O excursie „La pomul lăudat” – Cartagina

TIPĂREȘTE

Când am hotărât să mergem în Tunisia, mi-am fixat și un obiectiv; să vizitez Cartagina. Ca urmare, atunci când ghidul local a venit cu propunerea unei excursii cu acest nume, ne-am înscris imediat, chiar dacă în descrierea acesteia erau menționate mai multe obiective. Între acestea era și orașul Tunis. Deși M. A. E. România ne avertizase prin SMS să ocolim capitala, ghidul ne asigură că nu este nici o problemă. Și chiar așa a fost. Excursia, de o zi, a costat 55 de euro de persoană, incluzând și masa de prânz.

Excursia a fost organizată miercuri, lăsându-ne o zi de plajă după întoarcerea din Sahara, și încă una înainte de a pleca acasă. Plecarea este la o oră rezonabilă: 7:30. Totuși, micul dejun trebuie lua tot la Restaurantul Italian. Apoi, avem o surpriză, autocarul sosește cu vreo 10 minute mai devreme,

Culegerea celorlalți turiști durează ceva mai puțin ca data trecută. Și numărul acestora este ceva mai mic, suntem doar 25. Ghidul știe aproape binișor limba română. Se laudă că este autodidact și studiază limba noastră de un an. Oricum, informațiile și indicațiile date au fost inteligibile.

Toate obiectivele din programul excursiei sunt în, sau în jurul capitalei - Tunis. Ca urmare, după ce sunt preluați toți excursioniștii, pornim spre nord. Pe la jumătatea drumului facem un scurt popas. Cu această ocazie, ghidul ne recomandă să reținem indicatorul autocarului afișat pe parbriz, Acesta este R30. Totul este clar. doar că R-ul din parbriz este scris în oglindă.

Ajungem în Tunis în jurul orei 9:30. De la început remarc blocajele în trafic de la intrarea în oraș, exact ca pe la noi. Ulterior, circulația a fost fluentă. Oprim undeva în zona centrală. Primul loc vizitat este Piața Kasbah. Aceasta este o zonă liberă destul de mare, o aproximez la circa 2 ha, care are în mijloc un monument impozant. Acesta este considerat a fi Monumentul simbol al Tunisiei, care celebrează independența țării și istoria sa modernă, fiind un punct de referință major atât pentru localnici, cât și pentru turiști.

De jur-împrejurul pieței sunt mai multe ministere și clădiri administrative. Fac câteva fotografii, cu gândul că le voi identifica acasă. Suntem rugați să nu fotografiem Ministerul Apărării Naționale. Mă conformez, Singurul minister identificabil la fața locului este Ministerul de Finanțe. Acasă nu reușesc mare lucru. Identific doar Primăria și Palatul Dar El Bey - sediul guvernului. Mai sunt aici, dar neidentificate de mine, Ministerul Justiției, Ministerul culturii, Ministerul Turismului sau Ministerul Afacerilor Religioase. Tot în vecinătatea pieței, ghidul ne atrage atenția asupra Școlii Al-Sadiqiyah, cea mai veche școală din Tunisia, înființată în 1875.

Traversând piața în lung, ne îndreptăm spre următorul obiectiv, Medina – orașul vechi. Nu ni se spune nimic despre acest obiectiv. Acasă, însă, simt nevoia să aflu câte ceva. Caut pe net și citesc  că a fost fondată în anul 698, în jurul nucleului inițial reprezentat de Moscheea Zitouna. Cuprinde aproximativ 700 de monumente, inclusiv palate, moschei, mausolee, școli islamice și fântâni, datând din diverse perioade. Este inclusă în patrimoniul UNESCO din anul 1979.

Începutul este promițător. Trecem pe lângă o arcadă cu arhitectură arabă și intrăm pe niște străduțe înguste mărginite de clădiri vechi. Dar nu durează mult. Strada îngustă se transformă în Bazar. Acesta nu diferă cu nimic față de bazarurile egiptene pe care le-am vizitat. O mulțime de mici magazine, unul lângă altul, pe ambele laturi ale străzii, cu produse extrem de variate.

Dar noi nu avem timp să le studiem. Ne grăbim către o destinație precisă. Trebuie să ajungem la un producător armean de parfumuri și la magazinul său. Patronul ne prezintă prelegerea clasică privind unicitatea, calitatea,  avantajele, efectele, etc. etc. ale produselor expuse. Urmează, bineînțeles, îndemnul de a cumpăra. Nu am remarcat să fi cumpărat cineva ceva.

La încheierea vizitei, ghidul ne lasă liber pentru circa 40 de minute, indicându-ne locul unde se va afla autocarul, precizând că avem nevoie de vreo 20 minute pentru a ajunge acolo. Avem ceva timp să studiem bazarul. Unele dughene sunt adevărate magazine universale, altele sunt specializate pe un anume tip de produse. Cele „universale” au toate cam aceleași lucruri de vânzare.

La început, Doina se uită după o geantă. Dar nu reușește să cadă la învoială cu vânzătorii. Apoi se uită după câțiva magneți. Cu greu, reușește să convingă un localnic să-i vândă 4 magneți cu 3 TND bucata, plecând de la 10 TND. Dar nu a fost cu noroc. Până am ajuns la hotel, i-am pierdut pe undeva. Recunosc, eu sunt vinovatul. Apoi, eu mi-am dorit o farfurie. Reușim să ne înțelegem la 25 TND. Și, surpriză! În banii ăștia, vânzătorul ne inscripționează numele.

După aceasta hotărâm să ne îndreptăm spre autocar. Dar, nu știu cum s-a întâmplat, greșim direcția. Ne dăm seama abia când ajungem la ieșirea din bazar. Cu viteză maximă pornim înapoi, dând ușor din coate prin aglomerația apărută, parcă, din senin!

În capătul celălalt al bazarului ajungem la reperele semnalate de ghid: o poartă și o fântână. Acasă aveam să aflu că locul respectiv este Piața Victoriei iar poarta se numește Bab el-Bhar și marchează ieșirea din Medina. Tot atunci am aflat că drumul parcurs de noi, între Piața Kasbah și Bab el-Bhar este considerat axa principală a Medinei, de la care a început dezvoltarea ei. Parcă mi-a mai trecut nițel supărarea.

Ajungem la autocarul parcat pe bulevardul „Habib Bourguiba” , (fostul președinte al Tunisiei, între anii 1957-1987) cu o întârziere de câteva secunde. Pornim în lungul Bulevardului Habib Bourguiba. Ghidul ne spune că acesta  este considerat pe scară largă drept „Champs-Élysées al Tunisului. La un moment dat trecem, prin dreptul unei clădiri imense. Ni se spune că este sediul Ministerului de Interne, și că de aici a pornit Primăvara Arabă Tunisiană. Internetul îmi spune însă altceva:

După un timp ajungem în dreptul unui port. Ghidul ne spune că este portul comercial de mărfuri și că acesta este separat de portul turistic și de călători. Pe Google Earth îmi dau seama că cele două porturi sun aproximativ în aceeași zonă, dar în două bazine portuare diferite.

Destinația noastră este orășelul La Goulette, cel care găzduiește cele două porturi. Aici oprim la Restaurantul Popeye’s - La Goulette pentru masa de prânz. Încă nu este ora 12:00, dar m-am obișnuit cu prânzurile luate devreme.

După masă, în fine, ne îndreptăm spre Situl Arheologic Cartagina. Deși nu mai țin minte nimic din filmul Cartagina în flăcări din copilăria mea, (cred că prin anii ‘60:-??) îmi doream să ajung aici, să calc pe urmele lui Hanibal, așa cum mi-am dorit să calc pe urmele lui Alexandru cel Mare, în Siwa, Egipt. Dacă la Siwa am avut noroc, aici, nu:(

După ce trecem de poarta de intrare, remarc un plan al sitului. Nu îmi dau seama (nu văd bine! :() ce reprezintă detaliile sale, dar îl fotografiez. Studiindu-l mai atent acasă, îmi dau seama că sunt diverse parcele ale sitului, ce au avut diverse destinații. Dar noi am mers direct, și numai acolo, la Termele (Băile) lui Antonin, împărat roman în perioada 138 – 161 d. Hr., adică la mai bine de trei secole de la al treilea război punic. Deci, nici urmă de Hanibal, am parte doar de ruine romane.

Pentru început, oprim în dreptul a două panouri. Primul reprezintă planul băilor, așa cum arăta în urmă cu peste 1800 ani. Sunt indicate toate spațiile componente ale unei băi romane clasice. Remarc o simetrie perfectă a întregului ansamblu. Al doilea panou prezintă o secțiune verticală prin construcție. Cred că întocmitorii acesteia au avut multă imaginație! 😊

Lângă panouri, suntem cu câțiva metri mai sus decât platforma băilor. De aici nu văd o mare legătură între planul din panou și ce există în teren. Coborând între ruine impresia se amplifică. Nu mă pot abține să nu fac o comparație cu Termele lui Caracalla, din Roma. Diferența de vârstă de vreo 50 ad ani, în favoarea ruinelor din Roma, nu justifică diferența mare între cele două situri.

Coborând între ruine, dezamăgirea se amplifică, Sunt zone întregi complet libere. Apoi sunt grupuri de ruine independente, nu se remarcă o legătură între ele, o continuitate care să sugereze că au făcut parte dintr-un ansamblu. Mă șochează un... nici nu știu cum să îi zic :-?? - un bloc ce pare mai curând o stâncă adusă de pe un munte, decât ruina unui perete, sau a unei coloane! În nici un caz nu pot să identific spațiile desenate în planul văzut anterior.

Este drept, câteva ruine arată interesant, de parcă ar fi decor dintr-un film științifico–fantastic. :)

Totuși, undeva în colțul sud – vestic al băilor sunt câteva zone cu stâlpi și plafoane relativ întregi, ce par a defini câteva încăperi. Conform planului, aici ar trebui să fie vestiarul.

Și, ca să fiu cârcotaș până la capăt, mă zgârie pe ochi două coloane înalte, reconstruite pe socluri din beton. Tot ciudat arată o altă coloană ce pare intactă, care se ridică semeț în mijlocul unei zone fără alte ruine.

Petrecem aici circa o jumătate de oră, timp suficient pentru ceea ce oferă situl. La ieșire, în drum spre autocar, trebuie să trecem din nou printr-un bazar. Noroc că nu este prea mare! 😊 La plecare îl întreb pe ghid dacă termele sunt singurul loc vizitabil din Cartagina. De data asta nu înțeleg ce spune. Bâlbâie ceva despre niște miniștri. Mai târziu, acasă, mulțumită colegei @nicole33 am aflat că nici nu prea ai ce vedea în restul sitului, termele fiind singurul loc care oferă ceva.

Pornim mai departe. Următoarea destinație este Sidi Bou Said. Acesta este un sat pe malul mării, la nord de Cartagina, oarecum, la periferia Tunisului. Este renumit pentru casele sale vopsite numai în alb și albastru. Acest aspect i-a atras numele de „Santorini tunisian” . Din acest motiv a fost introdus în circuitul turistic. Înțeleg că există chiar o dispoziție a unei autorități locale care interzice folosirea altor culori. Rezultatul este plăcut ochiului.  Pereții sunt de un alb imaculat, parcă au fost zugrăviți zilele trecute iar ușile și ferestrele sunt toate în aceiași nuanță de albastru. Mă amuză faptul că o terasă cu mese pe trotuar are chiar și scaunele vopsite în alb și albastru.

Din nefericire, însă, marele interes turistic acordat acestui sat a dus la transformarea lui în un alt bazar. Tarabă lângă tarabă pe trotuare, sau mici magazine la parterul clădirilor ocupă cea mai mare parte a străzii turistice. Este al treilea pe ziua de azi, nițel cam mult pentru mine. Doina este însă mulțumită. Reușește, după lungi negocieri, să-și cumpere geanta pe care și-o dorise dimineața plus un șal de mătase.

Ghidul ne îndemnase să vizităm o anume cafenea, cică are cele mai bune sucuri și se vede și marea. Noi refuzăm să-i satisfacem interesele și, după ce vizităm în detaliu strada turistică și comercială a satului, pornim pe o stradă adiacentă. Este drept că pe aceasta nu sunt vizibile case, dar, după vreo 300 metri reușim și de aici să vedem marea. :)

Petrecem în acest sat circa o oră, din care, ultimele 10 minute pe o bancă, așteptând să treacă timpul. În cele din urmă, pornim pe drumul de întoarcere spre hotel.

Dar, excursia noastră turistico – comercială nu s-a terminat încă. După vreo 30 de minute oprim, este drept planificat, la o fermă ecologică. Remarc faptul că nu suntem singurul autocar oprit. Mă așteptam la un magazin cu produse cultivate sau obținute în interiorul fermei..., nu! :(Nu știu dacă acolo este o fermă sau nu, dar magazinul este un adevărat magazin universal. Am văzut acolo lângă tricouri și cosmetice același tip de ulei de măsline cu cel pe care îl cumpărasem noi cu 2 zile în urmă, la câteva sute de kilometri mai la sud. Sunt zeci de tipuri de borcane și flacoanec ărora nu le acord prea multă atenție, un metru pătrat de borcănele cu condimente și chiar și o zonă cu obiecte de artizanat. Petrecem și aici cam jumătate de oră.

În drum spre hotel intrăm în Hammamet prin partea de nord, mai puțin turistică. Ce văd din mersul autocarului îmi aduce aminte de mizeria și sărăcia pe care le mai văzusem în Edfu - Egipt, în drum spre Templul lui Horus. Trecem pe la câteva hoteluri pentru a lăsa o parte din turiști și ajungem la hotelul nostru puțin înainte de ora 19:00.

Mi-am dorit această excursie, dar am rămas dezamăgit de ea. :((Însă, în mod sigur, dacă nu aș fi participat mi-ar fi părut rău. De aceea, o recomand, sugerându-vă, însă, să vă gândiți înainte dacă vreți arheologie și pietroaie, sau shopping.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 54 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI