Cartagena - orașul de pe țărmul Mediteranei

TIPĂREȘTE

Odată cu plecarea din Almeria am părăsit Andaluzia și am intrat in Murcia, una din cele 17 comunități autonome ale Spaniei, având ca punct final orașul Cartagena.

Din Almeria până in Cartagena am mers, preț de aproximativ două ore, o parte pe aceeași A7, autostrada fără plată, și spre final pe AP7. Drumul nu a fost aglomerat, ba chiar pe ultima parte, după ce am intrat pe autostrada cu plată, am crezut că am intrat pe un drum inchis. Pe o porțiune de cel puțin 10 KM nu am intâlnit nicio mașină, nici pe sensul nostru de mers nici pe cel opus. Era ciudat să mergi printre niște munți golași, colorați in nuanțe de roșu sau gri, și să nu vezi țipenie de om - nu erau case, nu erau mașini – parcă dintr-o dată plecasem de pe Terra și ne teleportasem pe Marte.

Imediat ce am ajuns in Cartagena, ne-am cazat, am lăsat mașina in parcarea hotelului și am pornit in explorarea orașului.

Inarmați cu o hartă a orașului procurată de la recepția hotelului, am pornit pe o străduță ingustă, pietruită și mărginită de clădiri vechi, spre centrul istoric al orașului. Multe dintre clădirile vechi, probabil din secolul 19 sau inceputul secolului 20, se aflau in reabilitări, dând un aer de șantier vechiului oraș.

Orașul Cartagena a fost fondat de generalul cartaginez Hasdrubal in secolul 3 î. Hr, care a schimbat numele orașului din Mastia in Cartagina. Numele său derivă din cuvântul fenician Kart-hadasht (orașul nou) și a fost schimbat in Carthago Nova (ceea ce ar insemna ” orașul nou nou”) de către generalul roman Scipio Africanul, in anul 209 î. Hr.

Orașul avea toate atuurile necesare pentru o dezvoltare spectaculoasă – era un important port la Mediterană și avea in imediata vecinătate importante zăcăminte de argint și plumb, a căror exploatare a permis orașului să plătească dările impuse de Roma după Primul Război Punic.

Până in anul 714 d. Hr, când a fost cucerit de mauri, Cartagena a fost ocupată când de romani când de vizigoți. Perioada maură s-a sfârșit odată cu cucerirea orașului de către Jaime I de Aragon in anul 1269. In secolul 16 Filip al II-lea a construit aici un important port, care va fi folosit, secole mai târziu, in timpul războiului civil spaniol, ca bază navală a republicanilor.

După atâtea cuceriri și recuceriri, au rămas nenumărate vestigii istorice, dovezi palpabile ale perioadelor pe care le-a parcurs orașul, in prezent importante obiective turistice. Practic, partea veche a orașului este un adevărat muzeu pe care pornisem și noi să il vizităm in acea zi.

După aproximativ 10 minute de mers pe jos de la hotelul unde eram cazați, am ajuns in Plaza de Ayuntamiento, loc unde se află Muzeul Teatrului Roman și Palatul Consistorial Cartagena sau Primăria din Cartagena.

Muzeul Teatrului Roman este un ansamblu architectural proiectat de Rafael Moneo, din care fac parte Palatul Pascual Riquelme, Catedrala Santa Maria la Vieja și Teatrul Roman.

Muzeul este deschis de marți până sâmbătă intre orele 10.00-20.00 și duminica intre orele 10.00-14.00. Era o zi de duminică, iar noi nu am știut programul, așa că am ajuns la câteva minute după ora 14.00. Și pentru că in fiecare concediu sunt și zile de luni, când majoritatea muzeelor sunt inchise, Muzeul Teatrului Roman a rămas pe o listă de priorități in cazul in care vom mai avea ocazia să ajungem pe acele meleaguri.

Dacă nu am putut să vizităm muzeul, ne-am spus ca măcar să vedem pe din afară Teatrul Roman, a cărui fotografie este prezentă pe toate pliantele orașului. Această dorință s-a dovedit a fi greu de realizat. Ne-am invârtit in sus și in jos prin centrul istoric al orașului, am mers inainte și inapoi pe lângă Muralla del Mar, in zadar. Nu reușeam să dâm de el. Intr-un final, intrebând in stânga și-n dreapta, am ajuns pe o străduță la capătul căreia se zărea poarta de intrare in Teatrul Roman. Am reușit să vedem, printre zăbrelele gardului care inconjoară Teatrul Roman, câte ceva din interiorul acestuia. Teatrul Roman este inconjurat, practic aproape sufocat de clădiri relativ noi, de locuințe cu două sau trei etaje, motiv pentru care este aproape imposibil să il vezi din stradă, dacă nu cunoști exact locul unde se află acesta. Ne-am intrebat de ce este așa ascuns, cum au permis autoritățile să se construiască locuințe așa aproape de un important obiectiv istoric.

Explicația este simplă, și aveam să o aflăm puțin mai târziu. Teatrul Roman a fost descoperit recent, mai précis in anul 1988, când, după demolarea Palatului Contesei Peralta, aflat in acel loc, a inceput construcția Centrului Regional al Meșteșugurilor. Intre 1989 și 1990 săpăturile au scos la lumină mai multe rămășițe ale unei vechi construcții romane, printre care un buiandrug cu o inscripție dedicată unuia dintre fiii lui Augustus, iar in anul 1990 a devenit limpede că arheologii se aflau in fața unei mari descoperiri, un Teatru Roman datând de la sfârșitul secolului al 2-lea î. Hr. Lucrările de excavare au continuat până in 2003, când intregul Teatru Roman a fost readus la lumină. Ne-am mulțumit cu câteva fotografii pe care l-am făcut din afara Teatrului, regretând că nu am putut intra, să simțim o clipă că suntem in vechea Romă, spectatori sau chiar actori ai unei piese antice.

Vis-a –vis de intrarea in Muzeul Teatrului Roman se află Primăria sau Palatul Consistorial, clădire construită intre 1900 și 1907 de arhitectul Tomas Rico Valarino. Fațada Palatului este construită in intregime din marmură albă și decorată cu embleme ale orașului – Castillo de la Concepcion de pe scutul orașului și coroana murală.

Din Plaza del Ayuntamiento, am mers pe lângă Murallas de Carlos III, ultima centură de apărare a orașului, construită in anul 1766, la ordinul regelui Carlos al III-lea. Zidurile au fost parțial distruse la inceputul secolului XX, când mai mult de jumătate din vechiul zid de apărare precum și porțile monumentale au fost demolate, părți dintre acestea fiind fie conservate fie dispărute pentru totdeauna. In anii '90 a inceput restaurarea zidului, folosind, pe cât posibil, materialele originale.

In timp ce căutam Teatrul Roman, am ajuns la un alt important obiectiv istoric din perioada romană, la Anfiteatro de Cartagena, construit in secolul 1. Amfiteatrul a fost destinat luptelor de gladiatori, care au debutat in Carthago Nova in anul 206 î. Hr., când generalul roman Publio Cornelio Scipio a organizat o luptă in memoria tatălui și a unchiului său, morți in război in Hispania. Pe atunci nu exista in Cartagena o arenă care să găzduiască aceste lupte, ele disputându-se in locuri amenajate ad-hoc, imprejmuite de garduri simple.

Amfiteatrul a fost construit pe unul din acele locuri, mai exact pe Monte de la Concepcion, unul din cele cinci mici dealuri care inconjoară orașul vechi. Peste vechea arenă, a fost construită in anul 1854 o arenă pentru luptele cu tauri. In prezent au inceput lucrări de inlăturare a construcțiilor executate deasupra vechiului amfiteatru, de excavare și aducere la lumină a arenei, a gradenelor și a porților prin care intrau combatanții sau erau scoși gladiatorii morți.

Monte de la Concepcion, colina pe care se află Anfiteatro, a fost in anul 1878 despărțită in două prin construcția unei străzi care urma să facă legătura centrului orașului cu portul și clădirile din zona maritimă. Pentru a facilita accesul pietonal la, Castillo de la Concepcion, aflat tot pe colina căreia ii poartă numele, a fost construit un ascensor panoramic, inalt de 45 de metri, și o pasarelă pe care se poate ajunge la acest castel. Ascensorul este deschis zilnic, intre orele 10.00-20.00 iar urcarea costă 2 EURO. Dar, dacă vrei să faci o plimbare, accesul la castel se poate face și pe jos.

Castillo de la Concepcion, aflat in parcul Torres, este o cetate folosită de toți cei care s-au perindat de-a lungul istoriei prin oraș - cartaginezi, romani, vizigoți, mauri sau castilieni. In prezent cetatea adăpostește un muzeu de istorie.

Noi nu am urcat la castel, ci am coborât spre mare, până in portul turistic. De aici se pot face plimbări cu mici ambarcațiuni.

In apropierea portului se află Muzeul Naval, unde este expus și submarinul realizat de Isaac Peral in 1888.

Din port pornește cea mai importantă stradă pietonală a orașului, Calle Mayor, mărginită de frumoase clădiri construite la inceputul secolului XX. In afara Primăriei, pe care am aminitit-o, de-a lungul străzii Calle Mayor mai pot fi văzute Casa Cervantes, Gran Hotel (in prezent sediul unei bănci), Casino de Cartagena, Palatul Pedreno sau Casa Llagostera. Calle Mayor este și o important arteră comercială, cu magazine ale unor cunoscute firme, și cu multe cafenele și restaurante.

După ce am savurat o bere rece la una din terasele de pe Calle Mayor, ne-am intors la hotel, am luat mașina și am plecat spre plajă, mai précis spre plaja Cala Cortina. Aflată la aproximativ 4 km de oraș, micuța plajă este acoperită cu un pietris fin. In apă se poate intra lin, de pe mal sau poți să mergi de-a lungul țărmului stâncos și să te arunci in apa limpede direct de pe una din stânci. Fiind situată intr-un mic golf, apele care scaldă plaja sunt destul de liniștite, tocmai bune pentru inot. Pe plajă este și un mic restaurant unde ne-am oprit și noi pentru o porție de fructe de mare.

Aceasta a fost scurta noastră vizită intr-un oraș cu o istorie de peste 3000 de ani, oraș care mi-a plăcut mult și unde cu plăcere aș m-ai reveni.

va rog daca se poate melodia https://www.youtube.com/watch?v=-I3VVV0_B38

---

VIZUALIZĂRI: 4905 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI