naturală.

Am achitat taxa de vizitare, 1.500 AMD de persoană, și pe cea de fotografiere, 2.500 AMD de aparat, și am intrat în Institutul Manuscriselor Antice “Mesrop Mashtots” cum este numit oficial ce este și depozit și muzeu pentru cea mai mare colecție de manuscrise în limba armeană și una dintre cele mai mari colecții de manuscrise din lume. Are circa 23.000 de manuscrise și vreo 30.000 de documente istorice ce acoperă o gamă largă de subiecte, istoria, geografia, literatura, gramatica, filozofia, arta, medicina și chiar cosmografia, în limba armeană și în alte limbi, inclusiv persană, mi-am adus aminte de Saadi și de Hafez, marii poeți iranieni….

Am urcat la etaj unde sunt trei săli. În Sala Centrală formată din două încăperi am văzut o expoziție dedicată dezvoltării științelor medievale armenești, literaturii și artelor urmărind cultura armenească de la crearea alfabetului armean în anul 405 d. Hr. până în secolul 18, iar în Sala din Stânga o interesantă prezentare a obținerii culorilor din substanțe vegetale și animale, urmată de o și mai interesantă prezentare de uleiuri, parfumuri, creme, inclusiv „Elixirul tinereții”!!?

Am coborât la parter și apoi la subsol la Colecția Iraniană, o expoziție permanentă ce mi-a amintit de Iran și de buna lui relație cu Armenia, de Isfahan cu Cartierul Armenesc, de Catedrala Vank cu Memorialul genocidului armean. La parter era o altă expoziție ce prezenta comunitatea armeană în diferite orașe mari din Europa, mai exact tipografiile armenești. Am urmărit pe monitoare interesante filmulețe despre munca migăloasă de reconstituire a diferitelor manuscrise...

Tot aici se afla și un magazin cu produse armenești de calitate, creme, parfumuri, cum sună “Aroma Paradisului”!? …, am vizitat și un alt magazin aflat în afara clădirii principale, prețuri cam mari față de ce am găsit apoi în plimbarea noastră, dar pentru calitate și unicitate ar fi meritat cumpărat ceva de acolo… Muzeul era plin de grupuri de turiști, am urmărit și noi expunerea în franceză a unui astfel de ghid….

Am părăsit Biblioteca îndreptându-ne spre Complexul Cascade, aflat la 10 minute de mers pe jos, o gigantică scară din calcar, având în interior Scări Rulante pe toată lungimea complexului, accesibile zilnic între orele 8 și 20, și, la terminalele unora din scări cu Săli de Expoziție ce compun Centrul de Artă Cafesjian, deschis de vineri până duminică. Noi nu am văzut expozițiile, erau închise dar am admirat exponatele aflate de-a lungul scărilor. În exterior, la mai multe niveluri, se găsesc cafenele și restaurante, fântâni și sculpturi moderniste, scările oferind vizitatorilor vederi largi asupra centrului Erevanului si asupra Muntelui Ararat sau devenind fotolii la concertele ce se desfășoară acolo, iar la baza Cascadei se află o curte-grădină cu statui contemporane.

Am urcat și am coborât, cu câteva opriri pentru văzut, pozat, pe scările rulante apoi am pozat Cascadele de la baza lor și mi-am continuat plimbarea prin Parcul Alexander Tamanyan unde se găsesc mai multe sculpturi, înconjurat pe trei laturi de Strada Tamanyan cu trotuarele pline de cafenele și baruri, restaurante și pub-uri. La capătul parcului se află Statuia lui Alexander Tamanyan, arhitect neoclasic armean din jurul anului 1930 cunoscut pentru lucrările sale din Yerevan. Am ajuns foarte aproape în Piața Franței, apoi în Piața Libertății. Între cele două piețe este o intersecție de mari bulevarde și în mijlocul ei veghează statuia lui Rodin.

Am ajuns în Piața Libertății unde se află Opera din Yerevan, o clădire impresionantă, monumentală, proiectată de arhitectul Tamanyan în specificul naturii și artei populare armene ce are două săli de spectacole, Sala de Concerte „Aram Khatchaturian” cu 1.400 de locuri și Teatrul Național de Operă și Balet „Alexander Spendiaryan” cu 1.200 de locuri, mari pentru Armenia și capitala ei, și este străjuită de trei mari oameni, statui imense, Statuia lui Aram Khachaturian, cunoscut compozitor și dirijor armean de la jumătatea secolului 20, lângă sala cu același nume, iar în fața sălii de operă sunt două statui, Statuia lui Hovhannes Tumanyan, poetul național armean, dar și scriitor, jurnalist de la sfârșitul secolului 19 începutul secolului 20, și Statuia lui Alexander Spendiaryan compozitor, dirijor. Erau multe cafenele și aici, muzică bună franțuzească, parcuri frumoase și un mic lac, mi-a plăcut mult zona, tot să stai și să lenevești…

Dar n-a fost să fie, o mică pauză, mai multe poze și mi-am continuat plimbarea pe frumoasa stradă pietonală Av. Northern, cam un kilometru până în Piața Republicii, piață mare, de formă ovală, privită de sus pare un covor armean. Tot aici este și Fântâna cântătoare, spectacol de marți până duminică, între orele 21 – 23. Nu am participat la spectacol, era prea târziu pentru noi, odihna după o zi întreagă de Yerevan era necesară….

Dar să revin la Piața Republicii pe care am mai văzut-o și a doua oară când am revenit în Yerevan, este înconjurată de clădiri importante, guvernamentale și neguvernamentale, Sediul Guvernului, Poșta Centrală, Banca Converse, Hotelul Marriott și ne-am oprit la Muzeul Național de Istorie din Armenia situat la numărul 4, are site-ul historymuseum.am, unde se pot afla mai multe informații.

Am plătit 2.000 AMD de persoană, taxa de vizitare, lunea este închis, în celelalte zile este deschis între orele 11 și 18, am lăsat bagajele, inclusiv aparatul foto, nu se fotografiază în muzeu și am mers la etajul 2, care se vizitează.

Muzeul are circa 400.000 de exponate organizate în 4 secții, prezentând o imagine completă a istoriei și culturii Armeniei din vremuri preistorice până în zilele noastre dar și relațiile culturale dintre ea și vecini. Secția de Arheologie a muzeului se dezvoltă permanent și cuprinde obiecte din paleolitic și din neolitic, ceramică frumos colorată, statui și miniaturi din bronz.

Trebuie menționat aici “Cel mai vechi pantof din lume”, are circa 5.500 de ani și a fost găsit în Peștera Areni despre care am vorbit, vezi impresii. Este un pantof confecționat dintr-o singură bucată de piele de bovină, cu șiret, foarte bine conservat, vezi poza acestuia făcută în peșteră nu la muzeu, în care se vede și iarba ce se găsea în el. Nici astăzi după mai mult de 10 ani de la descoperirea sa nu se știe dacă iarba era pusă să țină piciorul cald, sau, fiind un “pantof de ocazii”, avea rolul de a-i păstra forma?!!

Merită menționată și “Inscripția cuneiformă a regelui Argishti I”, fondatorul Fortăreței Erebuni, capitala regatului de atunci, ruine în Yerevan de azi, exponat vechi din secolul 7 î. Hr...

La Secția de Etnografie mi-au plăcut mult costumele tradiționale armenești, dar sunt prezentate și stiluri de viață și de muncă din secolele 17 – 20, important, zic eu, din toate regiunile istorico - etnografice din Armenia. În Secția de Numismatică am văzut mai multe colecții, de Monede, Bacnote și Timbre, colecții de Stampe și Medalii care se remarcă nu numai prin diversitatea lor în timp și spațiu, ci și prin mulțimea celor găsite în Armenia, ceea ce confirmă rolul important pe care l-a jucat Armenia în lume, iar prin Secția de Istorie Modernă am trecut ceva mai repede, veșnicul timp... Nu se pot face fotografii pe ascuns, sunt peste tot paznici vigilenți, acum îmi pare rău că nu am cumpărat de la magazinul de la intrare un ghid al muzeului cu exponatele cele mai importante...

De aici am mers la un Centru VivaCel-MTS, centrul celui mai mare operator de rețea mobilă din Armenia, aflat la vreo 250 de metri, de unde am achiziționat un card SIM de 5 GB, cost 2.800 AMD, a fost prea mult pentru ce am folosit noi…, iar vizavi, la Hotelul Gorgeous am schimbat, la cursuri bune, euro și larii georgieni necheltuiți.

Următoarea noastră destinație a fost pauza pentru masa de după amiază, vezi impresii, continuând apoi plimbarea prin Yerevan, o altă poveste…

---

VIZUALIZĂRI: 1618 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI