Coasta de Azur 2014

TIPĂREȘTE

Sejurul nostru a inceput intr-o duminica. Fiind trei cupluri, am inchiriat o viluta in Eze bor du Mer, insa despre acest oras, sau mai bine zis sat, nu o sa zic prea multe: are o plaja ingusta si cu pietre destul de mari, la intrare in apa sunt alge; am aflat de la unul din putinele restaurant de aici, si de fapt singurul in care am mancat, L’Epicurien (unde pot spune ca preturile erau destul de mari in raport cu portiile) ca in Eze bord du Mer nu exista niciun fel de magazin alimentar, ci doar o taraba cu fructe si legume in weekend (aveam bucatarie cu toate utilitatile la vila si hotarasem din tara ca o sa luam acolo micul dejun, si atunci aveam si noi nevoie de oua, ulei, lapte etc); de altfel, nu exista niciun hotel aici si treceau doar 2 autobuze: 83 (pe care l-am luat cand am mers la Eze) si 100 (facea cursa Monaco-Nisa si invers, fireste) si trenul.

Ca la alte recenzii, il voi face si pe acesta pe rubrici, ca sa fie usor pentru toata lumea.

Nisa

Autobuzul 100 ne-a lasat in place Garibaldi, o piata cocheta as putea spune. De acolo, am intrat usor in centrul vechi al Nisei. Stradutele inguste mi se par in orice context incantatoare, insa trebui sa mentionez ca pe strazile de aizi era un miros mai urat si parca nu era prea curat. Am trecut pe langa piata de peste, care era, de fapt, constituita din doua tarabe micute si oricum, daca vreti sa o vedeti, nu e in fiecare zi deschisa, noi am trecut pe acolo intr-o luni (era inchisa) si intr-o joi (era deschisa-daca se poate spune asa). Am ajuns in piata Palatului de Justitie, unde am si mancat. Dar, din pacate, nu am retinut ca restaurantul sa fi avut vreun nume, nu ca am fi fost foarte multumiti de mancarea in sine. Trecand peste, am continuat plimbarea in Cours Saleya, o piata ce se vrea a fi de flori, insa acum era inundata de restaurante. Am iesit de aici prin strada Alexander Mari parca, trecand prin fata operei (pe care era cat pe ce sa nu o vedem) si prin fata unei “chocolaterii” care era inchisa (am observat acest lucru in Nisa cel putin - multe locuri erau inchise lunea). Aceasta strada ne-a adus in piata Massena, in centrul ei aflandu-se o fantana cu o statuie in jurul careia erau “desenate” pe asfalt niste planete. Aproximativ vis-à-vis de aceasta fantana era un parc care apartine pietei, presupun. Noi am luat-o in partea opusa acestui parc, respectiv prin dreptul altui parc, Albert I, ajungand astfel pe Promenade des Anglais. Promenada nu ne-a lasat o impresie deosebita, ci ni s-a parut o simpla faleza. Oricum, am luat-o pe aici pana la hotelul Negresco unde surpriza! , nu mai aveai voie sa intri daca nu erai cazat acolo. Asa ca ne-am intors pe aceeasi promenada, ajungand din nou in Cours Saleya cu gandul de a ne aseza undeva (baietii voiau sa vada meciul, mai ales ca era perioada cu campionatul – cum sa il rateze?) ca sa luam un desert, un ceai, o limonada, baietii o bere, insa nu am gasit usor un loc potrivit din cauza unei practici destul de comune in zona si anume daca nu comanzi mancare (si chelnerii nu se referau prin asta la desert) atunci mai bine nu te asezi. In sfarsit, am gasit un loc unde sa putem sta linistiti.

In ziua de joi in care ne-am intors la Nisa, aveam in vedere Colline du Chateau de unde stiam ca sunt niste panorame superbe. Asadar, iata-ne din nou in piata Garibaldi plecand spre colina. Imi aduc aminte ca am cerut ajutorul unui localnic, ajungand astfel intr-o zona a Nisei care nu avea tocmai un miros imbietor, ci dimpotriva, si care era plin la tot pasul de surprize canine (si nu ma refer la caini in sine, ci la resturile lasate de ei – daca ma intelegeti) si acum ca stau sa ma gandesc, sunt sigura ca nu am nimerit intrarea principale, pentru ca nu prea era nimeni pe acolo si nu era niciun semn care sa iti indice pe unde ar trebui sa o iei. Am mers pe instinct si am ajuns unde ne propusesem: in dreapta panorama asupra Nisei, plajei si a dealurilor in departare iar in stanga asupra portului. Pe urma ne-am dumirit noi ca intrarea principala era de fapt un lift muuult mai ok decat locurile pe unde ajunseseram noi. Asadar am coborat cu acest lift, ajungand undeva aproape de Cours Saleya de unde am urmat acelasi traseu ca in prima zi in Nisa.

Eze (sau Eze Village, cum i se mai spune)

Multi probabil ar vrea sa ajunga aici datorita „renumitelor” parfumerii Fragonard si Galimard. Dar mie mi-a atras atentia in primul rand cetatea la baza careia ne-a lasat autobuzul 83. Pentru ca da, Eze este mai multe o cetate cu stradute inguste, dar curate si cu panorame de vis. Nu degeaba i se spune „balconul Mediteranei”. Noi am urcat pana la biserica dintr-o poza pe care o sa o pun, facuta unde ne-a lasat autobuzul, dar nu prea conteaza, oricat de mult ai urca de acolo, ai la orice pas imagini deosebite. Fiindca ne-a placut foarte mult, ne-am mai intors, insa de data asta am luat-o pe jos, pe poteca lui Nietzsche. La inceputul potecii, era un semn care te anunta ca drumul ar dura o ora si un sfert „for the young and fit”, noua luandu-ne o ora si 20 minute, chiar daca nu suntem prea „fit”;). Prima parte a potecii, sa zic primii 150 metri, este asfaltata, mai apoi fiind pietruita. De „foarte preferat” sa va luati macar niste tenisi daca va bate gandul sa urmati acest traseu. In fine, o prietena si-a luat sandale cu un toc de vreo 4 cm si nu pot spune ca s-a descurcat prea bine, dar nici nu s-a accidentat. Ideea este ca noi nu gasisem prea multe informatii despre acest drum si nu stiam la ce sa ne asteptam. De-a lungul potecii am intalnit in vreo 2 locuri niste tablii cu date despre viata lui Nietzsche. Atentie, daca mergeti cu autobuzul in Eze, cei cu rau de masina, trebuie sa va pregatiti emotional inainte, intrucat or sa fie cam multe curbe. De asemenea, sa nu faceti aceeasi confuzie pe care am facut-o noi, si anume ca Eze bord du Mer si Eze Village ar avea vreo legatura, insa nu au, singurele lucruri comune fiind numele si drumul care le leaga .

Saint-Tropez

Noi am inchiriat masini pentru a ajunge aici si va avertizez ca si aici ultima portiune de drum are multe curbe. Asadar, iata-ne ajunsi la Saint-Tropez. Auzisem ca aici ar fi o plaja mai buna decat pe restul coastei (in general, plajele de pe Coasta de Azur sunt pline de pietre) si Am plecat in cautarea ei. Nu ma intrebati cum se numeste plaja la care am ajuns, dar cu siguranta nu putea fi cea „principala”, ca sa spun asa. Dar eram inconjurati de dealuri, ceea ce nu putea crea altceva decat o imagine frumoasa. In continuare, am vazut Place des Lices, care ar fi piata principala, insa nu e altceva decat o simpla piata cu copaci si cam atat. Incercati sa evitati sa mancati aici, deoarece preturile ni s-au parut mult prea mari, de exemplu, o salata Caesar- 23 euro. Am mers si in centrul vechi, scopul nostru fiind acela de a ajunge la o cetate care se afla undeva mai sus. Nu de alta, dar auzisem ca s-ar vedea foarte bine imprejurimile. Cetatea era deja inchisa la acea ora extrem de tarzie (si anume 7 seara), dar nu a fost nicio problema, am putut admira zona si de la intrare. Toate ca toate, Saint-Tropez nu ni s-a parut cine stie ce, fiind si un orasel destul de mic.

Villa Ephrussi de Rotschild si peninsula Saint Jean du Cap Ferrat

Am mers mai intai la vila Ephrussi. La intrare, dupa ce cumperi biletele, ti se ofera un pliant cu traseul pe care ar trebui sa il urmezi prin gradina si pot spune ca pliantul ne-a facut treaba mult mai usoara. Gradina are mai multe tematici: spaniola, florentina, de piatra, de trandafiri, japoneza, exotica, provensala si „a la francaise”. De altfel, pliantul ne-a indicat si puncte de belvedere aflate prin toata gradina. Intr-un final, ajungi in zona „a la francaise” in care niste fantani cantatoare iti ofera un spectacol din ora in ora cred. Am intrat si in vila, evident, foarte frumos inauntru, stil baroc. In alta zi, am vrut sa facem traseul care inconjura penisula. Noi am pornit de la Baie des Fourmis, prima jumatate, deci pana la varful peninsulei, unde se afla farul, fiind asfaltata si in linie dreapta, adica nu urcai sau coborai. Dupa far, incepeai sa urci, iar drumul era pietruit. In anumite portiuni, nu exista gard si noi ne-am gandit ca ar fi periculos sa mergi cu un copil mic pe acolo, dat fiind si faptul ca era destul de abrupta prapastia. Drumul este oricum spectaculos, mai ales in aceasta ultima parte. Capatul este la Plage de Passable. Dar repet, noi am pornit de la Baie des Fourmis, dar se poate si invers, normal (adica sa pleci de la Plage de Passable, prima parte a drumului fiind in cazul acesta cea pietruita samd).

Monaco si Monte Carlo

Am luat trenul pana in Monaco. Gara de aici este underground. Am luat-o mai departe pe jos, pana la baza colinei pe care se afla Palatul Princiar. De acolo, am zis sa luam autobuzul, fiindca deja mersesem ceva, insa apoi am vazut ca nu era deloc mult de urcat (vreo 5 minute) si ajungeai fix in piata palatului. Pe noi ne-a lasat autobuzul undeva pe langa Oceanarium, pe care nu am vrut sa il vedem, si de acolo am mai avut putin de mers. Nu am avut voie sa facem poze, dar sper sa ma credeti pe cuvant cand va spun ca este superb in interiorul palatului. Dupa aceasta vizita, am luat alt autobuz (nu mai stiu numarul, dar cred ca daca dati search pe internet „Monaco bus routes” o sa va lamuriti) pana la vestitul Casino din Monte Carlo. Nu pare foarte mare din afara, iar noi inauntru nu am mers. Ne-am mai plimbat prin parcul din fata casinoului si apoi ne-am intors la viluta noastra. Ne-au placut mai mult Monaco si Monte Carlo, fiind parca mai curate si mai interesante decat Nisa.

Cannes

Am mers tot cu trenul pana la Cannes. De la gara nu era mult de mers pana la Palatul Festivalului, poate vreo 10 minute intr-un pas lejer. Ne-am facut si noi cateva poze pe covorul rosu, indreptandu-ne apoi catre centrul vechi al orasului Cannes. Am urcat aceleasi stradute inguste intalnite cam in orice zone vechi, itinerariul fiind, din nou, varful dealului, datorita panoramelor despre care citisem (in caz ca nu ati observat, avem o pasiune pentru asa ceva). Tot aici se gasea si o bisericuta, dar si un muzeu a carui vizita am inteles ca ar dura cam o ora jumatate. Noi am sarit peste acest muzeu. Cat despre La Croisette, nu am „calcat-o”, ci doar am privit catre ea, si pentru ca nu ni s-a parut nimic mai mult decat o faleza, am decis sa nu mai pierdem timp si cu dansa.

Antibes

Aici, am vrut sa facem o simpla plimbare si o si mai simpla vizita la muzeul Picasso. Din cauza unori nori foarte suparati care si-au facut aparitia, am scurtat oprirea in Antibes, rezumandu-ne la acel muzeu. La primul etaj am facut cunostinta cu operele unui pictor de care nu mai auzisem (si pe acest motiv nu i-am retinut nici numele). Mai, dar ce pictor! Cred ca a realizat tot ce am vazut cand era sugar, alta explicatie nu am! Un adevarat geniu, ce sa mai zici? Cat despre Picasso, aflat imediat la etajul urmator, pot spune ca a fost putintel mai inspirat decat vecinul sau de dedesubt. Ca sa fiu concreta: mazgaleli si stropituri, care mai de care mai artistice! Nu cred ca au fost facute in cea mai buna perioada a lui Picasso. Nu ma intelegeti gresit, toata lumea a auzit de Picasso si operele lui celebre, insa pe cele pe care le-am vazut aici nu le-as putea numi mai mult decat niste simple schite.

Transport si altele

Cum am mai spus, noi am frecventat doar autobuzele 83 si 100 si pot spune ca nu respectau cu sfintenie orarul pe care il gaseai in orice statie. Am experimentat intarzieri de la 5 minute pana la o jumatate de ora. Pretul era de 1,50 euro, indiferent de distanta. Atentie, cand stiti ca urmatoarea statie este cea la care coborati, trebuie sa apasati un buton verde din autobuz, fiindca daca nu este nimeni in statie si/sau daca nu se pasa pe acel buton, soferul nu opreste. Trenurile sunt mai „punctuale”, intarzierile fiind nu foarte des intalnite, dar de fiecare data anuntate pe ecranul aflat in orice gara. De asemenea, in fiecare gara exista birouri turistice de unde poti cere informatii si poti gasi harti si pliante. Ma repet, plajele de pe Coasta de Azur nu sunt prea bune. Noi nu am putut sta la plaja din Eze bord du Mer, dar am gasit o plaja cu nisip, apa curata si fara pietre de care sa te lovesti in apa in statiunea imediat urmatoare, Beaulieu. Avea si chaise-longuri (dar era 20 euro unul singur pe o zi) si un salvamar. In legatura cu asta, pe orice plaja pe care am vazut un salvamar, am vazut si in apropierea acestuia o tablie in care erau scrise temperatura aerului si temperatura apei, dar uneori (noi am patit asta intr-o singura zi) isi fac aparitia meduzele (nu sunt ca cele de la Marea Neagra – cele de aici fiind ca niste viermi rosiatici care te ciupeau) si prezenta lor este anuntata pe tabliile acestea. Deci, plaja din Beaulieu mi s-a parut mai mult decat decenta si ca sa fiu concreta, plaja aceasta este aproape de restaurantul Zelo’s Beach.

Atat am vazut noi pe Coasta de Azur. Am mai vazut, in afara ei, Ventimiglia (am ajuns imediat, aproape de granita Italiei cu Franta, evident), Aix-en-Provence, campurile de lavanda (o feerie) si canionul raului Verdon. Nu mai vreau sa fac review separat la acestea (avand in vedere ca suntem la rubrica „Descopera Coasta de Azur”, am zis sa nu fac aici), dar daca vreti sa stiti detalii, puteti intreba oricand.

Sper ca a fost de folos si la cat mai multe vacante la toata lumea!

---

VIZUALIZĂRI: 4232 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI