In tranzit in Aeroportul din Doha si zbor cu Qatar Airways

TIPĂREȘTE

Zborul cu Qatar Airways

Asteptam cu nerabdare zborul cu Qatar Airways deoarece banuiam ca avea sa fie diferit de zborurile pe care le-am facut pana atunci. Cumparasem bilet de la Budapesta inspre Tokyo (Narita) -vezi impresii- cu 450 de euro dus intors si abia cand am comandat biletul am aflat ca aveam sa facem un stop la Doha. Mi-am zis in gand: “E bine! Vizitam (oarecum) si Qatarul cu ocazia asta! ”

Nu prea am citit multe despre Qatar, deoarece nu m-a interesat. Oricum aveam sa fiu doar in tranzit; dar despre aeroport am cautat cate ceva. De obicei e bine sa stii cate putin despre aeroporturile prin care treci. Desi conceptul e in general acelasi, fiecare are particularitatile lui.

Pentru a putea face profit, o linie aviatica are nevoie sa aiba curse cu avioanele cat mai pline. Daca au destui clienti, pot sa si scada preturile, luand-o in fata competitiei. Qatar Airways e una dintre putinele linii aviatice care are zboruri pe 5 continente.

Cred ca faptul ca au acuma destui bani din petrol si gaze naturale, le permite sa gandeasca pentru viitor si sa investeasca masiv in transportul international. Cu altceva decat desert, de ce sa te apuci? Petrolul si gazele nu o sa dureze o vesnicie.

Cu ocazia deschiderii unor noi linii in Europa de Est - Ungaria, Romania, Bulgaria etc. au avut si niste campanii pentru promovarea acestor rute. In prima istanta, ma gandisem, pai or sa le iasa ceva profit? Chiar se vor grabi, romanii, ungarii si bulgari sa se indrepte inspre Orientul Apropiat si Indepartat? Chestia e insa cu doua taisuri. Poate nu e atat o deschidere a Europei catre Asia, ci invers.

Avionul de la Budapesta la Doha

Nu foarte diferit de cele cu care am mers pana acum, insa cu mai mult spatiu inspre scaunele din fata. Iti puteai intinde usor picioarele sub scaunul celui din fata ta. In spatarul fiecarui scaun se afla cate un fel de ecran interactiv, unde poti alege sa vizionezi filme, asculta muzica etc.

Din echipajul de bord faceau parte si doi romani – Diana si Tudor (parca), care si-au facut treaba cu mare profesionalism. Din tot echipajul, cred ca doar sefa stewardeselor era din Qatar. Meseria ei principala fiind, cred, sa faca anunturile in araba. Capitanii de zbor, cred ca unul era italian si unul indian. Si pe celelalte avioane Qatar care am fost, toate echipajele erau formate din straini. De obicei din mai multe tari. Doua thailandeze, doua singaporeze... etc. mai stiu eu ce natii.

Un lucru care mi-a placut a fost cand capitanul a spus ca echipajul poate comunica in vreo 5-6 limbi, si limba romana a fost si ea mentionata. :)

Pe fiecare scaun, gasesti patura si perna si cate o pereche de casti de unica folosinta. Insotitoarele de bord schimba si vreo 3-4 tinute in timpul zborului. Cand te primesc sunt imbracate in visiniu – culorile Qatar Airways, apoi raman la camesuta; mai apoi isi iau alt tip de jackete albastre etc.

Incep prin servirea tuturor cu bomboane si servetele umede. Bauturi se pot comanda pe toata durata zborului – ele fiind incluse in pret. Nu au nici o problema in servirea bauturilor alcoolice. :)

La mancare, meniul de obicei apare pe ecranul fiecaruia si pentru main course, poti alege dintre doua (trei) feluri de mancare; asta daca le mai ajung felurile pana in capatul avionului :) De asemenea isi cer scuze pentru orice inconveniente, datorate faptului ca mancarea e preparata “according to islamic principles”.

Mancarea a fost foarte buna. La zborul dispre Doha inspre Tokyo, au dat mancare de doua ori. Adica cina si breakfastul. Pe zborul de Tokyo, avand si mancare japoneza. Pe fiecare traseu meniul a fost diferit si in general mancarea a fost calda si foarte buna.

Cateva sfaturi:

-In zborurile long distance, imediat ce se inchid portile avionului, sau vedeti ca nu mai vin alti pasageri si mai sunt scaune libere, mutati-va' Mai ales daca poti prinde trei scaune pe care sa te poti intinde, conteaza mult, la un zbor de 9-12 ore. Nu-i nici o rusine si nu va trimite nimeni la loc. Toti vor incerca sa-si gaseasca un culcus, imediat ce e clar ca nu mai urca nimeni altcineva.

-Un sfat primit de la niste prieteni care calatoresc foarte des long-distance: fiecare airline are cate un “Miles” program si membership. De obicei ca sa devii membru, trebuie doar sa completezi un formular online. Deveniti membri, deoarece in functie de lungimea zborului castigati aceste flying miles... sau pucte, pe care le puteti folosi mai apoi daca zburati din nou cu aceeasi companie. Inca nu i-am dat eu de capat exact cum e cu aceste “Qmiles”, dar m-am facut membru si vad ca s-au adunat ceva in urma zborurilo facute. Sa vedem daca mi-or fi de folos pe viitor, sau nu.

La zborurile long distance, cateva dintre sfaturile care mi-au fost de folos:

-cum ajungeti in avion descaltati-va. Lasati picioarele sa respire :) A mele chiar aveau nevoie, dupa ce alergasera prin frigurile de la Budapesta. Nu stiu cat de fericiti au fost vecinii... dar “problemele” nu dureaza mult. Mai bine asa, decat sa le tin murate.

By the way, pe langa alte cadouri primite de la Qatar – au dat niste pungute, in care aveai ochelari din aia de dormit, un pieptene de unica folosita, un fel de posetuta cu snur, pe care o poti pune la gat etc. ne-au mai dat si ciorapi Qatar – desigur de culoare visinie :) Am putut scapa astfel de ciorapii grosi, pe care am fost nevoit sa-i port in winter country.

-beti cat mai multa apa si in general e bine de evitat bauturile alcoolice, deoarece deshidrateaza.

-miscati-va cat mai des picioarele, ca sa nu se umfle.

-iesiti la plimbare. Va veti dezamorti picioarele si veti pune sangele in circulatie.

-imbracati-va lejer. Mai da-ti jos din parpalace, daca sunt prea multe. Datorita aerului conditionat, v-ati putea trezi insa cu nasul infundat, dupa o calatorie de 9 ore. Eu unul, am avut oarece probleme din cauza aerului conditionat.

Aeroportul din Doha

Este foarte intins – in sensul ca e mare distanta intre terminale. Se folosesc autobuze, si mergi cu autobuzul cativa kilometri. Pentru cei care sunt in tranzit ne-au dat niste chestii galbene la bagaje, iar boarding cardurile erau de asemenea galbene.

Cei cu boarding card albastru – sunt cei care intra in Doha. Autobuzele vor opri intai la Terminalul "Arrivals” – unde coboara cei cu boarding passurile albastre. Majoritatea pasagerilor insa, erau tranzit.

Mai exista boarding passuri, portocalii, pentru cei care au un “short transfer”. Trebuie sa se grabeasca la conectia urmatoare.

In aeroport se mai gaseste un Terminal pentru cei care zboara Business Class. Ei sunt preluati cu limuzina si dusi la terminalul lor, separat. Restul ajung la:

Terminalul Tranzit – care nu este foarte mare.

Ne-am fi asteptat la un aeroport mult mai modern. E vorba ca se extind acuma si construiesc altele noi. Toate scaunele in culoarea visinie a Qatar Airways.

Majoritatea angajatilor sunt imigranti. Imi era greu sa-mi dau seama de prin ce tari vin. Nepalezi ca agenti de securitate, thailandeze la vanzari, ceva africance... etc. Atat muncitorii din aeroport cat si pasagerii... sunt ca in Turnul lui Babel, de parca s-a gandit cineva sa amestece toate natiile pamantului.

Cel mai interesant lucru pe care-l poti face in aeroportul din Qatar – e “people watching”. Imi aduc aminte, ca aceeasi mirare si curiozitate le avusesem cu multi ani in urma, cand tot trebuia sa stam in tranzit prin aeroportul de la Istanbul. Desi diversitatea in aeroportul de la Istanbul este foarte mare, in Qatar am vazut alte natii si ce e mai interesant – foarte multi din clasa medie, sau de jos – ceea ce arata ca pretul biletelor s-a ieftinit cu adevarat in ultimul timp. Erau cativa, care parca mai inainte terminasera de muls camila... :) sau... ce-or face ei camilelor.

Prima oprire dupa un zbor long? –Exact! Toaleta!

Pe avion, cand vezi cum stau la coada, sa intre toti intr-o camaruta in care de abia ai loc sa te invarti si cand fluxul continuu, parca nu lasa timp ventilatoarelor sa-si faca datoria, te incurajezi in barba si-ti fortezi corpul sa nu se grabeasca zicandu-i: “Las ca nu aterizam noi odata? ”

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la toaleta mea de acasa si la alte detalii pe care nu se cade sa le impartasesc cu dvs. distinsi cititori etc., si cand ma trezesc ca-s prin Qatar si natura-si cere drepturile, ma apuca... asa... cum sa-i zic?? , o melancolie, de-mi vine sa-mi smulg parul din nas cu masina de tuns iarba.

Anyway... Exista o vorba din batrani: “Ladies First! ” Mi-au fost lasate in grija toate sarsanalele (si-ntre noi fie vorba – si propria-mi vezica) si sotioara s-a aruncat in necunoscut! Am reusit sa-i strig prin multime:

“-Sa nu stai mult!! ”

Nu a stat ea tare mult, dar mie mi s-a parut o vesnicie! Ii zic:

“-Da’ ce ai stat atata? Ca mai aveam putin si uscam palmierul ala... ”

“-Pai n-am stiut ca tre sa merg sa stau la coada ca la paine... ”

Oricum nu mai aveam timp de multe explicatii. Am zbughit-o inspre Les Restooms... cat am putut de repede, cu sotioara strigandu-mi din spate:

“-Sa nu te asezi!! ”

Ei nah... sa nu ma asez! Las ca vedem pe front cum e.

Ajuns la destinatie, aici coada nene. Toate toaletele ocupate si pisatorile la fel. De orice nationalitate ai fi... nevoile sunt acelasi. Nu cred ca este alta limba mai universala... :)

Intr-un sfarsit, dupa ce aproape crezusem ca mai oleaca si am sa folosesc buzunarul celui din fata mea, reusesc sa ma strecor pe o usa.

Aici cred ca inaintea mea fusese un camilar ceva, deoarece era plin de aparaie pe jos. In dreapta fiecarui wc-ul este si un cablu de dus. Tii dusul cu dreapta si te speli cu stanga. De aceea, prin tarile arabe stanga e privita ca “mana murdara”. Nu mananci cu stanga, nu dai mana cu stanga etc. Stanga e pentru alte treburi.

Reusesc sa sterg oala... si raman in balta respectiva, intr-un fel de pozitie semi-asezata. Am avut putin timp sa ascult simfonia care ma inconjoara. In stanga mea, era unul de icnea mai rau decat aia de trag la jug... "Orezul e de vina! strange la stomac! ", gandesc eu. In dreapta mea era un copil ceva, deoarece taica-su ramasese afara si-l incuraja. Nu stiu ce-i zicea, dar semana ceva cu:

-“Hai ca poti! ” “-Impinge! ”.

Ala micu... isi dadea toata silinta; astfel ca atunci cand a reusit, aproape ca-mi venea sa izbucnec in aplauze. Restul simfoniei, era intretinuta de zgomotele celor din celelalte celule si de tropaiturile celor de pe hol care vroiau sa se alature orchestrei.

Nu mai retin ce a fost acolo, pana la final... Dar am iesit nauc. Acuma nu mai stiu daca din cauza muzicii, a mediului inconjurator... sau din alte cauze. :)

Terminalul e pe doua etaje.

Sunt mai multe toalete, dar majoritatea sunt destul de mici si a naibii de pline. Sfatul meu: este una, chiar inainte de a trece de securitate - chiar cum coborati din autobuz. Majoritatea se grabesc sa stea la coada la controlul de securitate si trec cu vederea aceasta toaleta. S-ar putea sa fie mai buna si mai libera, decat cele de dincolo de control. Give it a try. De asemenea mai este una sus - undeva pe langa restaurante - aia de asemenea mi-a parut mai putin folosita.

La partier sunt mai multe magazine duty free, cu aceleasi parfumuri si accesorii pe care le gasim in mai toate aeroporturile. La suveniruri, ceva magneti cu perle – pe vremuri Qatarul fiind renumit pentru cautatori de perle (asta pana cand japonezii au inceput sa le cultive), camile sculptate, jucarii etc. vase de pus pe pereti etc. Jocuri de table (si sah) similare cu ce am gasi pe la Istanbul. Turcii au furat multe de prin partile astea.

Am inceput sa am o fobie cand dau prin magazinele astea de suveniruri. Fobia de “Made in China”. Ii gasesti pe chineji in cele mai neasteptate locuri. Ce trist ar fi ca atunci cand te mandresti cu ce mari minunatii ai cumparat de prin toate tarile pe care le-ai vizitat, un expert ti-ar zice ca toate provin din aceeasi fabrica din China – doar designul e diferit :) La intoarcere am cautat sa cumparam ceea ce ni s-a parut noua ca ar fi original. Preturile sunt in riali qatarezi - dar dau si echivalentul in dolari. Nu mai tin minte exact cat e paritatea.

Dupa ce am terminat si cu vizita obligatorie prin magazinele de suveniruri, am inceput sa urmaresc oamenii. Abia atunci iti dai seama, cat de putine ai vazut in lume. Cat de putine cunoastem.

Reuseam sa identific cateva rase, dar foarte multi imi erau complet necunoscuti.

Nu destul ca fizicul si trasaturile fiecaruia sunt diverse, imbracamintea fiecaruia – este cu atat mai diferita. Foarte multi imbracati traditional. Treaba asta cu moda, mi-a adus aminte de o istorioara:

Bunicul meu a fost sa ne viziteze in Cipru. De la tara, cu palarie... se tinea foarte chipes si la moda-n in sat la el. A venit singur pe la Istanbul si a fost foarte mirat de toate natiile pe care le-a vazut in aeroport.

Cand s-a intors, nu a mai vrut sa ia palaria, l-a rugat pe tata sa i-o aduca el. I se parea ca toti se uita prea lung la el, din cauza palariei :)

Daca te simti perfect acasa in cultura din care faci parte, iti dai seama cand ajungi intr-un aeroport, cat de ciudat si “anormal” poti arata! Este un sentiment straniu.

Am scris acest review, mai mult ca sa adaug cateva poze facute prin aeroportul din Qatar. Nu sunt ele cine stie ce stralucite, dar trebuia sa le pun undeva.

Foarte mare aglomeratie peste tot, cu majoritatea scaunelor ocupate. Aeroportul cred ca face cu greu fata numarului mare de pasageri care tranziteaza pe acolo. La portile de imbarcare, cobori undeva jos unde din nou esti preluat de autobuze si dus la avionul care te intereseaza.

In functie de cursa respectiva, incepi sa observi ca oameni cu trasaturi comune incep sa se readune. Cu cateva minute in urma erau pierduti intr-o mare de umanitate si diversitate.

Zborul Doha - Tokyo

Un avion mult mai mare, cu trei randuri de scaune a cate trei perechea. S-a dormit pe rupte. Eu am cam avut probleme cu somnul si am studiat toata enciclopedia de filme. Aici nu era doar Holywood prezent, ci si Bolywood, chinezii, arabii etc. Multe de vazut, multe de invatat.

Pe scurt, cam astea au fost experientele mele in aeroportul din Doha.

“Ma-as-salamah! ”

---

VIZUALIZĂRI: 30174 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI