Castlebar - National Museum of Ireland - Country Life

TIPĂREȘTE

Este situat in Parcul Turlough la marginea orasului Turlough pe soseaua N5 la 8 km. Est de Castlebar si la 240 km. de Dublin.

Coordonate GPS; ; 53.883986, -9.212476.

Program; de marti pana sambata; 10-17 Duminica; 14 - 17

Inchis; lunea si in sarbatorile legale

Intrarea este libera

Muzeul Country Life este cel mai tanar dintre cele patru muzee care alcatuiesc Muzeul National al Irlandei (a fost inaugurat in 2001) si este singurul existent in afara Dublin-ului.

Am ajuns usor pana acolo si am lasat masina in parcarea, cum altfel, decat mare, curata si bine semnalizata. Am intarat intr-un parc mare, foarte frumos, cu multa iarba, copaci si un lac pe malul caruia este muzeul.

In muzeu, am trecut mai intai pe la biroul de informare turistica de unde am luat o brosura si un ghid. Exista doua birouri de informare; unul este la parter in apropierea intrarii si unul la nivelul A. Cine doreste poate solicita un audio ghid. Tot langa biroul de informatii este un vestiar unde cei care au genti prea mari, ruxacuri sau haine groase le pot lasa, pentru un plus de confort in timpul vizitei in muzeu. Fotografiatul este permis, dar fara flash.

Un lucru obisnuit in toate locurile publice din Irlanda, deci si in acest muzeu este grija pentru persoanele cu diverse probleme de sanatate. Pe langa facilitatile puse la dispozitie persoanelelor cu handicap locomotor (rampe si scaune cu rotile) nici persoanele cu deficiente de vedere nu sunt omise. Ele pot atinge o multime de obiecte din muzeu, lucru semnalizat peste tot.

Ghiduri si brosuri sunt disponibile in limba engleza, irlandeza, germana, spaniola, franceza si poloneza.

Muzeul este foarte hi-tech; de la aspectul general al cladirii, la multitudinea de ecrane pe care ruleaza filme din viata taranilor si display-uri interactive. Este oarecum surprinzator ca pe langa exponate vechi de o suta de ani cu patina evidenta a timpului expuse in vitrine sa intalnesti toata tehnologia moderna ce poate fi folosita intr-un spatiu public de expunere.

Se incepe cu o prezentare generala a tarii, a satenilor si a perioadei din istoria tarii, respectiv perioada cuprinsa intre Marea Foamete din anii 1850 si sfarsitul anilor 1950, careia ii este dedicat acest muzeu.

Marea foamete din anii 1850 a fost un moment de cotitura in istoria Irlandei, care a influentat toate aspecte vietii. Pana atunci cultura de baza era cea a cartofului care potea fi crescut pe terenurile relativ mici si care asigura hrana de baza pentru fiecare familie. Cand cartoful a fost distrus iremediabil de o ciuperca adusa din Amerca de Sud, a inceput foametea in urma careia 1 mil. de oameni au murit, 2 mil. au emigrat, iar cei ramasi (din cei 6 mil. de pana atunci) erau in mare parte batrani si copii, toti bolnavi si slabiti. Ei au fost cei care au continuat sa traiasca in urmatoarea suta de ani, in conditii mult mai grele decat pana atunci. Poate mai putin influentati de distrugerea cartofului au fost cei care traiau in satele de pescari si care isi asigurau hrana zilnica din mare.

Intr-o tara aflata pana in 1921 sub ocupatie britanica, invatatmantul in scoli era aproape inexistent in zonele rurale; de baza erau bisericile si manastirile in care oamenii aveau parte de o bruma de educatie, in primul rand religioasa, dar cei mai multi erau analfabeti. Si acest aspect al vietii este surprins in muzeu.

Expozitia este repartizata pe patru etaje, in care muzeul ofera vizitatorilor sai ocazia de a vedea cum traiau oamenii in satele din Irlanda. Sunt evidentiate toate aspecte vietii; casele in care traiau (multe aratau ca niste simple cocioabe), modul in care isi procurau hrana (agricultura cu cultivarea pamantului si cresterea animalelor, pescuitul si vanatoare), obtinerea imbracamintei si a altor tesaturi necesare in casa, producerea si folosirea uneltelor, mijlocele de transport, religia si petrecerea timpului liber. Facand o comparatie cu taranii nostri care in general isi imparteau activitatile din an in functie de cele patru anotimpuri... taranii irlandezi nu alternau actvitatile in functie de iarna sau vara. La ei aproape tot anul aveau ce face si afara si in gospodarie, neexistand ierni cu geruri si cu zapezi, in care agricultura sa intre in repaus.

Pe langa muzeul propriuzis, exista un restaurant, o librarie, o biblioteca si birourile adapostite de fosta casa a familiei Fitzgerald, Victorian Turlough Park House. Casa este pe dealul de langa muzeu, un deal amenajat in trepte care poate fi urcat pe o scara lata din piatra. Biblioteca este acum amenajata in zona unde locuiau servitorii familiei Fitzgerald. In salonul familiei sunt expuse mai multe piese de mobilier si obiecte decorative. Cea mai interesanta mi s-a parut o pianaina in forma de harpa. Alaturi de casa propriuzisa, de zona unde locuia familia, este bucatria, o cladire adiacenta in care acum este un magazin cu suveniruri. Bucatariile erau construite separat pentru a putea evita ca un eventual incendiu sa distruga intrega casa si pentru ca mirosurile sa nu deranjeza locatarii si musafirii. Parcul si casa au apartinut familiei Fitzgerald pana in 1991.

Muzeul este o cladire moderna, cam austera dupa parerea mea, neavand nici cea mai mica legatura din punct de vedere arhitectural cu o ferma taraneasca. Poate din acest motiv si impactul emotional este mai degraba unul idilic, frumos ca in filmele romantice, dar mult prea departe de viata crancena pe care o duceau taranii, mai ales ca tara la acea vreme era sub ocupatie britanica si „ stapanii „ nu aveau nici un interes ca oamenii sa o duca prea bine. Dar exponatele sunt originale, frumos prezentate si interesante in special pentru cei nascuti si crescuti la oras.

Iata cam ce am vazut pe fiecare nivel.

La Nivelul A;

Un costum traditional din Aran Islanders (trei mici insule aflate in Vestul Irlandei), obiecte de folclor, fotografii alb-negru reprezentând modul in care traiau si munceau oameni din cultivarea pamantului sau din ce le oferea marea.

La Nivelul B sunt obiecte de atrizanat si tot felul de unele din gospodarii.

Nivelul C expune obiecte legate de meseriile de fierar, dulgher, cizmar, tesatoare si de pescar. Tot la acest nivel sunt prezentate cateva scrisori ale irlandezilor care in anii foametei au emigrat in America si in Australia. Acestia luau cateva obiecte personale in lungile lor calatorii, obiecte de stricata necesitate realizate de fierari sau de tesatoarele din sat.

Mai sunt prezentate cateva din fise pe care era tinuta evidenta obiectelor din muzeu, inainte ca acestea sa fie inregistarte in sistem electronic.

O zona este dedicata traditiilor, obiceiurilor si festivalurilor care au loc pe tot parcursul anului in difertite parti ale tarii, fiecare cu specificul ei.

Legat de traditii si obiceiuri am aflat ca irlandezii sarbatoresc prima zi a fiecarui anotimp, desi sa va spun drept eu nu am vazut si simtit acolo decat doua; primavara si toamna; nici veri calduroase nici ierni geroase sau cu zapada mai mare de trei cm. si asta foarte rar, putand fi ani in care sa nu cada nici un fulg. Diferite sunt in traditia lor, zile de incepuut ale fiecarui anotimp; primavara incepe la 1 februarie (Ziua Sf. Brigid), vara la 1 Mai, toamna la 1 august (Lunasa) si iarna la 1 noiembrie (Samhain). Inceperea fiecarui anotimp este marcata cu un festival.

De 1 Mai sau Bealtaine, se impodobesc casele si femeilie cu flori, se aprind focuri se canta mult si se danseaza. Toate acestea sunt menite sa aduca noroc si fericire. De la inceputul crestinismului in Irlanda, aceasta zi i-a fost inchinata Fecioarei Maria si taranii aveau un mic altar in bucatarie si unul in grajd, inchinat ei. Ea trebuia sa aiba grija si de bucatele familiei si de animalele care erau si ele o sursa de hrana.

Festivalului Samhain, un fel de Halloween se sarbatoreste in fiecare an in ziua de 1 Noiembrie care la ei inseamna inceputul iernii. Oarecum seamana cu ziua recoltei, cand oamenii sarbatoreau umplerea camarilor cu provizii pentru iarna. Sarbatoarea se mai numeste si " ziua fantomelor" cand irlandezii luau in serios spiritele rele si in ziua respectiva si in noaptea dinaintea ei, nu calatoreau singuri in afara satelor de frica sa nu se intalneasca cu spiritele celor morti. Oamenii purtau cu ocazia acstei sarbatori, masti care de care mai inspaimantatore, facute atat de urat incat sa sperie duhurile rele si acestea sa nu se apropie de ei si de gospodariile lor si puneau deasupra usilor de la intrarea in casa, cruci impletite din nuiele, care sa ii apre pentru urmatorul an si sa le aduca belsug si sanatate.

Si irlandezii sarbatoresc Craciunul si au traditii speciale pentru aceasta sarbatoare. Casele si grajdurile se curata temeinic. La fereasta se pune o oala cu apa, care se crede ca va fi binecuvantata de familia lui Isus in noaptea de Craciun. Multi irlandezi spun ca primul patut de copil a fost creat de Sf. Francisc de Assisi, pentru a descrie nasterea lui Hristos si in acelasi spirit ei imodobesc patuturile copiilor cu crengute de iedera si muschi. Ca si la noi si in multe alte locuri din lume, copiii primesc jucarii si dulciuri. Actori profesionisti sau amatori, interpreteaza o piesa de teatru cu alte subiecte decat nasterea lui Isus. Este o piesa cu aspect medieval, cu cavaleri si razboinici, care sunt inviati de un doctor atunci cand sunt rapusi in lupta.

Toata noaptea este lasata o lumanare sa arda pe masa din living si dupa ce toata lumea se duce la culcare. Se crede ca acolo unde Fecioara Maria vede o lumina, se duce sa binecuvanteze casa si familia care locuieste acolo. De Craciun obiceiul este ca oamneii sa isi viziteze rudele si prietenii, iar la cei la care nu ajung, trimit felicitari. Acest obicei frumos si romantic il au de fapt de-a de lungul intregului an, de cate ori este o sarbatoare sau un eveniment in familia cuiva. Nicaieri nu am vazut magazine mai pline cu felicitari si mai multi oameni care sa cumpere aceste mici dovezi de ganduri bune. Pentru ei, sms-ul, telefonul sau email-ul nu au nici cel mai mic farmec in comparatie cu primirea unei felicitari semnata cu drag de mana expeditorului. De Craciun se formeaza cozi imense in fata oficiilor postale.

Sarbatoarea de Boboteaza, este numita si a douasprezecea noapte si nimeni nu strange decoratiunile de Craciun inainte de acea zi si nu „ misca un pai „ caci ar aduce ghinion pentru intregul an. Sarbatoarea este pe placul femeilor irlandeze caci in acea zi, barbatii gatesc si spala vasele, ziua fiind una de odihna totala pentru femei.

La Nivelul D nu am urcat, acest fiind rezervat expozitiilor temporare.

Există o cafenea in Turlough Park House. Cefeneaua este foarte eleganta si moderna in acelasi timp. Exista cateva mese cu scaune, iar produsele puse in vanzare sunt expuse in vitrine frigorifice. Din nou am simtit ca zona este mult prea moden amenajata pentru specificul si tema muzeului. Mi-as fi dorit sa gasesc ceva mai rustic atat ca amenajare cat si ca meniu; in schimb am gasit salate, sandwich-uri, paste, supa, cafea, briose si alte produse de patiserie si prajituri de cofetarie. Practic nimic nu ma facea sa ma simt “ ca la tara “.

Cu toata nemultumirea mea legata de meniu si de mobilier, am descoprit insa ceva ce mi s-a parut interesant. Pe peretii cafenelei sunt expuse premii si diplome obtinute pentruca Brambles a fost prima cafenea din Europa, ce a obtinut pentru cafea facuta la filtru. "Medalia Gold Standard", oferita de Asociația de cafea din Europa – un premiu cu care nici o alta cafea irlandeza nu se poate lauda. Trebuie sa recunosc ca nu ma asteptam ca irlandezii sa fie atat de buni la prepararea cafelei. Desigur ca am gustat-o si eu si am fost incantata de gustul si savoarea ei.

Cine doreste sa manance afara, ceva ce si-a adus la pachet, o poate face intr-o zona special amenajata unde exista mese si scaune in gradina.

Magazinul cu suveniruri se prezinta mai bine la capitolul traditii decat cafeneaua. Se vand paturi, saluri si sosete din lana, boluri si alte obiecte de vesela sau de decor realizate din lemn si ceramica, produse cosmetice fabricate din alge marine, sapunuri, parfumuri si uleiuri naturale Burren, felicitari, CD-uri DVD, bijuterii din lemn si metal si o mare varietate de afise.

---

VIZUALIZĂRI: 3284 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI