Vic

TIPĂREȘTE

Prima mea postare pe saitul acesta a fost despre Faenza, Italia. Ma gandeam sa va scriu despre destinatii mai putin batute de calatori dar am constatat ca cineva a scris totusi despre ea.

Despre urmatoarea destinatie chiar nu a scris vreun coleg din sait: am sa va povestesc despre oraselul Vic, situat la vreo 70 km de Barcelona. Intentia mea era sa vizitez in aceasi zi oraselele Vic si Ripoll, situate pe calea ferata R3 Rodalies de Catalunya (rodalies.gencat.cat/en/horaris) dar in Vic (unde am ajuns in 1,5 ore) m-a furat peisajul si am ramas acolo pana dupa amiaza, nu am putut pleca de drag. Imi facusem temele de acasa, cam stiam ce vreau sa vad, dar ce-am gasit a fost mai mult decat m-am asteptat. Si inca am mai lasat cate ceva nevazut.

Vizita a inceput in Plaça Major de unde am luat o harta buna (detaliata si cu mentiuni ce/de ce trebuie vizitat/vizionat) de la Oficiul de Turism. Orasul este cunoscut pentru producerea carnatilor si a salamurilor, care tronau cuminti in vitrine.

Catedrala (Catedral de Sant Pere Apòstol) se viziteaza in fiecare zi intre 10-13/16-19, fara taxa, dar daca vrei sa vizitezi cripta costa 2 euro. In interior remarcabile picturile murale ale lui Josep María Sert. Nu ratati curtea interioara.

Apoi a venit nebunia: am intrat in Palatul episcopal (museuepiscopalvic.com/en/menu/visit). Am luat bilet si mi s-a spus ca ei inchid la pranz (era in octombrie), dar ca biletul este valabil toata ziua si mai pot intra inca o data. Eram singura vizitatoare; luminile se aprindeau cand intram intr-o sala si se stingeau cand o paraseam. Colectiile erau aranjate in ordine cronologica si dupa tema: descoperiri arheologice, textile, morminte de marmura, picturi, sticla, piele, piese din aur si argint, fierarie, ceramica, monezi, fresce … Si intram intr-o sala si mai era alta, si alta, si alta. Si se aprindea lumina si apoi se stingea. Tot singura eram. M-a luat panica: probabil ca nu voi termina de vazut si raman aici. Atunci am inteles ce era cu biletul, de puteai intra inca o data. Nu am mai avut vreodata sentimentul asta ca nu voi termina de vazut un muzeu; nici macar in Luvru, unde era sigur ca nu voi vedea tot in viata vietilor mele. Si asta nu era o problema, doar panica mea era.

Am terminat cu pozele si am reusit sa ies. Foarte incantata de ce am vazut, un muzeu bogat, bine pus in valoare. Nu degeaba este considerat muzeu de interes national pentru Catalunia.

Am vrut neaparat sa vad muzeul artei in piele (Museu de l’Art de la Pell de Vic), m-am gandit ca va prezenta cum se lucreaza in piele. Nu a fost asa, erau doar piese lucrate in piele; nu am mai vazut asa ceva niciodata (decat ocazional prin alte muzee cate o piesa-doua in piele). Este o istorie a artei de a lucra pielea-pictata sau gravata. Erau scaune, paravane, sipeturi, tablouri, sei, dulapuri, usi, geamantane mici si mari, cufere, etc. De-a dreptul exceptional. Neaparat de vazut.

Apoi am luat-o la pas pe stradute inguste si linistite, am trecut pe langa catedrala, pe strada Rambla del Bisbat, podul Queralt peste raul Meder, templul roman, Esglesia de Sant Felip, Rambla del Paseig, Esglesia del Carme.

O zi minunata in Vic, Catalunia, Spania. Nici un oras din Spania nu ma dezamageste, capat mai mult decat visez.

---

VIZUALIZĂRI: 990 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI