Surprinzător de fain

TIPĂREȘTE

Încep cu un citat care din punctul meu de vedere cred că se potrivește foarte bine Republicii Moldova - Nu putem direcționa vântul, dar putem ajusta pânzele.  – Autor necunoscut 

4 zile prin Chișinău atât am petrecut acolo. Exact atâtea zile am stat în capitala Moldovei. Evident am vizitat câte ceva prin țară, nelipsitele crame, ceva mânăstiri și am tras o fugă și până la Tiraspol, despre care am povestit anterior (vezi impresii). După fiecare excursie ne-am întors la Chișinău și așa am putut să-mi fac o impresie despre acest oraș. Mai mult chiar în ziua de Paște, am avut programat un tur pietonal, alături de ghida noastră dragă Svetlana! Dar să o iau cu începutul.

De cum am intrat cu microbuzul în orașul Chișinău am fost impresionat de bulevardele largi și de multitudinea de spații verzi din oraș, comparabile doar cu ce am mai văzut prin țările baltice. Din acest motiv orașul este destul de aerisit și la propriu și la figurat. Din păcate starea drumurilor nu este cea mai bună, este cumva la nivelul anilor 90, de la noi din țară!

Chișinău este capitala Republicii Moldova și are o populație de aproximativ 750.000 locuitori. Istoria orașului modern a fost foarte agitată. Dacă în 1812 era parte a Moldovei, intre 1812 si 1917 a făcut parte din Imperiul Rus, în 1917 aparținea de Republica Rusă, între 1917-1918 a făcut parte din Republica Democratică Moldovenească, între 1918-1940 a revenit la patria mumă România, între 1940-1941 a fost parte a URSS, între 1941-1944 parte a României, pentru a se întoarce la URSS în perioada 1944-1991. Din anul 1991 este capitala statului independent Republica Moldova!

Evident că această oscilație politică nu avea cum să nu influențeze dezvoltarea orașului. În ziua de azi Chișinău mi s-a părut a fi un oraș modern, cu oameni faini un oraș ce merită cu prisosință să fie vizitat, la fel ca orice altă capitală europeana.

Când am plecat de acasă am avut o mare rugăminte de la o prietenă foarte bună, bolnavă de cancer, să caut și să cumpăr ceaiul lui Ivan. Acesta se spune că ajută foarte mult bolnavilor de această groznică boală. Am luat la rând toate farmaciile din Chișinău și tot nu l-am găsit. Când am fost la Tiraspol la fel am căutat fără success. Draga de Svetlana a auzit acest lucru și chiar în ziua de Paște ne-a făcut o mare surpriză. Dimineața trebuia să ne întâlnim și să mergem în turul ghidat și Svetlana a venit încărcată ca un pom de Crăciun. Ne-a adus în prmul rând câteva cutii din ceaiul lui Ivan, cumpărate de mama dânsei de la o anumită mânăstire. Nu avea cum să nu ne dea lacrimile, când am văzut acest gest extrem de frumos și inimos. Mai mult avea la dânsa o sacoșă mare cu produse tradiționale de Paște, pe care aveam să le savurăm ulterior împreună.

Și așa încărcați am purces la drum. Bulevardul principal din oraș se numește Ștefan cel mare și Sfânt și urmele acestuia se găsesc peste tot prin Chișinău. Am admirat clădirea Primăriei și pe cea a Ministerului de Interne cu o arhitectură deosebită. Create de arhitectul Alexand Benadazzi.

Apropo, se pare că la începutul sec. XX Chișinăul era numit des ca micul Paris. Acest oraș este creația mai multor personalități istorice -primarul Karl Smidt, arhitectul Alexandr Bernardazzi, baronul Alexandr Stuart etc Dar in timpul Operației Iași- Chisinau in 1944 70% din centrul capitalei a fost distrus și din nefericire nu s-a mai restabilit. De pe carta orașului au dispărut frumoasele clădiri, pe care le putem vedea astăzi numai pe fotografii. Chișinăul nu a beneficiat din păcate de un plan de reconstrucție al orașului, așa cum s-a întâmplat de exemplu în Varșovia!

Pe de altă parte Chișinăul are un bogat patrimoniu evreiesc, pana la cel de al Doilea Război Mondial populația evreiasca constituia aproape 40%. Pe strada pietonala Eugen Doga in timpul excursiei Svetlana ne-a atras atenția la Centrul evreiesc Kedem, clădirea fostei sinagogi. Vis-à-vis se află biblioteca evreiasca “Ițic Mangher” . In Chisinau au existat mult sinagogi, se spunea chiar orașul celor 77 de sinagogi.

Aici pe strada pietonală Eugen Doga ne-am pus la masă la o terasă ce era închisă și am ciocnit un ou de Paște, am mâncat cozonac la un pahar de vin. Și am ascultat multe snoave moldovenești. Este absolut un privilegiu să ai parte de un asemenea tur de la o persoană foarte inimoasă. 

 Cu greu ne-am ridicat de la masă și ne-am continuat turul pietonal, Astfel am trecut prin Porțile Sfinte in Parcul Catedralei Centrale (1836) prin care au trecut și țării rusi si regii al României. Catedrala nu am putut să o vizităm deoarece era închisă pentru curățenie după noaptea de Paște. Noi am ales să luăm lumină de la o mica bisericuță situată lângă hotelul unde eram cazați. Și a fost mult mai bine așa, acolo era mult mai multă liniște.

Excursia noastră a continuat prin cel mai vechi Parc din oraș. Gradina Publică Ștefan cel Mare este fondată în anul 1818. Este un parc mare aerisit, un parc unde ne-am plimbat în voie și ne-am relaxat alături de localnici într-o frumoasă zi de mai, prima zi de paste.

In timpul excursiei am vizitat biserica greceasca - perla arhitecturală a lui Bernardazzi, clădirea Primăriei Chisinau, clădirea Spitalului “Regina Maria” si a Liceului “Regina Mari” , clădirea Muzeului Național de Arta. Evident toatedoar pe afară, de data asta fiind închise.

Am vizitat și clădirea ce adăpostește preșdenția Republicii Moldova unde se află draga noastră Maia Sandu o femeie politică de mare calitate, strict din punctul meu de vedere.

La un moment dat am ajuns la Arcul de Triumf unde am aflat de raza lui Sciușev arhitectul ce s-a ocupat de reconstrucția orașului, cu centrul geometric al centrului capitalei Porțile Sfinte așa cum mai este numit.

Chișinăul de la mijlocul secolului 19 era un orăşel mic şi sărăcăcios la marginea imperiului ţarist. Toamna şi primăvara drumurile erau desfundate, iar vara erau pline de praf şi nisip. Noaptea, oraşul era învăluit într-o beznă ca smoala. Cu toate acestea, oraşul nu era lipsit de un oarecare farmec, căci dealurile pitoreşti din jur erau înţesate de livezi şi vii întinse. Partea de jos a oraşului era un labirint de străduţe pe care chiar şi localnicii se mai rătăceau câteodată. Era o zonă cu case bicisnice, mlăştinoasă şi supusă capriciilor râului Bâc şi a vremii schimbătoare. În partea de sus, oraşul era mai bine organizat, şi aici se găseau nu puţine case frumoase, din piatră, cu verandă, scări şi curte. Era un cartier mai „aristocratic” . În acest oraş, în anii 1850, poposeşte Victor Şciusev, un funcţionar venit din Podolia, responsabil cu supravegherea spitalelor, împreună cu soţia sa, şi construieşte o casă pe una dintre frumoasele şi liniştitele străzi de pe deal. Casa, destul de modestă, dar totuşi nelipsită de un oarecare farmec, avea 2 camere orientate spre stradă, o tindă, 2 camere orientate spre curtea interioară, o cameră micuţă, pentru copii, bucătărie de iarnă şi o cămară.

În scurt timp, moare soţia lui Victor Şciusev, iar acesta se recăsătoreşte cu Maria Zozulina, cu care are patru copii – Serghei, Petru, Alexei şi Pavel. Toţi cei patru au avut destine remarcabile, dar dintre ei, cel mai celebru a devenit Alexei, cunoscut drept unul dintre cei mai mari arhitecţi ruşi ai secolului 20. Între multele construcţii la care a lucrat Şciusev, cele mai cunoscute sunt Gara Kazan din Moscova, Biserica-Monument Serghei Radonejskii de pe Câmpia Kulikovo, Biserica Sf. Vasile din Ovruci (pe care a restaurat-o), iconostasul de la Catedrala Adormirii Maicii Domnului de la Pecerska Lavra Kieveană, Mausoleul lui Lenin, Teatrul de Operă şi Balet din Taşkent sau staţia de metrou Komsomoliskaia din Moscova, considerată una dintre cele mai frumoase staţii de metrou din lume. A fost de asemenea, coautor al planului urbanistic al Moscovei, precum şi a câtorva alte oraşe din fostul imperiu sovietic. Între ele şi Chişinăul – oraşul modern pe care îl ştim astăzi a fost proiectat de Alexei Şciusev. În Moldova, el a mai făcut o casă în stil oriental în centrul Chişinăului, precum şi biserica şi fântâna din satul Cuhureştii Noi. Deşi a fost permanent atras de cultura şi formele tradiţionale, Alexei Şciusev a experimentat mai multe stiluri, de la Neo-rus, inspirat din arhitectura tradiţională rusă novgorodiană şi elemente bizantine, la Art-Nouveau, Neo-clasicism, Constructivism şi imperial stalinist. - sursa a fost articolul Chișinăul meu de Liudmila P.

Ce aș mai putea spune despre acest oraș? Mi-au plăcut oamenii, mi-a plăcut mâncarea, mi-au plăcut prețurile, dar cel mai mult mi-a plăcut setea lor de libertate și de dobândire a unei identități naționale!

Aaaa și era să uit! Mare nebunie printre conaționalii mei, a fost dorința să cumpere produse de la magazinul Bucuria. O mare bucurie pentru ei să savureze dulciuri tradiționale din Republica Moldova! De data asta eu am zis pas! Eu am căutat un restaurant care să servească produse tradiționale de Paște și nu am găsit așa ceva! Nu mi-a venit să cred. Noroc cu Svetalna, dar și cu o doamnă din grupul nostru, că am putut măcar ciocni un ou de Paște.

Cert este că marile sărbători creștine, trebuie sărbătorite în familie, cel mai bine acasă, nu în alte destinații! Părerea mea!

Recomandarea mea nu mai ezitați, vizitați Chișinăul este aproape, este ieftin și se vorbește româna!

---

VIZUALIZĂRI: 1665 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI