Vacanță de pandemie în Cipru

TIPĂREȘTE

Există unele locuri în care te duci și apoi se întâmplă cumva să te întorci, și iar să te întorci, și te trezești îndrăgostit și descoperi că te-ai tot întoarce... Pesemne un fir nevăzut te trage într-acolo. Pentru mine, un astfel de loc este Cipru.

Prima dată am ajuns în Cipru acum aproape 2 decenii, invitată la un simpozion științific, de unde m-am întors destul de dezamăgită, cu amintirea reliefului arid și neprimitor și cu un suvenir drăguț, dar scump și complet nefolositor, ca majoritatea suvenirurilor (pe care-l păstrez însă și acum!). Țin minte că am fost cazată într-un resort cochet în apropierea Larnacăi și că m-am ofticat teribil că nu-mi luasem cu mine costumul de baie (nici nu-mi trecuse prin cap; noiembrie fiind, acasă deja ne pregăteam de iarnă). Bugetul nu-mi permitea nicicum achiziționarea altuia la fața locului, însă de atunci nu mai plec niciodată fără acest articol vestimentar, dacă socotesc că există o cât de mică șansă să-mi folosească! ????

Am recidivat cu 2 city-break-uri, 2 ani la rând (2016 și 2017 - detalii aici) și de fiecare dată am sărbătorit Ziua Națională a României cu câte o scaldă în mare! În plus, am vizitat o sumedenie de chestii, am făcut cunoștință din plin cu delicioasa bucătărie cipriotă, iar atmosfera relaxată și nesperat de călduță de extrasezon ne-a cucerit pe deplin! Considerând că districtul Larnaca îl bifaserăm deja binișor, în anul următor ne-am rezervat o minivacanță de 5 zile în Paphos, zonă care ne-a plăcut și mai mult! Mai sălbatic, mai divers în peisaje și atracții, mai colorat, mai exotic!...

... Zboruri multe spre Cipru, prețuri accesibile... Una-două dai de o ofertă de nerefuzat spre Insula Afroditei! ????... La începutul lui 2020, am decis să petrecem Paștele în Cipru toți 4, „să vadă și copiii” ... Tati a cumpărat biletele de avion (Otopeni – Larnaca și Paphos – Otopeni), eu am antamat cazările; am fi petrecut 2 zile în Larnaca (să iei lumină de la celebra biserică Sf. Lazăr!... cum sună asta?!), apoi ne-am fi mutat pentru următoarele 3 într-un resort bengos, la 2 pași de Coral Bay (zona Paphos), în scop strict de leneveală. Toată lumea știe ce a urmat; visele noastre și o parte din banii investiți s-au transformat cât ai clipi în praf și pulbere!...

Un an mai târziu, vaccinați și un pic mai încrezători, am început din nou să cutezăm a ne face planuri de vacanță. Avem 3 momente din an când îi „prindem” pe studenții noștri: vacanța intersemestrială din februarie, cea de Paști și cea de Crăciun. Prima variantă a picat din start, încă nu ni se consolidase imunitatea, dar pentru vacanța de Paști puteam spera... Prea multe opțiuni nu se întrevedeau la orizont, porțile multor destinații erau încă închise, lumea avea alte priorități decât cele turistice.

Mai scotocitor și mai perseverent decât mine, Tati a dat într-o zi de o ofertă pentru Mallorca și am acceptat cu mare bucurie; în afara capitalei Palma, pe care am baleiat-o câteva ore cu ocazia croazierei din toamna lui 2019, insula era perfect virgină pentru noi, din punct de vedere turistic. La fel, Tati a cumpărat biletele de avion, eu am început documentarea și am conceput planul de bătaie, apoi am rezervat cazările. După vreo lună, întâi s-au decalat zborurile cu o zi sau 2, apoi cel de întoarcere s-a anulat complet. Am renunțat la bilete, le-am transformat în niște vaucere, pe care cine știe când o să le folosim...

Și totuși, noi unde mergem de Paști? Tati a prins iar a scotoci; de data asta a dat peste oferta de Valentine’s Day a companiei albastre, gen „1+1 gratis, cu îmbarcare prioritară și bagaj de mână de 10 kg incluse” . Doar câteva destinații erau disponibile, dintre care Larnaca părea cea mai fezabilă pentru noi; și-așa trebuia să ajungem în Cipru anul trecut... Trebuia să ne hotărâm repede, oferta era valabilă doar câteva zile! „În cel mai rău caz, se anulează și astea și mai ajutăm o companie aviatică să iasă din pandemie!” , am râs împreună și am decis să rezervăm. Bonus, de data asta avea să fie pentru mai multe zile ????. Pentru 4 persoane, biletele de avion ne-au costat aproximativ 400 euro, cu plecare pe 1 mai, ora 7:15 și întoarcere pe 8 mai, la 10:15.

Am sărit elegant peste capitolul documentare, cam știam cu ce se mănâncă Ciprul de Sud. Am trecut, cu entuziasm voit ponderat (conștientă fiind în ce loterie ne-am băgat din nou), la rezervarea cazărilor (pe booking, ca de obicei; filtre obligatorii: anulare gratuită și parcare disponibilă, fiind deciși deja să închiriem mașină la fața locului).

Am hotărât să împărțim vacanța în 2: primele 5 zile în zona Paphos, unde doream să revedem împreună cu copiii câteva chestii, dar și să bifăm altele pentru care data trecută ni se terminase timpul, iar ultimele 2 în Larnaca. N-a fost nevoie să caut prea mult; mi-a ieșit în cale destul de repede o vilișoară superbă amplasată direct în fața mării, la vreo 4 km de Paphos, iar în Larnaca am antamat din nou apartamentul pe care-l rezervasem cu un an în urmă, mai mult dintr-o chestie sentimentală (când a început nebunia și a trebuit să anulez tot, am avut un schimb de replici înduioșător cu proprietarul acestuia; mi-am promis în sinea mea că, dacă scăpăm cu viață și vom mai ajunge vreodată în Larnaca, voi rezerva tot la el). Desigur, voi povesti despre cazări atunci când le va veni rândul. Costuri: 610 euro/5 nopți (pe booking) + 100 euro o noapte suplimentară plătită la fața locului; 173 euro/2 nopți apartamentul din Larnaca. Se înțelege, fără mese incluse.

Timpul a trecut așa cum trece el, cu bune și cu mai puțin bune și vacanța noastră a început să devină tot mai palpabilă, dar am evitat să vorbesc sau chiar să mă gândesc prea mult la ea ????, de teamă să nu supăr zeii și să nu se evapore din nou ca un fum... În tot cazul, căpătam tot mai multă încredere văzând că nu s-a anulat niciun avion, n-a dat faliment niciun proprietar de cazare... Poate totuși de data asta ne iese! Când plecarea a devenit aproape sigură, am mai rezervat un apartament în Otopeni pentru noaptea de dinaintea plecării (268 lei) și încă o cameră single pentru fiica noastră, (care a venit și s-a întors la Cluj), la întoarcere (138 lei).

Evident, am tot urmărit evoluția pandemiei în România și Cipru și condițiile de intrare în cele 2 țări. Am primit cu bucurie decizia guvernanților noștri, aceea de a omite de la carantinare persoanele vaccinate complet de cel puțin 10 zile la întoarcerea în România și am sperat până în ultima clipă la una asemănătoare din partea ciprioților. Din păcate, am sperat degeaba (au introdus această regulă imediat după revenirea noastră acasă; ha-ha). Totuși, ne asumaserăm încă de la început posibilitatea de a fi nevoiți să facem ceva teste PCR sau altele de genul.

La momentul plecării noastre, lucrurile stăteau cam așa: în funcție de incidența cazurilor COVID-19, Cipru împărțise țările în 3 categorii de risc – verde (cel mai mic), galben și roșu (cel mai mare). România era la roșu, însemnând necesitatea unui test PCR făcut în cele 72 de ore înaintea îmbarcării plus altul repetat la sosirea pe aeroportul din Larnaca, plătit de călător (30 de euro; 32 dacă am fi aterizat în Paphos). Asta a însemnat o cheltuială suplimentară de aproximativ 350 de euro pentru 4 persoane. Partea bună a fost că toate testele ne-au ieșit negative ????. Faptul că eram vaccinați n-a avut nicio relevanță pentru intrarea în Cipru, dar au fost suficiente adeverințele de vaccinare (descărcate electronic de pe site-ul adulti. renv.ro) pentru check-in la plecarea din Cipru, precum și la sosirea pe aeroportul din Otopeni. NB: începând cu 10 mai, vaccinații sunt scutiți de la testarea PCR atât cu 72 de ore înainte de îmbarcare, cât și pe aeroport, pentru a putea intra în Cipru, indiferent de riscul epidemiologic al țării din care provin!

În plus, a trebuit completat cu 24 de ore anterior plecării un document de zbor numit CyprusFlightPass (și se cere în continuare) pentru fiecare călător, iar pe acesta îl puteți descărca de pe cyprusflightpass.gov.cy. (Cu ocazia asta, am aflat că zborul de întoarcere nu avea să mai fie pe 8 mai, ci pe 9 mai, ora 20:20! ; câteodată viața îți mai face și suprize plăcute ????...)

Noi am avut toate documentele în format electronic, pe telefon, însă pentru plecare Tati a fost inspirat să le și printeze și astfel fiecare dintre noi a avut o mică mapă conținând biletul de avion, rezultatul testului COVID, asigurarea de sănătate și flightpass-ul, ceea ce a ușurat nespus verificările; vă asigur că toate informațiile au fost atent cercetate de personalul ambelor aeroporturi! Noi n-am întâmpnat nicio problemă în acest sens, dar am asistat la vreo 2-3 scene și la situații neplăcute, când îmbarcarea n-a fost permisă. Sfat: descărcați-vă din timp adeverința de vaccinare, pentru că din când în când site-ul se mai înțeapă.

Concret, lucrurile au decurs astfel:

Am făcut teste PCR acasă, cu 2 zile înainte (pentru mine, Paul și Milena aceasta a fost o premieră; sincer, de etapa asta mi-a fost cel mai frică, nu de faptul că am fi putut ieși pozitivi, cât de disconfortul creat; am supraviețuit totuși...). Am primit rezultatele câteva ore mai târziu, pe e-mail.

Am făcut check-in on-line în seara anterioară plecării, în aeroportul din Otopeni am urmat pașii cunoscuți, cu controlul bagajelor, al documentelor de călătorie și de identitate etc. Am găsit aeroportul destul de animat la primele ore ale dimineții, multe din magazine deschise, aproape ca în timpurile normale.

Zborul a decurs fără incidente, avionul ocupat cam jumătate, vremea a fost bună, doar un pic de pâclă deasupra României și Bulgariei; am survolat apoi Turcia, Mediterana și am aterizat la Larnaca cu 20 de minute mai devreme. Autobuzele ce ne-au preluat de la avion ne-au depus într-o zonă-tampon, formată dintr-o sală mare plus un spațiu în aer liber, am urmat un circuit, ne-am scanat buletinele (asta a ținut loc de control de securitate), am plătit contravaloarea testelor și ni s-au verificat flightpass-urile, am fost testați din nou (în spațiul de afară, unde erau vreo 6-8 compartimente; tot circuitul a durat 15-20 de minute), apoi iar în autobuze, care ulterior ne-au dus în incinta aeroportului. Spre deosebire de Otopeni, aici parcă dăduse bomba, totul era închis, mai puțin birourile companiilor aeriene și cele de închirieri. La plecare însă, am găsit magazinele deschise și la fel vreo 2-3 mâncătoreli.

La întorcere, vă spuneam că n-a mai trebuit să facem teste COVID, fiind vaccinați. Pentru cei care ar avea nevoie, am remarcat diverse puncte de recoltare în zonele turistice din Cipru și cred că aveau și pe aeroport. Oricum, nu m-aș lăsa pe ultima sută de metri... De reținut că obligativitatea testării se aplică și copiilor peste 5 ani; am asistat la o scenă cu o rusoaică foarte supărată că nu i se permitea îmbarcarea fetiței sale (7-8 ani să fi avut copila), pe care n-o testase. Am primit încă din Larnaca, odată cu biletele de avion, câte o declarație în limba română pentru a o completa și prezenta la debarcare autorităților române; s-au împărțit și în avion astfel de declarații și se găseau peste tot și în Otopeni. Practic, o angajată de la DSP ne-a aplicat o ștampilă cu „exceptat de la carantină” pe aceste declarații, după ce ne-a verificat și ea adeverințele de vaccinare.

De prisos să menționez că în ambele aeroporturi și în avioane purtarea măștii de protecție este obligatorie, exceptând timpul cât mănânci/bei. De asemenea, nici despre alte măsuri de protecție anti-COVID nu cred că e cazul să mai amintesc, s-a tot vorbit: dezinfectante peste tot etc. Se cuvine doar să remarc reanjarea banchetelor în sălile de așteptare din aeroportul din Larnaca într-un mod inteligent, în formă de careu și faptul că, în sfârșit, am văzut și eu budele din Otopeni decent de curate!...

N-am rezervat mașină de acasă, cum facem de obicei, n-am vrut să mai blocăm (eventual) alți bani și ne-am gândit (absolut corect) că, nefiind o perioadă de vârf pentru turismul cipriot, vom găsi suficiente opțiuni în aeroportul din Larnaca. Nu știu dacă Tati a avut vreun criteriu de alegere sau pur și simplu s-a dus la primul ghișeu întâlnit, cel al companiei Astra & Petsas Rent a Car. Am primit o Toyota Corolla cu cutie automată, pentru toată perioada cât am stat în Cipru (1-9 mai), pentru care am plătit 340 euro, din care 80 au reprezentat o garanție pentru combustibil, care ne va fi returnată în maxim 30 de zile de la predarea mașinii (deocamdată n-am primit-o). Asigurarea pentru eventuale daune a fost în valoare e 1000 euro. Benzina ne-a mai costat și ea în jur de 100 euro (cam 1,2 euro/litru, cu mici diferențe pe ici-pe colo).

Precum se știe, în Cipru se circulă „pe partea greșită” a drumului (invers decât în România). La noi în familie doar Tati șofează deocamdată și a mai avut o experiență asemănătoare acum 3 ani, tot în Cipru. E un pic aiurea la început (inclusiv pentru pasageri), dar cică te obișnuiești repede. În plus, traficul nu-i atât de nebun ca pe șoselele noastre. Drumurile cipriote sunt bune și foarte bune și câteva autostrăzi străbat țara pe toată lungimea ei, așa că de la est la vest n-ai cum să faci mai mult de 2 ore! Singurele excepții (cel puțin deocamdată, întâlnite de noi) sunt în Peninsula Akamas, bună parte din ea fiind declarată parc național. Acolo drumurile sunt extrem de proaste, n-au voie (sau nu vor) să intervină; e a doua oară când ne aventurăm pe o parte dintre ele cu o mașină obișnuită și în mod clar e și ultima! Pentru Akamas recomand din suflet mașină de teren sau un buggie închiriat de la unul din multele centre din zonă.

... Ei, și iată prima vacanță după care nu voi scrie nimic despre mâncătorii!... De ce? Simplu: fiindcă nu am ce. În ideea de a da drumul la turism (sau pentru a limita foiala de Paști sau deoarece ciprioții nu stau deloc grozav nici la rata de infectare, nici la cea de vaccinare), s-a instituit lockdown pentru o perioadă de 2 săptămâni, din care noi am prins una și un pic (avea să se sfârșească fix în ziua următoare plecării noastre de acolo). Practic, toată vacanța ne-am petrecut-o în lockdown! ???? Ce ai voie să faci, pe scurt: stai în casă și iar stai în casă, poți ieși doar între orele 5 – 21, doar pentru chestii esențiale și doar după ce primești aprobarea poliției după ce le trimiți un sms! Nașpa!

Am aflat de asta cu vreo 2 sau 3 zile înainte de plecare și i-am scris un mesaj Olgăi, managerul vilei din Paphos, cu care apucasem să comunic deja. Care-i treaba, concret? Restricțiile se aplică și turiștilor? Vom avea voie să ieșim din casă? Are rost să închiriem mașină în aceste condiții? Olga mi-a zis că da, din păcate restricțiile sunt pentru toată lumea, dar, din câte știe, poliția nu prea are treabă cu turiștii. Și că aceștia nu trebuie să folosească metoda sms-ului, ci pot ieși după ce vor completa o declarație (ne va furniza ea câteva). Și că ea, în locul nostru, ar închiria totuși mașină, deoarece transportul în comun nu merge grozav, mai ales în perioada Sărbătorilor Pascale.

Ne-am gândit un pic și am decis să nu ne schimbăm planurile inițiale. În cel mai pesimist scenariu, vom sta cu mașina închiriată degeaba (dar la câți bani am pierdut până acum, ce mai contează 2-300 de euroi?! ????) lângă vilișoară/apartament, admirând de la o distanță rezonabilă zbaterea valurilor și adulmecând parfumul mării... Muuult mai bine decât acasă!

Bineînțeles că nu s-a întâmplat așa! Am completat declarații în fiecare zi (cam în genul celor care au funcționat la noi anul trecut, din martie până în mai), dar nu ni le-a cerut nimeni niciodată și nicio patrulă de poliție nu ne-a oprit mașina. La început de mai, în Cipru soarele apune pe la 19:30, oricum nu prea mai ai ce face afară după această oră, așa că n-a fost o problemă să fim în casă până la 21. Masca trebuia purtată în toate spațiile închise sau deschise aglomerate, ne-am conformat.

Absolut toate muzeele sau siturile arheologice erau închise, în schimb natura am găsit-o la fel de frumoasă (ba, mai frumoasă parcă, gătită în straie proaspete de primăvară) și fascinantă, așa că nu ne-am putut defel plânge de plictiseală! Am mers din nou în Akamas, la superba plajă Lara îndrăgită de noi, dar și de broaștele țestoase, ne-am plimbat din nou printre pereții verticali de piatră ai canionului Avakas („parcă sunteți între aripi de îngeri” , mi-a scris o prietenă căreia îi trimisesem o poză). Am colindat din nou Munții Trodoos și am poposit în câteva locuri dragi, precum satele Kakopetria sau Omodos (ne-a bucurat revederea, dar ne-a întristat pustietatea lor), am bifat un sat „nou” , Lefkaria, pe care am vrut să-l vedem în al doilea city-break, dar nu s-a mai organizat excursia.

Am făcut lungi băi de soare (prea lungi, a zis epiderma noastră la un moment dat) și repetate băi în mare; sincer, n-am sperat la acest ultim aspect... Că veni vorba, în primele 2-3 zile am prins apa mării un pic cam rece (21-22°, am căutat pe internet), totuși se simțea ok după oarece acomodare. În schimb, în ultimele zile, mai să nu ne mai scoată Dumnezeu din apă!... Temperatura aerului a oscilat între 24-27° în zona Paphos, cu 3-4° mai mult în Larnaca și Ayia Napa, dar se simțea mai cald decât era în realitate, pe alocuri canicular; noaptea se răcorea, însă nu exagerat. Vară adevărată, ce mai!

Am făcut o drumeție superbă pe munticei, o să vă povestesc cândva... Am revăzut „bolovanii Afroditei” și ne-am preumblat pe deasupra sea caves, de care data trecută n-am știut... Am petrecut o zi la celebra plajă Nissi, cu ape limpezi, colorate în incredibile nuanțe turcoaz... Am făcut multe, am avut o vacanță plină, cu chestii aventuroase, dar și cu romantism și relaxare.

Tot la capitolul lockdown a intrat și faptul că absolut toate restaurantele erau închise. Unele închise-închise, altele livrau în sistemul delivery (prin curier) sau take away (te duceai singur să-ți ridici comanda). Dar toate închise-închise în primele 3 zile din vacanța noastră, din motive de Paști! Asta chiar a fost o surpriză neplăcută, latura gastronomică a unei excursii e foarte importantă pentru noi!...

Prima lovitură am primit-o în aeroprtul din Larnaca. Plecați dis-de-dimineață, cu emoții și alte alea, n-avuseserăm timp/chef de mic dejun și acum ne cam resimțeam. V-am spus, totul închis, parcă dăduse bomba! Frustrați, n-am avut încotro și ne-am îndreptat spre parcare, să ne luăm în primire mașina închiriată. La intrarea în aceasta (parcare), am dat de singura (cred) cafenea deschisă, aparținând unui lanț celebru. Am simțit ceea ce simte însetatul în deșert, când dă de oază! Câteva prețuri: sendviș cu mozzarela și roșii – 5,75 euro, capuccino – 4,3 euro, espresso dublu – 3,5 euro. Tot aici ne-am rezolvat și la plecare.

Și prin alte locații am remarcat deschise câteva cafenele mici (doar terasele), precum și gelateriile.

Ajunși la prima cazare, Olga ne-a dat locația unui magazin alimentar din Paphos despre care bănuia, nu era sigură, că ar funcționa în perioada Paștilor. N-am mai ajuns până acolo, am întâlnit între timp un magazin românesc, unul rusesc și unul arăbesc. Așa că am avut de Paști ouă roșii și drob, pască și cozonac, dar și vinete umplute cu roșii uscate sau niște biluțe de brânză cremoasă aromatizate cu mentă. Pentru zilele următoare, am cumpărat chestii de pus la grătar, precum cârnați de Pleșcoi sau chiftele bulgărești.

Cele 3 zile libere au trecut repede, pe urmă s-au deschis toate magazinele alimentare, de unde ne-am aprovizionat cu tot ce ne-a mai trebuit. Pe marginea drumului (zona Paphos), sunt mici sere private de unde am luat roșii (delicioase) și banane. A, să nu uit: mai sunt niște magazine micuțe, „de cartier” , numite Kiosk; le-am remarcat deschise inclusiv în perioada Sărbătorilor.

Am comandat de câteva ori și prin take away. O dată, când am fost în Akamas, la Lara Restaurant (singurul din zonă), pe care-l știam de data trecută; o porție de biban de mare cu cartofi și salată – 12 euro, un sendviș cu pui sau porc – 6 euro, o salată gen grecească – 10 euro, o cutie de bere – 3,5 euro, un pet mare de apă – 1,25 euro. Altădată am luat de la Ocean Basket, de lângă Coral Bay (tipul ce ne-a pregătit comanda era român); fish & chips – 6,5 euro, sushi – 13 euro, un platou cu fructe de mare, cartofi, orez și salată pentru 2 persoane – 37,5 euro. În Larnaca, o tavernă de lângă biserica Sf. Lazăr ne-a oferit câte o musaca delicioasă pentru doar 6 euro bucata (plus vasele de lut în care se afla fiecare porție). Ultima oară am comandat de la un restaurant din Ayia Napa, câte un stifado sau ceva asemănător, în jur de 10 euro porția, cu cartofi și salată. Una peste alta, ne-am descurcat rezonabil pentru situația dată, aș zice (chiar dacă nu ne-am făcut suma de hrană marină la care speram).

... S-a făcut deja târziu, articolul ăsta iar a ieșit cât Casa Poporului... Mi-am propus să povestesc totul sintetic, într-o singură postare, dar se pare că nu e genul meu și pace! ???? Asta e, va trebui să mă suportați și cu alte ocazii... Bine, nu e obligatoriu, doar dacă vreți...

Ne-am și distrat, ne-am și relaxat. Dacă nu prindeam lockdown, era și mai bine.

---

VIZUALIZĂRI: 4400 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI