ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 25.11.2017
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Bucureşti
ÎNSCRIS: 19.04.13
STATUS: AUGUSTUS
DATE SEJUR
AUG-2017
DURATA: 2 zile
prieteni
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
98.33%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 11 MIN

Dufftown și tur de Glenfiddich - o experiență care nu trebuie ratată în patria distileriilor

TIPĂREȘTE URM de aici

Din excursia noastră de 15 zile prin Scoția, 7 zile pline am stat în Edinburgh și asta ne-a permis să facem o mulțime de lucruri. Cu toate că am mai ratat câte ceva din lista noastră de acasă, dar am făcut altele descoperite la fața locului, a 8-a zi, a trebuit să ne luăm băgăjelele și să ne îndreptăm către obiectivul excursiei noastre și anume Ruta NC500. Dar până acolo mai aveam ceva de mers, nu ca distanță neapărat, Scoția nefiind o țară atât de mare, ci ca timp pentru că în drumul spre rută mai aveam de oprit la castele, pentru că tot eram în patria distileriilor urma să stăm o noapte și la Dufftown, ca să facem un tur de distilerie și abia apoi intram pe ruta noastră.

Drumul din prima zi presupunea aprox 200 de mile, dar aveam câteva opriri din care una singură fusese stabilită de acasă și anume Castelul Dunnottar. Pentru celelalte (Abația de la Abroath și Bazinul și rezervația de păsări sălbatice de la Montrose), ne-am abătut la sugestia punctului info din Edinburgh și am menționat aceste obiective la articolul despre Edinburgh și împrejurimi. Deci am ajuns la Dufftown cu mașina închiriată la Edinburgh cu care am făcut un drum de 200 de mile pe traseul Edinburgh - Dundee - Abroath - Montrose - castelul Dunnottar - Dufftown.

Zona în care se află Dufftown este renumită ca fiind una cu cea mai mare densitate de distilerii de pe glob, de aceea am hotărât și noi că aici vom alege să vedem o distilerie, chiar în Dufftown fiind 6. Că distileria a venit la pachet și cu alte obiective pe care le-am descoperit la fața locului nu a putut decât să ne bucure. Și asta pentru că Dufftown este un orășel mic și chiar dacă am stat puțin acolo am avut timp să-l batem la pas.

Dufftown este traversat de o stradă principală, Conval Street, la capătul căreia a fost și casa noastră, stradă intersectată în mijlocul orașului de o alta unde este un turn cu ceas, înconjurat de ronduri de flori. În jurul intersecției sunt concentrate toate cârciumile, un hotel, muzeul whisky-ului și aici, binențeles, ca peste tot în Scoția, și acest nod este punctul de plecare către toate facilitățile din orășel.

Astfel, în seara în care am ajuns, după ce ne-am cazat, am ieșit în recunoaștere și ca să mâncăm. Gazdele noastre ne-au făcut o singură recomandare pentru mâncare, restaurantul The Stuart Arms, dar pentru că mai aveam aprox 2-3 ore de lumină, am preferat să mergem, tot la sugestia lor, să descoperim orășelul. Unul mic, cum spuneam, frumușel, cu case cu grădini mici, pline de flori și câteva cârciumi.

În afară de distilerii, Dufftown se poate lăuda cu un castel, acum o ruină, la care am ajuns și noi pe jos, trecând prin grădinile și pe lângă Monumentul Eroilor de Război și de acolo printr-o pădure foarte frumoasă, pe poteci, preț de o jumătate de oră, până am ajuns la ruinele castelului Balvenie, mare, dar închis. Acum nu se mai vizitează, după cum ne spusese și Linda, dar l-am putut admira pe afară. La el se poate ajunge și pe șosea însă drumul este mai lung. Ne-am bucurat că am ales varianta prin pădure la sugestia Lindei, pentru că drumul a fost foarte frumos, iar pădurea aceea a avut ceva special.

După plimbare ne-am întors la Turnul cu ceas și pentru că prin tot orașul am văzut un afiș că în seara aceea, la principalul hotel din Dufftown, Hotel Commercial, are loc o petrecere cu whisky și dans, am plecat în căutarea hotelului, sperând ca acolo să și mâncăm. Petrecerea nu avea loc la hotel, ci în spatele lui, într-o sală ca un hangar, care era plină cu persoane de vârsta a 2-a, a-3-a, dar la care aveau acces și turiștii pentru 3 lire intrarea. Nu era chiar ca la palatul de la Linlithgow, unde ne-am distrat pe cinste, dar lumea dansa într-o veselie și după ce aveam să mâncăm și noi voiam să ne întoarcem.

Ce să te mai întorci, că am căutat să mâncăm până s-a terminat și petrecerea-petrecerilor. Am mers la pomul lăudat, la singurul restaurant recomandat de Linda, The Stuart Arms și cu toate că era doar 8 seara nu se mai servea mâncare, ci doar băutură. Am încercat și la celelalte, dar cu același răspuns. Singurul care ne-ar fi servit și la ora aia, era mult prea prețios și după ce ne-am așezat și am văzut prețurile ne-am ridicat și n-am nimerit ușa. Singura variantă era un meniu de 23 lire de persoană, fără băutură, care ni s-a părut prea mult. Ne gândeam că masa aia ne-ar fi dus lejer la 60-70 de lire și ni s-a părut cam mult. Dacă ar fi fost vreo atmosferă poate merita, dar în afară de noi mai era doar o masă ocupată de 2 tineri, în toată sala aceea cu o grămadă de mese frumos aranjate.

Și uite așa, după ce am intrat în absolut toate restaurantele din centrul Dufftown-ului și ne-au spus același lucru, am nimerit noi la restaurantul Indian care încă mai servea la ora aia și era ticsit de oameni. Noroc că erau mese destule și unii veneau, alții plecau, așa că am găsit și noi o masă. Nu mi-a displăcut dar nici nu m-am omorât după mâncarea indiană. Am mâncat doar că ne era foame, dar este prea dulce pentru gustul meu. Am mâncat miel cu sosuri, pui, orez, lipie, bere Cobra indiană și ne-a costat 30 de lire. Serviciu foarte bun, mâncare bună, atmosferă așijderea…. dar mâncarea indiană nu este tocmai pe gustul meu. Prietenilor noștri însă le-a plăcut foarte mult și au mai repetat experiența și la Inverness.

Garry, partenerul Lindei, gazda noastră din Dufftown, ne-a deturnat total de la traseul nostru și după ce ne-a argumentat cu poze și hărți, ne-a scos din autostrada pe care plănuisem noi să mergem și ne-a băgat pe drumuri naționale ca să ne putem abate să vedem delfinii, somonii care înnoată împotriva râului ca să depună icrele și castelul DunRobin, toate nefiind pe lista noastră de acasă. Din momentul acela am rămas numai pe drumuri naționale, cele 6 zile cât a durat circuitul nostru și până am ajuns la Glasgow, adio autostrăzi. Oricum șoselele Scoției sunt fără taxe de drum și parcări pe oriunde am fi mers.

Dar înainte să urmăm recomandările lui Gary, a doua zi, după micul dejun și sfaturile lui, am plecat cu bagaje cu tot și prima oprire a fost la Distileria Glenfiddich din Dufftown, foarte aproape de castelul Balvenie, la care fusesem cu o seară în urmă.

Dufftown este orașul cu cel mai mare export din regat (din cauza distileriilor). În Scoția sunt patru regiuni ale whisky-ului: Campbeltown, Islay, Lowlands şi Highlands cu subdiviziunile ei Speyside (unde sunt peste jumătate din distileriile Scoției) şi Islands.

Noi ne aflam în Dufftown, regiunea Speyside de unde provin cele mai populare whisky-uri din lume, fiind dintre cele mai dulci, ceea ce le face accesibile și pentru băutorii de ocazie. Soțul a vrut să introducem și un tur de distilerie în programul excursiei noastre și cu toate că noi, ceilalți, nu ne omoram după asta, am ajuns să fim foarte încântați că am făcut-o.

El a ales Glenfiddich, pentru că știa whisky, pentru că era dintre cele mai cunoscute… dar după ce am citit despre distileriile scoțiene și am aflat atât de multe lucruri, cred că trebuia tocmai, să alegem altceva, o distilerie nu prea cunoscută, un scotch pe care nu l-am mai băut, pentru că fiecare zonă se diferențiază prin produse specifice, pe care distileriile le obțin atât în funcție de factorii mediului cât și prin utilizarea materiilor prime proprii. Single malț whisky denumește băutura obținută din malțul unei singure distilerii.

Turul la distileria Glenfidich avea loc, la data vizitei noastre, din 20 în 20 de minute plus/minus câteva minute, în funcție de cum se adunau oamenii și a costat 7,5 lire de persoană. Turul a început într-o sală unde ne-a fost prezentat un filmuleț cu istoria distileriei și a familiei, disponibil în mai multe limbi. Aici am aflat că Glenfiddich este singura distilerie din Scoția deținută de aceeași familie încă de la înființare.

În 1886 William Grant, cu ajutorul celor 7 fii și 2 fiice au construit piatră cu piatră, cu mâinile lor, distileria pe care au numit-o Glenfiddich, Gaelic for Valley of the Deer. 120 de ani mai târziu whisky-ul lor a devenit cel mai premiat malț, unic în lume, dar cea mai importantă realizare este că distileria a rămas în familie, vreme de 5 generații, iar istoria merge mai departe.

După vizionarea filmului am început turul propriu zis, cu propoziția cea mai importantă pe care ghida ne-a spus să o reținem: „Whisky este supranumit și apa vieții iar cel scoțian numit și Scotch este printre cele mai populare din lume”.

Chiar la intrare, acolo unde este și casa de bilete, este galeria foto și arborele genealogic al familiei care de 5 generații duce renumele distileriei mai departe, în fruntea căruia tronează fotografia lui William Grant, întemeietorul distileriei, un scoțian get-beget. De asemenea, pe un alt perete este povestea distileriei în timp, exemplificată cu imagini sugestive despre anii în care s-a întâmplat ceva important.

Am vizitat apoi diferitele încăperi în care se țineau butoaiele din lemn de stejar în care au fost diferite arome - am mirosit și noi 3 și am fost puși să le recunoaștem. Am aflat că perioada de maturare este de minim 3 ani, dar la ei este de 12 ani pentru single malț (nu amestecat).

Lucrurile pe care le-am aflat la distilerie mi s-au părut foarte interesante, dar cum sunt total necunoscătoare în domeniu, o sa fac o înșiruire de chestii care mi-au rămas mie în minte.

Glenfiddich este printre puținele distilerii care au o instalație de îmbuteliere ca cea pe care am văzut-o. Totul se face automatizat și doar ambalarea în cutii se face manual. Toate ingredientele sunt de pe plan local. Apa o iau dintr-un izvor local renumit, (oricum aproape toate distileriile sunt așezate pe o vale, glen = vale, Glenfiddich = Valea cerbului) iar malțul tot din zonă, de la 6 mile distanță.

Cei de la Glenfidich vor să scoată un whisky de 100 de ani dar ghida crede că nu vor reuși pentru că alcoolul se evaporă în timp. Legea spune că un recipient care are mai puțin de 50% lichid, nu mai este whisky, iar butoaiele experimentale pe care le-am văzut erau de 50 de ani și într-adevăr erau evaporate aproape jumătate. În condițiile astea probabil că vor ajunge la 100 de ani aproape goale. Dar există acolo un whisky de 75 de ani pe care ghida, cu toate că lucra acolo, ne-a spus că doar l-a mirosit, nu l-a gustat niciodată.

Ce am mai aflat interesant este faptul că fiecare sticlă are zgâriat pe ea o serie, nu pe etichetă, ci chiar pe sticlă, așa poți verifica și dacă sticla este originală. Ne-am întors acasă și soțul care avea o sticlă de Glenfiddich, a verificat și a găsit într-adevăr numărul scrijelit pe sticlă.

Altă chestie haioasă a fost când ne-au spus cum/de ce au trecut de la sticla rotundă la cea triunghiulară, în colțuri. Au fost 3 motive, toate importante și toate legate de cifra 3

- sunt 3 componente ale whisky-ului, apa, malțul și drojdia

- are 3 tării, 3 grade de tărie la distilare

- având 3 muchii, după o noapte grea sticla în colțuri nu se rostogolește ca cea rotundă, rămâne lângă tine...

După ce am aflat cum se păstrează whisky-ul și am vizitat fabrica, la final am mers în sala de degustare unde am băut, că nu pot să spun degustat, 4 feluri de whisky. De 12,15,18 și 20 de ani, ultimul care nu se găsea încă în magazine, este experimental și se putea cumpăra doar din shop-ul de acolo. Ne-au spus că deocamdată au doar 20 de butoaie.

Cum șoferul care a fost cel care ne-a dus acolo nu a putut să experimenteze, am făcut-o noi și trebuie să spun că am ieșit pe 3 cărări de acolo. Eu nu sunt băutoare în general, iar de tării nici atât, așa că n-a fost de mirare că m-am amețit dar mi-a plăcut degustarea. Atmosfera care s-a creat era una specială, s-a trecut de la un whisky la altul cu povești și nici nu mi-am dat seama când m-am amețit. Șoferii, săracii, care nu puteau să guste nimic, au primit drept consolare un eșantion cu un whisky de 12 ani.

Nu pot să închei povestea de la distilerie și să nu amintesc de baia de la Glenfiddich. Când am intrat în baie am crezut că am nimerit într-un salon unde trebuia să iau ceaiul cu cineva. Un salon mare cu șemineu și măsuțe cu scaune am găsit în sala chiuvetelor ca să zic așa, o anticameră înainte de a intra la toalete.

La final am trecut prin shop-ul lor, fără să ne putem atinge de nimic, atât erau de scumpe. Am văzut vitrinele cu whisky de 26.000 de lire din care soțul meu a zis că putem să cumpărăm și noi o sticlă ca să-l mirosim de Crăciun și de Paște, după care îi punem dopul și tot așa, dar știind că există riscul să se evapore ne-am lăsat păgubași. Și totuși am aflat că sunt cumpărători pentru astfel de sticle, în special din Asia.

Cunoscători sau nu, un tur de distilerie la mama lor, este o experiență deosebită. Mie mi-a plăcut. Distileriile sunt peste tot în Scoția, tot timpul am trecut pe lângă ele. Unele aflate în zone mai retrase, altele în zone populate în care mai poți să vezi/faci și altceva, așa cum a fost și în cazul nostru. Oricum dacă vă plimbați prin Scoția merită și o astfel de experiență.

## end review sc
Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de Aurici in 25.11.17 15:50:05
Validat / Publicat: 25.11.17 19:08:28
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în MAREA BRITANIE.

VIZUALIZĂRI: 2194 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

26 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Aurici); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P08 Case din Duftown.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 73500 PMA (din 55 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

26 ecouri scrise, până acum

webmasterX
[25.11.17 17:02:24]
»

Mutat în rubrica "Descoperă Dufftown: Glenfiddich, alte obiective 'must see', ELGIN" (nou-creată pe sait)

krisstinna
[25.11.17 20:37:58]
»

@Aurici: Pff! Mi-ai făcut o poftă de Whisky

Felicitări pentru vacanță, review, poze.

Căsuța îmbrăcată cu haină verde e de vis!

webmaster
[25.11.17 20:40:05]
»

Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut

— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă SAU (1A) ar fi meritat rubrică nouă, dar crearea ei nu a fost considerată oportună (în acel moment);

— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ impus unei astfel de selecție.

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

===

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

Zoazore
[26.11.17 09:39:06]
»

@Aurici: Ha! Dai un Grant pe SB-ul ăsta?

Partea cu distileria e ff interesantă. Am citit-o cu voce tare, să ne informăm ”în gașcă”.

Poteca prin pădure e fantastică!

AZE
[26.11.17 09:42:57]
»

@Aurici: SB daca tot e la moda acum.

Plus ca ai povestit despre palinca englezilor.

O anumita densitate de distilerii exista si in Ardeal si aceea nu este chiar mica. Ma număr printre aia care cat produce atata consuma. asa ca magazinele poate sa dea faliment din partea mea

AZE
[26.11.17 09:45:36]
»

@Aurici: Acum observ se pare ca o sa ma cert cu Zoazore care a dat primul SB. Probabil am dat unul din noi cu câteva secunde diferenta. Web nu se poate da 2 SB uri? ...

Zoazore
[26.11.17 09:48:18]
»

@AZE: Nu ne certăm, că mie mi-a scris cu roșu de SB, că oricum vom împărți wisky ăla de la @Aurici, c-o știu darnică. De nu, merge și-o pălincă de Sibii!

AZE
[26.11.17 09:53:26]
»

@Zoazore: Bineinteles ca nu ne certam, iti las toata sticla de Grant de la Aurici iar eu beau palinca de Sibiu

Zoazore
[26.11.17 09:57:39]
»

@AZE: Acum ne certăm! Vreau eu palinc, na!

AZE
[26.11.17 10:17:57]
»

@Aurici: Felicitări pentru excursie și pătrunderea în lumea celor care produc acea băutură excelentă.

Lăsând la o parte toată gluma între mine și Zoazore chiar merită o excursie acolo, cel mai mult m-a amuzat posibilitatea cumpărării sticlei de 26000 lire. Deci se cumpără, se deschide o dată de paști și o dată de crăciun, se miroase, se pune la loc și... vom trăi pănă la adanci bătrâneți vorba basmului

Dar dacă am scăpat sticla pe jos o singură dată... adio basm...

doinafil
[26.11.17 12:07:26]
»

@Aurici: Un articol bun, cu informații utile.

Este curios, pentru mine, să citesc că mâncarea indiană a fost prea dulce, pentru gustul tău.

Din Palma de Mllorca, unde am mâncat și noi la un restaurant cu specific indian, am rămas cu părerea că mâncarea lor este f. f. piperată, iute, f. condimentată.

Așa cum spui și tu, că n-ai mai repeta un dejun la indieni, din cauză de „dulce”, la fel spun și eu, numai că din cauză de mult prea „condimentat, prea iute”.

Orășelul este foarte cochet, frumos, bine îngrijit!

Am votat cu drag!

AuriciAUTOR REVIEW
[26.11.17 12:08:54]
»

@AZE: Heiii, ce conversatii haioase aici! Va raspund diseara pe indelete pentru ca scriu in orb, pe telefon, in fata unui ceai, in Buzau.

Ca un adevarat turist ce sunt, am lasat toate balta si am plecat de acasa. Ce este mai frumos este ca nu stiu 7nde o luam de aici, inca dezbatem.

Va multumesc pentru comentarii, m-am amuzat.

AuriciAUTOR REVIEW
[26.11.17 12:11:20]
»

@Zoazore: Pai hai sa nu ne mai certam! As putea sa dau si eu scoth-ul si @Aze palinca.

Zoazore
[26.11.17 21:24:10]
»

@Aurici: Neah, că mă ”turtesc”! Dă-i lui! AZE, ca să-mi dea el mie palinca și-ți dau și ție din ea! dacă n-ai înțeles, nu-i bai! Nici eu!

AuriciAUTOR REVIEW
[27.11.17 09:42:57]
»

@webmaster: Mulțumesc mult! O săptămână ușoară!

AuriciAUTOR REVIEW
[27.11.17 10:08:09]
»

@krisstinna: Ieri am băut o palincă la Casa Seciu și m-am gândit la tine. Între timp sper că ți-ai satisfăcut și tu pofta pe care ți-am stârnit-o cu articolul ăsta. Te pup

@Zoazore, @AZE: Vouă mă adresez tot la pachet pentru că mi-ați înseninat ziua ieri. Mulțumesc pentru vizită și ecouri și sper ca vreodată să bem și scotch-ul și palinca.

@doinafil: Așa știam și eu despre mâncarea indiană. Și tocmai mi-a confirmat o prietenă care abia ce s-a întors de acolo. Mi-a spus că 12 zile a făcut o foame cruntă și că în afară de niște orez n-a putut să mănânce nimic atât era de condimentată. Bine... și din cauza mizeriei pe care n-a putut s-o tolereze. În fine... ce să zic. Poate că indienii care își deschid restaurante prin alte țări se mai adaptează. Prietenii cărora le-a plăcut au mai mâncat o dată la Inverness și ne-au spus că a avut același gust dulce.

Mulțumesc pentru vizită, vă doresc numai bine și călătorii frumoase.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
ioan marinescu
[27.11.17 17:38:57]
»

@Aurici: Felicitări pentru relatare. Eu încă n-am apucat să trec granița dintre Anglia și Scoția, dar treaba cu distilăriile și mai ales cu DEGUSTATULm-a pus pe gănduri, plus că mi-a lăsat gura apă. Deși în ultimul timp a început să-mi placă și ”burbonul”. am să-mi înscriu în intenții și o vizită la ”fustagii”!

AuriciAUTOR REVIEW
[27.11.17 18:20:15]
»

@ioan marinescu: Neapărat o vizită și la ei. A fost o experiență incredibilă și mi-aș dori să mai ajung și eu în viața asta. Mai ales că mi-a plăcut și mie degustarea. Whisky-ul ăla avea alt gust și aș vrea să mai experimentez, iar soțul meu dă din pinteni de când ne-am întors.

Mulțumesc pentru vizită și ecou. Eu, în America, cu toate că visez, ... nu prea cred. Nu sunt pregătită la cap să zbor atât. Dar... nu zic niciodată, niciodată.

Numai bine, călătorii frumoase și cât mai multe.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Dan&Ema
[29.11.17 07:23:05]
»

@Aurici:

Cam mult whisky in oraselul asta! De unde or culege atatea plosnite pentru ingrediente? Cred ca aduc si din import... ????

Frumos oraselul, fain castelul, minunate pozele, articol deosebit.

Eu nu suport whiskyul, e un gust incompatibil cu papilele mele gustative. Cunoscatorii vor spune ca sunt insa gusturi diferite, branduri, ani, retete.... dar nu tine la mine! ????

Felicitari!

Hai noroc cu sanatate ca-i mai buna decat toate! ????????????

AuriciAUTOR REVIEW
[29.11.17 16:15:33]
»

@Dan&Ema: Mult whisky, nu numai în orășelul ăsta ci peste tot în Scoția. Soțul meu a fost ca peștele în apă, abia am scăpat cu doar un tur de distilerie.

Hai noroc, așa e, cu sănătate ca-i mai buna decat toate!

Alex_Macedo
[01.12.17 23:42:59]
»

@AZE:

Ehm... bine că știu la ce poartă să bat, când trec prin frumosul tău oraș, pentru pălincă!

Scuze de off-topic.

Alex_Macedo
[02.12.17 00:19:03]
»

Ehm... revin!

Bravos pentru review și scuze de off, @Aurici!

... fratele plutaș din Sibiu, m-a tulburat...

Felicitări!

mishu
[03.12.17 11:07:28]
»

@Aurici: Iar m-ai deturnat de la intentia mea de a arcurge cat mai repede un articol si a trece mai departe. Am citit pe indelete articolul, m-am mirat si eu de mancarea indiana deoarece o stiam foarte condimentata, si mi-ar fi placut sa degust si eu ceva whisky.

Binenteles la primul drum acasa voi verifica si eu sticla sa vad daca e originala sau nu.

M-au amuzat si pe mine ecourile, si cum a trecut ceva vreme nici macar un nr rotund de voturi nu pot spune ca am facut, ci doar un numar par.

Felicitari si pentru articol dar si pentru poze care sunt superbe, votat cu mare drag.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
AuriciAUTOR REVIEW
[03.12.17 14:12:52]
»

@Alex_Macedo: Multumesc si-aici de vizita si pentru aprecieri.

Bat si eu la poarta colegului @Aze pentru ca Sibiu-ul este orasul in care ajungem cel mai des, la prietenii sotului de stagiatura, pe care ii vede regulat. Dar de cand ne inghesuim asa, el cred ca si-a luat seama

@Mishu: Multumesc, Mishulica, pentru vizita si ma bucur ca te-am retinut mai mult decat iti propusesei.

Ai grija de tine!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
elviramvio
[08.12.17 02:07:14]
»

@Aurici:

Interesant articolul tău și foarte util. Păi am aflat că Dan este foarte bun de luat în echipa de degustători de așa licoare, că cel ce se dă bine pe lângă el primește porția! Și văd că cele mai dornice de un drum acolo sunt femeile!!

Lăsând gluma, chiar și eu care nu sunt consumatoare, m-aș bucura să ajung la o distilerie de asta.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
AuriciAUTOR REVIEW
[08.12.17 10:51:58]
»

@elviramvio: Păi eu știu dacă n-o fi doar gura de colegul nostru

Cred că pentru femei este o experiență deosebită, tocmai din postura de neconsumatoare. Mie mi s-a părut foarte interesant, iar gazdele știu să facă turul foarte plăcut. Încep cu niște povești din viața familiei care a pus pe picioare distileria, care te acaparează cu totul și apoi ești curios să te duci la galeria foto de pe pereți și să identifici toate câte ai auzit.

Îți doresc să ajungi. Mulțumesc pentru vizită, week-end plăcut.

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
9 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Alex_Macedo, Aurici, AZE, Dan&Ema, doinafil, elviramvio, ioan marinescu, mishu, Zoazore

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.082916975021362 sec
    ecranul dvs: 1 x 1