GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
program; marti - sambata
duminica, lunea si in sarbatorile legale este inchis
pret bilet; 2 Euro/ adulti 1 Euro/ copii
fotografiatul interzis
Muzeul Judetean din Dundalk este amenajat in cladirea unei foste distilerii care dupa ce a fost inchisa a servit ca depozit vamalal unei fabricii de tigarete; cladirea dateaza de la sfarsitul sec. XVIII iar muzeul a fost deschis in 1994 dupa ample lucrari de conservare si renovare. Daca nu as fi cautat acest muzeu si as fi trecut pur si simplu pe strada, nu cred ca as fi bagat in seama cladirea si as fi crezut ca si acum inauntru se desfasoara o activitate industriala. Cladirea este din piatra cu ferestre incadrate de caramida ceea ce ii da un aer destul de „ gri”, dar este bine intretinuta fara a avea aerul unui lucru lasat in paragina.
Am achitat biletul de intrare si am inceput vizitarea muzeului. Asa cum am primit indicatii din partea muzeografilor, am inceput vizita de sus in jos, de la etajul doi spre parter. In muzeu exista o prezentare hiteh de tip prezentator virtual. Mai exact un proiector da viata imaginii unui ghid, siluetei unei femei. Cei de la muzeu se lauda ca este primul aparat de acest fel ce functioneaza intr-un muzeu din Europa, multe altele existand la mama lor acasa in Japonia. Acum fara sa fiu rautacioasa, va spun ca dimensiunile reduse ale hologramei (cam cat o coala A3) si faptul ca trebuia privita doar din fata, perpendicular pe ea, au facut ca „ mandria „ muzeului sa ma lase cam indiferenta si sa imi vina sa strig in gura mare ca holograma lui Alex. Ioan Cuza de la Castelul Ruginoasa este de o mie de ori mai mare, mai frumoasa si mai realista.
Muzeul este structurat pe trei nivele la care se adauga o gradina memoriala foarte frumoasa.
La parter sunt obiecte ce vorbesc despre uneletele traditioanle folosite in agricultura, in prelucrarea tutunului, in fabricile de bere si in distilerii, in industria incaltamintei si nu in ultimul rand a industriei producatoare de autoturisme care a avut singurul reprezentant din Irlanda, in Dundalk, prin mini autoturismul Heinkel.
Sa vad cu ochii mei si de ce nu... ? sa ma amuz un pic la vederea acestui microcar a fost motivul principal pentru care am vizitat acest muzeu. Heinkel Kabine pe numele sau oficial sau „ Heinkel bubble car „ cum este poreclita pentru dimensiunile si aspectul sau, este o mini... mini... masinuta, proiectata de germanul Dr. Ernst Heinkel. Acesta a produs pentru o vreme avioane la inceputul sec. XX, apoi cand al Doilea Razboi Mondial s-a terminat si cererea de avioane a scazut brusc, a proiectet scutere. La inceputul anilor '50, inspirat fiind de mini-mini cupe-ul Iso Isetta, a vrut sa faca unul mai economic, mai frumos si mai competitiv. Asa s-a nascut Heinkel Kabine pentru a carei productie a primit si Irlanda licenta, de care s-a bucurat doar doi ani intre 1956 – 1958. Nu cred ca a existat vreodata o masinuta mai amuzanta, mai mica si poate chiar mai ridicola, decat aceasta si surorile ei fabricate in Italia, Germania, Franta, Brazilia si Anglia. Nu cred ca exista amuzament mai mare in materie de autoturisme decat sa asezi alaturi o BMW Isetta langa un X6. Daca privita din fata Heinkel bubble car mai e cum mai e... privita din spate seamana mai degraba cu un gandacel. Am preluat cateva fotografii cu acesta epopee a autoturimelor pentru a intelege si voi despre ce vorbesc. Cu atata tehnologie in jur si cu atatea camere de supraveghere, nu am indraznit sa incalc interdictia de a fotografia.
Modelul Heinkel Kabine de baza avea trei roti, doua in fata si una din spate, dar ulterior au avut patru roti pentro o stabilitate mai buna. Aveau motoare de scuter de 198cmc cu un singur cilindru, doua locuri si accesul in ea se facea prin ridicarea partii frontale (capota cu parbrizul); usi laterale nu aveau. Volanul era un cerc subtire cu trei spite fixat in podea iar schimbatorul de viteze era fixat pe caroserie (acolo unde in mod normal este portiera) in dreptul soferului, cam in locul in care acum la masinile noastre exista butoanele pentru actionarea electrica a geamurilor. Masinuta avea si soft top in loc de plafon, ca o masura de evacuare de urgenta in cazul unui impact frontal, situatie in care usa de acces ar fi fost blocata. Acum ca un sofer ce sunt si eu... ma intreb ce sanse mai avea conducatorul unui astfel de vehicul sa iasa din el, dupa un impact frontal?
Caroseria era din tabla de otel, fara ranforsari sau fara a fi capitonata in interior, incat senzatia era ca stai intr-o cutie din tabla, pe un scaunel cu un volan in mana. Amuzant si riscant in acelasi timp. Interesant este ca dupa ce Irlandei i-a fost suspendata licenta de fabricare a micro-car -ului, productia s-a mutat in Anglia, masinuta a luat numele de Troian si ultima a iesit pe poarta fabricii in 1966.
In muzeu asa cum am mai spus sunt o multime de unele si masinarii traditionale, marea lor majoritate fiind folosite in ferme.
La etajul doi piesa de rezistenta este vesmantul purtat de regele William al III-lea de Orange in batalia de la Boyne.
In alta zona este expusa o sanie din lemn si alte obiecte personale ce au apartinut Amiralului Sir Francis Leopold McClintock unul din cei mai mari exploratori ai zonei Actice, cel a descoperit Arhipelagul Arctic Canadian. Este expusa o pusca a sa, un arc cu sageti, obiecte folosite in navigatie.
Tot la etajul doi mai sunt cateva bijuterii si o lespede de mormant din sec. VIII.
Muzeului dedica mult saptiu virtual muncii de arheolog; tehnicilor si disciplinelor ce conlucreaza la cercetarea si datatea artefactelor descoperite in siturile arheologice; studiul oaselor si scheletelor, analiza resturilor florei si faunei, a metalelor si ceramicii.
Gradina memoriala a muzeului este dedicata botanistului si exploratorului Thomas Coulter cel care dupa ce a descoprit a si reusit sa aclimatizeze in Europa, planta Romneya coulteri originara din California, o planta ce face flori albe frumoase ce infloresc din iulie pană in septembrie. Florile seamana cu cele de mac, mari cat o palma si parca ar fi din hartie creponata cu o bila de stamine galbene in centrul. Creste in tufe si poate ajunge si la doi metri inaltime.
Muzeul este unul interesant, cum exista cate unul in fiecare mare oras din Irlanda, dovedind tinerilor irlandezi si turistilor, cum isi traiau viata bunicii si strabunicii lor si cum reuseau sa faca agricultura intr-o tara in care ploile dese si putinele zile insorite si calduroase fac din agricultura o ocupatie mai grea decat in alte tari europene.
Trimis de Diaura* in 03.01.14 18:37:03
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în IRLANDA.
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Diaura*); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Oct.2013 Dundalk - orasul de pe raul Castletown — scris în 11.12.13 de Diaura* din BUCURESTI - RECOMANDĂ