Comillas în Cantabria e mai mult decât capriciul lui Antonio Gaudi

TIPĂREȘTE

Rup astăzi primele sfori turistice spaniole, iau taurul de coarne și vă plimb prin Cantabria verde, la braț cu muntele și marea, dar și cu fantoma lui Antonio Gaudi la Comillas, vechi sat de pescari cu aer aristocratic, devenit stațiune maritimă în secolul 19.

Recunosc că am trăznit de fericire, văzându-mă aruncată de soartă pe o cornișă, unde dibuiesc rapid un punct de belvede lângă Hotel Mar (vezi impresii), măsor panorama vegetală, drumul lung spre plajă si hăul din vale, simt deja corolele de spumă ale Mării Cantabrice și mă liniștesc.

La Comillas în, Cantabria Profunda’’, la 50 km de Santander spre vest, mi-am făcut veacul între ghilimele 7 zile (comillas =ghilimele) sub aripa... modernismului catalan... am scotocit-o prin buzunare cu mare curiozitate si bucurie.

Această stațiune maritimă carismatică e un dialog cu 4 coline, fiind scăldată la nord de Golful Biscaya și la sud de Muntii Cantabrici, paraleli cu coasta nordică... la o oră cu mașina am văzut faimoșii munți Picos de Europa și la 5 km e parcul rezervație naturală Oyambre, la 22 de km e peștera vestita Altamira, închisă însă pentru turiști.

Comillas are un destin interesant, e desemnată sit istoric –artistic în 1985, ea ne plimbă pe străduțe vechi pavate cu piațete mici și case de munte, cu o arhitectură medievala neo gotică și mudejar de secol 19, dar și cu o rută modernistă de Art Nouveau, o combinatie absolut inedită.

Comillas se află între statiunea San Vicente de la Barquera și vestitul sat medieval, Santillana del Mar, e mignonă, dar e concentrată în monumente vechi, fiecare unghi merită explorat, dacă ai timp ca mine.

Am ocolit -o pe exterior 7 zile, ea îmi zămbea în primele zile capricios, râdea cu grație în soare și-mi făcea semne, vino să mă vezi … ardeam de curiozitate, am coborât serile cu zburdălnicie, foarte lin, în jos pe o coastă, pe străduțe înguste, am descoperit unghiuri fermecătoare și case vechi nobiliare … pe unde Dumnezeu aterizasem? ... în ziua liberă am cercetat satul si statiunea detaliat, cu vizite pe interior la 3 obiective importante.

Descopăr pe un trotuar în centru desenul cu o scoică și o săgeată care marchează directia pelerinilor pe drumul spre Camino de Santiago … aveam să descopăr că în secolul 16 la Comillas exista un spital pentru drumeții care plecau în faimosul pelerinaj, ajungând de aici la Santillana del Mar, una din etapele rutei religioase.

In secolul 17 Comillas era un sat prosper de pescari cunoscut drept capitală a balenelor în golful Biscaya.

Comillas este cunoscută și sub numele de orașul arhiepiscopilor fiindcă 5 prelati sunt copiii locului, ei au săltat în ranguri bisericesti înalte, în secolele 17 și 18, primind dioceze prin America latină.

In secolul 19 acest pueblo își schimbă brusc soarta datorită localnicului Antonio y Lopez, un băiat sărac cu idei mari, care pleacă în lumea nouă, unde se îmbogățeste în urma comerțului cu sclavi.

El revine la Barcelona, unde pune bazele unei mari companii navale și de tutun, primind titlul de marchiz de Comillas din partea regelui Alfonso XII, drept multumire pentru ajutorul dat de el în timpul conflictului cu Cuba… acest marchiz intră în rândurile societății bogate și fiul lui se căsătoreste cu fiica lui Guell –patronul faimosului parc din Barcelona.

Marchizul de Comillas avea desigur nevoie de o casă de vară, a vrut să îl impesioneze pe rege și a construit în sat un palat numit Sobrellano, dar nu -și mai încăpea omul în pene, a vrut să îl impresioneze și pe Dumnezeu și a construit cel mai mare seminar care arată ca un uriaș palat, ce domină orașul.

Fiul lui, al doilea marchiz, Don Claudio pune bazele Universitatii pontificale, o clădire colosală, care suie parcă la cer… chiar am rămas cu gura –căscată.

In secolul 19 acest pueblo e invadat de artistii modernisti catalani, cu Antonio Gaudi în frunte, care primeste sarcina să proiecteze o casă divină pentru cumnatul marchizului.

Nobilii se stabilesc treptat în regiune, atrasi de plaje și Comillas devine o destinatie de vară renumită în Cantabria, care combină peisajul natural, cu arta și cultura.

Regele Alfonso va veni de două ori în vacanță pe aceste meleaguri, la invitatia marchizului de Comillas … atunci e introdus și curentul electric la palat, pentru prima dată în Spania.

Nu cred că e călător care să nu fi simțit farmecul rustic, medieval și modernist întâlnit la tot pasul prin colturile localitatii … m-a surprins contrastul arhitectonic din Comillas.

Antonio y Lopez, viitorul marchiz de Comillas aduce localitătii prosperitate și modernism, datorită legăturii lui cu artistii modernisti din Barcelona, Cascante y Colon, Domenech y Montaner și Gaudi care a proiectat cele mai importante clădiri moderniste.

Pe harta primită în poală de la oficiul de turism local în spaniolă, am descoperit traseul rutei moderniste și monumentale … eram desigur total ignorantă și avidă de noutăți.

Comillas oferă pe traseele pietonale indicatoare cu obiectivele turistice, era deja asaltată în mai de mici grupuri care veneau în vizită la singularul El Capricio.

1 Fuente de los Tres Canos 1889-arhitect Domenech Montaner, stil modernist

Chiar în centrul satului în Plaza Joaquin del Pielago, descopăr o fântăna ciudată, care seamănă cu un candelabru baroc, ea are trei guri și e decorată cu motive florale, vegetale și îngeri, în vârf are un delfin și o cruce … autorul ei este celebrul arhitect Domenech Montaner, autorul faimosului Palat al Muzicii Catalane din Barcelona, intrat în patrimoniul Unesco... prezența arhitectului la Comillas m-a surprins desigur.

2. El Capricio de Gaudi, stil neo-mudejar, modernist-1883-1885, arhitect Antonio Gaudi.

Această clădire capricioasă în mai multe stiluri artistice e asaltată de turiști, e o casă de vară ca o bijuterie pentru simțuri, e decorată cu plăci ceramice cu floarea soarelui, e una din cele trei clădiri proiectate de Gaudi în afara Cataloniei.

In 1969 casa a intrat în patrimoniul istoric național… e admirată, lăudată, o voi descrie separat, că umplu paginile cu descrierea ei. Casa a fost ridicată pentru un client bogat, Maximo Diaz de Quijano.

Pret bilet 5 euro, orar 10-20-intrarea nu se face prin parcul Sobrellano.

Când intri în marele parc răsare după gardul cu El Capricio întrebarea... ce este Palatul Sobrellano? e palatul marchizului de Comillas.

3. Palacio de Sobrellano 1881-1888, stil neo gotic modernist, arhitect Joan Martorell.

Acest palat s-a născut din ambiția marchizului de Comillas chiar pe locurile sărace unde el a copilărit.

Derulez puțin fimul vizitei în palat, am așteptat 30 de minute afară ora de intrare pentru primul grup cu ghid, altfel nu ai cum să intri... 3 euro intrarea, orele de vizită sunt limitate, turul durează 35 de minute.

Palatul e opera arhitectului Joan Martorell, care l-a prezentat pe Antonio Gaudi lui Eusebio Guell.

E o clădire gotică cu aere venețiene aflată în Barrio el Parque, palatul a fost inaugurat în 1888, regele Alfonso a pus piatra de temelie în 1881.

Am intrat în palat, fiind conduși de ghidul spaniol... holul este impresionant si luminat, o scară dublă de marmură albă mi-a luat ochii.

Am trecut prin sala de biliard, sala tronului, sufrageria cu un plafon interesant... am admirat un șemineu sculptat de Gaudi, mi-au plăcut vitraliile din interiorul palatului, în rest obiecte care reflectă gusturile marchizului de Comillas, etajul doi nu se vizitează... pentru turul ghidat în limba engleză, trebuia să mai aștept o oră.

4. Capilla Panteon , capodopera modernistă a Cantabriei–Arhitect Joan Martorell, stil neogotic modernist.

În grădinile Sobrellano, lângă palat am așteptat ghidul să deschidă ușa superbă albastră a capelei panteon –intrarea 3 euro, cu ghid vorbitor de spaniolă, la ore fixe.

Acest lăcaș religios este primul edificiu modernist din Comillas, realizat din piatră, e un fel de mică catedrală unde se află mausoleul familiei marchizului de Comillas.

In interior am descoperit cu uimire scaunele religioase proiectate de Antonio Gaudi... această capelă panteon a fost de asemenea inaugurată cu ocazia vizitei regelui Alfonso. M-am preumblat sprințar prin capelă, nu pricepeam ce povesteste doamna ghid unui grup de trei spanioli, dar am căzut în extaz în fața unor vitralii.

Am ieșit din ambianța gloriei locale a palatului, cu ochii pe dealul La Cordosa unde se ridică mândra Universitate pontificală, plină de mister, observ cu ochiul liber și 5. Poarta antică a universitătii, proiectată de Martorell în 1889, în stil neogotic modernist... era ora 13, am ratat ultima vizita ghidată în universitate, la ora 13, pret 3.50 euro.

6. Antigua Univesidado Pontificia -Universitatea pontificală din Comillas –Arhitect Joan Martorell.

Această clădire emblematică a orașului a fost inițial proiectată de Martorell, la comanda celui al doilea marchiz de Comillas, care a decis să pună bazele unei școli care va deveni seminar pentru săraci, condusă de iezuiți, ulterior clădirea e oferită Papei Leo 13.

In 1889 Domenech y Montaner adaugă clădirii originale niște elemente moderniste, punandu-și amprenta și pe intrarea principală. Astazi clădirea uriașă este Campus Comillas, o institutie de renume international pentru studiul limbii spaniole... detalii cred că ne dă colega @Cristina 47.

Pe exterior mi s-a părut ca o fortăreață de neînvins a stiinței, imaginea ei de carte poștală te copleșeste, ea poate fi văzută de la mare distantă, chiar din mașină... în lupta cu oboseala am renuntat să finalizez urcusul și întalnirea cu fantomele prelatilor... stop cadru lung pe masă de prânz și fuga la plajă să mișc degetele în apa mării.

7. El Cementerio ... Cimitirul, arhitect Lluis Domenech i Montaner, 1893.

Nu am avut starea sufletească de a face poze în celebrul cimitir cocoțat pe un deal, în drum spre plajă, am imortalizat doar îngerul exterminator al artistului Llimona.

Montaner și artistul Cascante au renovat în stil modernist un cimitir aflat pe ruinele unei foste biserici gotice de secol 15... nu am stat la taifas cu mortii, am coborât repede la chemarea oceanului, fara să cuget.

8. Monumentul marchizului de Comillas

Statuia în stil modernist a marchizului are pe vino încoace, el stă pe un piedestal și o coloană, cu ochii spre plajă, într-un parc liniștit, mulțumit că a schimbat fizionomia vechiului sat de pescari.

9. Portada Casa Moro sau Poarta păsărilor... am trecut de de 4 ori pe lângă poarta de piatră, venind pe jos din centrul vechi, peste drum de o șosea îngustă care mă ducea direct la hotel... era marcată ca monument modernist pe o hartă a orașului... am aflat cu uimire că Antonio Gaudi este creatorul porții de piatră cu forme rotunjite și trei intrări, una pentru mașini, alta pentru pietoni și o gaură simpatică marca intrarea pentru păsări... original... poarta e o copie a unui alt model din Barcelona... am crezut că mă joc cu ficțiunea.

10. Coteruca e o vilă roșie ca un castel de la 1870, ascunsă sus pe un drumeag chiar în spatele hotelului Mar, unde aveam reședinta temporară... ea a aparținut unei familii bogate.

11. Ultimul obiectiv de pe ruta modernistă e Asilo Hospital de Comillas - Azilul Spital proiectat de Cristobal Cascante în 1881... am văzut doar indicatorul spre obiectiv, aproape de hotel.

Ruta monumentală-istorica e scrisă în vechile monumente.

Arhitectura locală e pe gustul meu, case vechi de munte din piatră cu balcoane de lemn festonate cu flori stau braț la braț cu unele case cu blazon nobiliar din secolul 18 și 19, e peste tot un sentiment de pace și liniste, doar în toiul verii Comillas e asaltată de turiști, atunci are loc și o mare fiesta.

Destinul micilor așezări m-a fermecat din totdeauna, cobor coasta și mă zăpăcesc printre străduțe mici... ajung lipa lipa în centrul vechi istoric, în piața Corro del Campios , unde bate inima localitătii, aici e salonul în aer liber cu restaurante, mici magazine de suveniruri... evident e cea mai veche parte a satului, străduțe înguste pleacă în sus, pe pante.

E ora prânzului deja, se face bilanțul fructelor de mare pe farfuriile clienților, la terase... ajung în câțiva pași în Plaza Joaquin Pielago , unde e fântâna istorică, stau cu ochii pe indicatoarele turistice, prea multe obiective pe o palmă de pământ... mă atrage Torre de la Vega, un fost turn de apărare din sec. 14, unde intru la farmacie.

Casa Ocejo e la doi pași de primăria nouă pe un colț, ea stă cu ochii spre mica piațetă... are o fațadă rosie, ferestre neo –gotice, e celebră deoarece marchizul a cumpărat-o pentru mama lui, invitându-l și pe rege să poposeacă aici... Gaudi ar fi proiectat șemineul și un chioșc în grădina ei... am bifat-o pe exterior, cu o reverență culturală.

Plaza de la Constitution cu vechea primărie e o zonă pietonală cu o suită de case de secol 18, aflată în spatele lui Corro Campios... am intrat sâmbăta în biserica San Cristobal, care, ciudat are două intrări.

Această biserică de piatră impunătoare cu un turn de 30 de metri, e un templu plin de noblețe și a fost ridicată de săteni în sec. 17, finisarea ei având loc în 1831.

In inima bisericii e Cristo del Amparo, patronul pescarilor și o orgă de la începutul secolului 20, la sfârsitul secolului 19 Marchizul de Comillas a plătit reparațiile ei interioare.

Primăria veche e o clădire de secol 18, cu o arcadă romană și cu blazonul celor 5 arhiepiscopi, originari din Comillas, ea se află pe locul fostului spital al pelerinilor.

Din Piața Constitutiei, sus pe o coastă am descoperit o mică piațetă istorică, unde se juca odinioară bowling și se dansează cu ocazia fiestei lui San Pedro. Corro San Pedro m-a fermecat cu o mică colectie de case vechi nobiliare și o lampă stradală veche.

Nu departe este El Espolon pe Calle Antonio Lopez, o clădire mare de piatră nobiliară din secolul 18, cu niște steaguri și cu blazon episcopal pe fațada principală... fosta școală este astăzi centru cultural al orașului.

Vocea marină a stațiunii am auzit-o în micul port din 1716, Comillas a fost ultimul port folosit pentru balene, până în secolul 18.

Plaja mică de 1 km se află nu departe de centru, am mers cam 20 de minute pe jos, ea era deja testată la 23 de grade de turisti... nisipul e auriu, eu am ales o promenadă pe bulevard, cu regretul că nu am mașină să verific Plaja Oyambre și laguna La Rabia, considerate puncte de atracție ale regiunii.

Coasta din Comillas e ideală pentru practicarea sporturilor de apă, winsurfing, sailing... orașul are și un teren de golf.

In luna iulie potentialii turiști se bucură de concerte muzicale care au loc în palatul Sobrellano, Plaza Constitutiei sau biserica locală... ele se cheamă capriciile muzicale din Comillas.

16 iulie –Cine are norocul să pună piciorul în Comillas în toiul verii ia parte la festivalul închinat lui Cristo del Amparo, protectorul localitătii, după ce asistă la o procesiune maritimă.

Comillas e o destinatie turistica excelentă pentru o excursie de o zi, dacă aveti cazarea în Santander... 100 000 de vizitatori se opresc aici anual pentru capriciul lui Gaudi.

Comillas e o mică perla a mării care se adresează simțurilor, ea va rămane fixată artistic în atlasul meu geografic spaniol.

Va rog atașati un video–clip, Places to see in Cantabria –Spain –Comillas, youtube

---

VIZUALIZĂRI: 5297 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI