Dinant - citadela saxofonului de pe malul fluviului Meuse

TIPĂREȘTE

Zi de toamna, singura dintre cele 10 petrecute in Belgia in luna octombrie. In restul zilelor au fost cca 24 de grade, soare, cald si mai ales muuuuulti turisti in orasele belgiene dar mai ales in Bruxelles. Si eu care credeam ca s-au terminat vacantele de primavara, vara, scolare, pentru pensionari, etc... Ce m-am inselat cohorte de turisti de toate varstele si natiile in trenuri, in orase, in muzee si mai ales in Grande Place din capitala institutiilor europene.

Dar parafrazand pe stiti cine, persoana importanta a culturii romanesti, eu am, n-am treaba la ora 9 trecute fix m-am prezentat in 6 din cele 9 dimineti unde altundeva decat in Garre du Midi??? Ma asteptau trenurile spre orasele pe care mi le-am propus sa le vizitez ,per pedes, cu harta in mana.

In ziua despre care amintesc aici aveam trecut in "agenda de excursii" - Dinant s/Meuse. In Belgia nu mai fusesem de 7 ani si in treacat fie spus mi s-a parut schimbata si din pacate nu in bine. Dar despre acest aspect cu alta ocazie, caci despre subiectul acestui rew. in speta cetatea medievala Dinant, numai de bine, mai ales ca fiind prin excelenta oras valon am avut satisfactia exercitiului de limba franceza, asa ca la mama ei acasa, melodioasa si delicata pe care am mai auzit-o mai rar in alte zone belgiene, poate cu exceptia Namur.

In speranta ca poate informatiile mele vor fi utile as vrea sa ma abat numai putin de la subiectul Dinant incercand sa dau cateva relatii despre procurarea biletelor de calatorie. din Garre du Midi. Aceasta este o adevarata uzina de transport feroviar, metrou si autobuze, ai senzatia ca esti intr-un adevarat oras. In incinta garii veti gasi, farmacii, automate cu dulciuri si racoritoare, magazine cu diverse obiecte de imbracaminte, incaltaminte, parfumuri, ceasuri, obiecte necesare unei calatorii, diverse fast fooduri unde dimineata poti lua o minibagheta cu diferite continuturi, croissante, patiserie de foarte buna calitate, cafea, ceai, apa. Sunt si banci comerciale dar si case de schimb pentru turistii asiatici sau din alte colturi ale lumii care vin cu trenul de la aeroportul international din Bruxelles. Liniile de metrou sunt bineinteles subterane, parterul cuprinde casele de bilete si toate magazinele enumerate mai sus, si altele printre care politie, toalete, etc.tot la parter pe exteriorul acoperit se afla liniile de autobuze si iesirile din gara pe diferite tronsoane si la etaj urcand pe scarile rulante sunt peroanele garii, in numar de 16. TGV-ul (trenul de mare viteza) care face legatura cu marile capitale europene are o sala de asteptare si casa de bilete amenajate supercivilizat in cadrul garii.

Gara are un sistem de supraveghere continuu, camere de luat vederi la tot pasul dar si foarte multi jandarmi. Nu te poti rataci, pierde si nici nu am vazut cersetori, persoane agresive sau dubioase in incinta garii.

Panourile cu afisajul mersului trenurilor sunt mari, la vedere amplasate in cateva locuri din gara asa incat nu trebuie sa strabati distante mari spre a te informa. De la casele de bilete ale garii poti cumpara tichete pentru metrou 2 Eur. /segment de drum, cartele de 10 calatorii care costa 13,8 Eur. Aceste tichete sunt valabile pentru orice mijloc de transport in Bruxelles.

Trenurile sunt foarte confortabile ,cu mici exceptii vin si pleaca la orele afisate pe tabela electronica iar daca au intarziere de cca 5-10 minute maximum aceasta este anuntata insistent cu scuzele de rigoare pentru disconfortul calatorilor. Pe peroane nu exista banci pentru asteptare, acestea sunt numai in interiorul garii in fata tabelelor de afisaj.

In gara exista automate pentru achizitionarea biletelor de tren unde intotdeauna era un supraveghetor spre a te ajuta. Nevoie nu prea era pentru ca instructiunile afisate in lb. franceza, flamanda sau engleza sunt suficiente, trebuie insa sa ai numai monedele potrivite, caci aparatele nu dau rest sau un card visa, master, etc. Oricum conversatia cu functionarul respectiv facea deliciul diminetii pentru ca amabilitatea pe care salariatii o aveau pentru orice calator novice era atat de mare incat chiar ma bucuram sa ma las "indrumata".

Trenul spre Dinant programat la linia 16 avea in componenta vagoane care ramaneau la Namur indreptandu-se apoi spre Liege si alte 2 vagoane, ultimile care mergeau la Dinant dupa ce erau preluate de alta locomotiva din aceeasi gara. Am fost atenta sa ma urc intr-unul din vagoanele spre Dinant caci nu mai vroiam o experienta de" film de aventuri cu prosti" precum cea avuta cu ceva zile in urma cand din viteza si neatentie am luat trenul din Namur in sensul spre Louxembourg, asa incat vrand-nevrand am vizitat putin splendida zona a Ardennilor cu peisajele sale superbe pana la ultima statie inainte de a intra in marele ducat, intorcandu-ma in Bruxelles undeva spre miezul noptii dupa un scurt dar neprogramat minicircuit. Dar despre aventura Namur cu alta ocazie...

Calatoria cu trenul a durat cca o ora si 30 de minute (se lucreaza mult pe caile ferate belgiene si sunt tronsoane in care se circula cu viteza redusa, timp in care se anunta in tren pe un ton civilizat si politicos, cerandu-se scuze continuu pentru eventualele intarzieri si afisandu-se un nr. de sms cu pret modic pentru cei care vor sa transmita disconfortul suferit.

Gara din Dinant este mica, curata, cu o sala de asteptare modesta, insa dotata cu toate cele necesare unui calator.

Orasul este strabatut de fluviul La Meuse si este infratit cu Dinan (Bretagne), Hoddesoon (Grande Bretagne) si Chios (Grecia). Eu l-as asemui cu Sighisoara noastra, poate cu Sintra portugheza, cu Ronda- andaluza sau Gironna catalana., dar astea sunt doar umilele mele impresii.

Ce informatii aveam despre DINANT??? cca 75-80 km distanta departare de Bruxelles, 25 km de Namur si 200 km distanta de Reims regiunea Champagne a Frantei, cca 10.000 locuitori, situat pe malul fluviului Meuse oras prin excelenta valon, deci victorie pentru mine, limba franceza (... dragostea mea) la mare pret. Este de fapt o cetate medievala situata in varful unei stanci de unde se poate vedea intreaga localitate si o buna parte a regiunii Ardennes A fost un puternic centru industrial poate si datorita posibilitatilor de navigatie pe Meuse fiind acum un centru turistic puternic. In acest orasel inconjurat de munti, aflat asa ca intr-o mica caldare am respirat poate cel mai proaspat si curat aer, mi s-a parut a fi lipsit total de orice urma de poluare.

Fluviul MEUSE in valona, si Maas in germana si neerlandeza care strabate orasul izvoraste din regiunea franceza Lorena (Le Chatelet sur Meuse - Haut Marne). Din aceeasi regiune estica a Frantei izvorasc si Sena si Mosela. La Meuse cum scrie pe harta primita de la centrul de informare turistica a orasului, (situat pe Rue Grande 37, malul vestic al raului, in imediata apropiere a garii) traverseaza Belgia, langa Namur se uneste cu Sabre mergand spre Liege - Maastricht si in zona Rotterdamului olandez printr-o delta cu mai multe brate alimentata si de apele Rinului se pierde in apele Marii Nordului.

Stiam ca la cca 7 km. pe malul estic al raului se afla un faimos castel Frey/Meuse patrimoniu al Valoniei, veche resedinta ducala locuita de peste 20 de generatii, un loc plin de istorie - Loudovic al XIV-lea, Regele Soare, gradinile in terasa, fantani, jocuri de apa cu o vechime de 300 de ani. Ma gandisem ca voi vedea locurile in care ca adolescenta de liceu visam, caci proful meu de istorie, un om de cultura care ne preda istoria Frantei pentru care avea un adevarat cult si vaste cunostinte, ca o poveste uluitoare cu regi, regine, intrigi de alcov, spadasini, inalti prelati, tradatori, in fine tot tacamul istoriei, care dupa cum bine se stie se repeta... Din pacate nu am avut parte de o vizita la castel caci... era inchis... asa incat tanarul de la Oficiul de turism al orasului dupa ce mi-a dat harta acestuia si mi-a facut recomandari pentru vizita in oras m-a invitat sa vin si anul viitor, poate atunci am sa pot vizita castelul. Am iesit usor trista din biroul de informatii turistice cu harta in mana si ochii, cei 4 caci am si ajutoare, mari, exclamand cu voce tare... wow... wow...

Primul impact a fost frumusetea fluviului asupra caruia planau ceva nori, si multimea de case vechi coborand parca din povestile copilariei, adapostind cu respect file de istorie si de viata, strajuind malurile apei.

Cu uimire am pasit apoi pe PODUL... cu saxofoane (Europa's Sax) pe care l-am traversat spre a ajunge la Citadela si La Collegiale. Pe pod sunt asezate din 2010 cate un saxofon reprezentand statele UE. Sunt si steaguri ale acestora. Saxofonul care repreztina Romania imbina mai multe culori rosu, negru, alb, la gura fiind negru si se numeste Vlad. De ce podul cu saxofoane? Pentru ca in Dinant s-a nascut in 1914 Adolphe Sax, inventatorul saxofonului carea avea sa infrumuseteze muzica universala de jazz. Podul nu este foarte mare dar este infrumusetat de prezenta saxofoanelor viu colorate, care fac o nota usor discordanta cu orasul in sine.

Ajunsa pe celalalt mal al raului, in fata ochilor mi s-a infatisat cu demnitate si frumusete citadela orasului, impunand respect.

CITADELA a fost construita pe ruinele unei fortificatii din 1051, extinsa in 1530. In 1703 a fost distrusa de francezi. Aspectul actual dateaza din 1818-1821 din timpul ocupatiei olandeze. In primul razboi mondial au fost lupte importante in zona, printre raniti numarandu-se si marele om de stat Charles de Gaulle.

Am urcat cu telefericul - 8 Eur, cam scump pentru cele 420 de trepte care raman in urma, cca 1 minut a durat marea urcare.

O panorama superba a orasului mi s-a infatisat aici ochilor, pana in departare unde se vede viaductul Charlemagne, soseaua care duce spre Franta, jonctiunea fluviului Meuse cu un alt afluent La Lesse dar si in sensul opus calea ferata care serpuieste printre munti spre Namur si Bruxelles.

Tot de acolo, de pe zidurile citadelei se vedea in toata splendoarea apele fluviului cu bateaux mouches ancorate la mal, asteptandu-si clientii intarziati intr-un octombrie generos pentru o plimbare. Exista posibilitatea achizitionarii unui bilet combinat - 16 Eur care include o plimbare cu vaporasul, urcare cu telefericul in citadela si vizitarea grotei La Merveillese un pret foarte bun pentru aceasta oferta.

Am intrat intre zidurile citadelei si am vizitat muzeul cu diverse exponate, obiecte de razboi folosite in timpul asediului, incaperi cu destinatii speciale, tunuri, etc. Dupa ce m-am preumblat prin incaperile laterale si mi s-a parut ca am vazut destul am iesit in locul de joaca special amenajat pentru copii, unde se afla si un avion expus dar si un restaurant. Toate acestea se afla in partea dreapta a extremitatii citadelei. Tot acolo in apropiere este cimitirul francez iar in stanga parcarii se afla un centru de echitatie.

Am coborat pe jos dar nu pe cele 420 de trepte ale citadelei ci urmand un traseu deosebit de frumos Chemin de Fort, Pont d"Amour si Rue St. Jaquer pana in PLACE PATERNIER, drum parcurs printre arbori batrani ale caror frunze aramii mi-au adus aminte ca toamna era la ea acasa.

In Place Patenier se afla bustul acestuia. Peisagistul Joachim Patenier (1480-1524) a fost o figura marcanta a orasului. Pentru vremurile acelea a fost un novator revolutionand arta peisagistica. Bustul acestuia este facut de sculptorul E. H. Luborne dupa o gravura a lui Durer iar fantana alaturata este opera unui mare sculptor belgian Benjamin Devigne.

Am trecut pe langa mica bisericuta St. Pierre si mergand cca 100 de m. pe strada cu acelasi nume am ajuns la ABATIA LEFFE. Da aici este vorba despre manastirea in care calugarii au facut cea mai buna bere nefiltrata care poarta acelasi nume Leffe., si care in treacat fie spus este ceva mai scumpa decat alte zeci de feluri de bere belgiana. Dar despre bere las cunoscatorii sa vorbeasca.

Abatia Leffe a luat fiinta ca urmare a donatiei Contelui de Namur in 1152, transformandu-se in manastire in 1200. A supravietuit tuturor atacurilor peste 8 secole. Reconstructia sa a fost facuta in sec. XVII-XVIII, dar constructia actuala a fost restaurata in 1931 dupa ce revolutionarii francezi din 1794 au distrus-o in mare parte. Din biserica initiala si clopotnita au ramas numai un portal si cateva fundatii. Vechea manastire este transformata in hotel dupa ce ani buni a fost chiar berarie.

Am coborat spre malul fluviului am trecut pe langa Athenee Royal si intrand din Place Paternier pe Rue ADOLPHE SAX am gasit amenajat un mic muzeu cu 2 camere in amintirea inventatorului saxofonului. In fata cladirii se afla o banca cu statuia muzicianului. Se pare ca locuinta in care s-a nascut acesta in 1814 s-a aflat in imediata apropiere. Dorind sa imbunatateasca clarinetul muzicianul a inventat in 1840 acest instrument pe care l-a brevetat in Franta.

Am citit undeva urmatoarele: "La ce bun sa-l frecventam pe Platon cand un saxofon ne poate face la fel de bine sa intrezarim o alta lume" (Emil Cioran). iar in cele 2 camere de la parterul cladirii parca am simtit ca intru putin in aceasta "alta lume" caci sunt aici expuse cateva instrumente muzicale din aceeasi gama de instrumente ,documente, inscrisuri printre care ceva ce mi-a placut foarte mult "Que serait la musique sans le jazz, Mais que serait le jazz sans le saxophone? "

Cine imi poate spune??? intrebarea este retorica.

Intorcandu-ma spre baza citadelei am ajuns la Catedrala - La COLLLEGIALE - Notre Dame de Dinant - Biserica Maicii Domnului, monument in stil gotic. Biserica m-a coplesit prin eleanta, frumusete si o nota de distinctie deosebita. O bijuterie in adevaratul sens al cuvantului.

A fost construita in sec. al XIII-lea, Filip cel Bun in 1466 a avariat-o, apoi ducele de Nevers in 1554. A fost restaurata in sec. XIX-lea dar a suferit si in urma bombardamentelor din primul razboi mondial. Biserica actuala a fost reconstruita intre 1919-1923 de catre arh Christian Veraart. Are spatii generoase, lungime cca 50 m, latime 30 m iar nava centrala are o inaltime de 22 m., culoare largi de 14 m. Coloanele sunt cilindrice, locul corului este mic, turla domina fluviul la peste 100 m inaltime. Victor Hugo iubitor al locului a spus despre turla ca "seamana cu o cana mare de apa." In afara unor superbe vitralii, biserica are si picturi valoroase ale unui pictor creator de scoala romantica belgiana, Antoine Wiertz.

Comoara pe care o adaposteste biserica este racla de argint aurit a Saint Perpete, fost episcop de Tourgeren. Tatal sau a fost contele Ostiene. Sf. Perpete s-a nascut in Dinant si a murit in 617. Initial a fost ingropat in biserica Sf. Vincent apoi ramasitele sale au fost mutate la Collegiale Notre Dame. Racla din argint aurit este opera lui Filip Negre 1621, este decorata cu capete de heruvimi si medalioane. Se spune ca altarul a disparut in timpul revolutiei franceze, 2 muncitori au salvat bustul si l-au ascuns in pivnita casei lor. Bustul maiestrit lucrat participa anual la 2 sarbatori reglioase in speta de Sf. Maria in 15 august si de Craciun. Este venerat de populatia orasului dar si de oamenii din imprejurimi. si zona Ardennes.

Din fata catedralei am intrat pe Rue W. Churchill pe mana dreapta avand fluviul Meuse si vaporasele turistice iar pe stanga strazile cu casele vechi care isi pastreaza cu noblete vechimea.

Mergand cativa zeci de metri pe dreapta o cladire superba imbracata in iedera m-a impresionat. PRIMARIA orasului a fost construita pe amplasamentul fostei resedinte a printului episcop de Liege pe la 1700 si reconstruita in 1924. Cladirea este impresionanta, in fata acesteia in scuarul aferent se afla un grup sculptural foarte frumos si interesant.

In imediata apropiere se afla de asemenea cladirea tribunalului intr-o locatie de asemenea deosebit de frumoasa.

In zona sunt magazine dar si cateva restaurante cochete.

M-am intors apoi pe podul cu saxofoane caci mai aveam ceva de parcurs si anume LA GROTTE - pestera, denumita La Merveilleuse.

Se afla la cateva sute de metri de baza podului, pe soseaua care duce pe ruta Charlemagne. urcusul nu este greu chiar daca am avut senzatia ca intru deja in inima muntelui.

Intrarea a costat 8 Eur, nu erau decat 3 turisti nordici care asteptau in speranta ca vor fi cel putin 8 vizitatori pentru ca pestera se viziteaza numai in grup organizat cu ghid. Am mai stat ceva timp, pana am convins cativa japonezi rataciti si usor infrigurati sa intre impreuna cu noi sa viziteze pestera.

Am vazut si alte pesteri, sincer nu mi s-a parut deosebit de spectaculoasa la acel moment insa acum rememorand gandesc ca mi-ar fi parut rau daca nu as fi intrat. Vizita a durat cca 45 de minute, si a fost suficient de instructiva. Mai greu a fost de urcat la suprafata, deh , scarile, dar mi-a trecut......

Ar mai trebui poate sa mentionez stanca Bayard sub forma unui ac, separat de masivul stancos care strajuieste orasul.

M-am intors la gara orasului de unde am luat trenul spre Bruxelles si am lasat cu parere de rau in urma un oras deosebit de frumos cu peisaje de exceptie, pe care daca aveti posibilitatea va sugerez sa nu il ocoliti.

va doresc tuturor vacante frumoase

---

VIZUALIZĂRI: 4285 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI