Devrent, Zelve, Pasabag, Așiklar? Sau altă zi plină în Cappadocia

TIPĂREȘTE

În cele două zile pline petrecute în Cappadochia noiembrie anul trecut am avut ocazia să vizităm o bună parte din obiectivele zonei. Așa cum am povestit în ultimul articol excursia din ziua a doua a cuprins Valea Porumbeilor, Uchisar, Avanos, Valea Imaginației, Muzeul în aer liber Zelve, Valea coșurilor de Fum și Valea Dragostei. Trebuia să mai ajungem la o degustare de vin dar nu s-a reușit, altfel ratam spectacolul oferit de către dervișii rotitori. Seara s-a terminat în compania găștii vesele, din nou o aniversare userul AFA amero de această dată.

Zi plină, seară faină, tot ceea ce se întâmplă acum în anul covidului mi se pare un vis urât din care tot aștept să mă trezesc.

Din punctul meu de vedere personal covidul mi-a făcut mai mult rău aici discutăm despre partea turistică a vieții mele. Ieșirile au fost zero în ultimele luni, de acolo și lipsa de subiecte noi pentru un articol AFA, ce-i drept au mai rămas în tolba de povești câteva despre ultima excursie din Turcia dar nu prea am avut o stare de spirit să le și descriu. Dar vine și vremea noastră, călătorilor, covidul va trece sau vom învăța să trăim cu el. Bineînțeles că și Turcia se deschide/s-a deschis în 2020 iar atunci obiectivele descrise în articolul prezent vor deveni /sînt vizitabile din nou.

După ce ne-am săturat ochii cu ceramica iar stomacul cu prânzul din Avanos a venit momentul să dăm frâu liber imaginației. Locul care se mai numește Devrent Valley se găsește pe drumul între Avanos și Ürgup undeva la jumătate de distanță. Drumurile parcurse se numesc pe rând Zelve Yolu și Ürgup Yolu. Parcarea pentru turiști se află lângă drum într-un loc unde se află cele mai multe formațiuni geologice sculptate de natură în toate formele posibile, bineînțeles că toate sînt dominate de cămila care apare aproape pe toate pliantele turistice, cărți poștale sau orice căutare în mediul online despre această zonă. Ce-i drept pentru restul de formațiuni mai este nevoie și de niște imaginație, fiecare cât are și cum poate s-o folosească mai bine. Aici am avut timp să vizităm aproximativ 45 de minute.

După vizitarea și observarea formațiunilor din jur mi-am cumpărat din bazarul din parcare câteva seturi de vederi a câte 12 buc cu 1 euro setul atât pentru cunoștințe cât și pentru un souvenir propriu.

Pentru a ajunge la acest muzeu renumit situat în aer liber și dotat cu numeroase peșteri, biserici rupestre și pictate plus o mânăstire ne-am întors în direcția Avanos iar în dreptul localității Aktepe am luat-o spre muzeu. În parcarea muzeului am observat casele de bilete (18 TL o intrare, program de vizitare 8.00-17.00) un magazin, terasă și toaletele. După intrare am pătruns într-un câmp deschis ca o vale mai largă, pentru a ajunge la obiective există 2 căi principale de acces. Se poate porni egal pe care, este un circuit între peșterile nemaiîntâlnite până acum. Noi am luat-o pe cărarea din stânga și am urcat/coborât pe dreapta. Până la urmă am descoperit că în muzeul Zelve există 3 văi.

Locul era populat de romani, bizantini, greci, selgiuci și otomani. De aceea găsim pe lîngă numeroasele biserici creștine și o moschee. Anul înființării muzeului este 1967. Tipic zonei Cappadocia, aproape toate încăperile fie biserică, zonă de locuit sau chiar bucătărie sînt legate fie prin coridoare, sau tunele săpate în tuful vulcanic moale.

În prima vale pe unde am luat-o am văzut un loc în care a funcționat o moară și două biserici rupestre Uzumli și Balikli (Biserica pescarilor și viticultorilor) observând strugurii și peștii pictați pe pereți. Nu departe de acest loc am văzut o fostă vinărie acolo unde se produceau licorile bahice. Urmând cărarea care în anumite puncte poate deveni periculoasă și la o neatenție pot avea loc accidente nedorite am ajuns în cealaltă vale aici am văzut bisericile Direkli și Vatifzy. Cărarea situându-se la o anumită altitudine panorama văilor este garantată.

În fine ultima vale este locul unde găsim mânăstirea și unica moschee în acest loc. Nu departe de moschee, într-o biserică imensă săpată în tuf aparținând mânăstirii un copac a crescut invers adică din tavan în jos se pare că nu are trebă cu gravitația și înverzește fericit pe acolo. De remarcat sînt și chiliile mânăstirii săpate în munte situate pe mai multe etaje. Mânăstirea nu este vizitabilă pe interior de către turiști prezintă pericole nu este suficient consolidat. Înainte de ieșire am mai văzut biserica Coloanelor.

Valea Pasaba sau Valea călugărilor îi mai spune și am găsit la fel conuri din tuf calcaros dar nu orice fel de conuri acestea au fost folosite ca locuință, iar pentru pregătirea mesei sau încălzirii se făce foc înăuntru. Bineînțeles că trecătorii vedeau conurile fumegând, de acolo și denumirea de valea coșurilor de fum. Drumul de la muzeul Zelve până aici nu a fost prea lung s-a folosit la fel Zelve Yolu. După parcare am luat-o toți către casa de bilete se plătesc la fel 18 TL, programul de vară este 8.00-19.00 (aprilie-octombrie) iar programul de iarnă 8.00-17.00 (noiembrie-martie)

O dată ajunși după o plimbare la pas pe de 10 minute am ajuns la formațiunile vulcanice deosebite, indite și altceva de ceea ce am văzut până acum. Nu știu cu ce să le compar cu niște căsuțe de zâne sau cu niște coșuri de fum. Am văzut conuri (întotdeauna din altă rocă decât baza de acolo și diferența de culoare) care abia mai stau pe baza spălată de acțiunile naturii.

Atracția principală este capela Sfântul Simion, un fel de biserică cu un acoperiș alcătuit de numai puțin de 6 conuri. În fața capelei îmbulzeală, se pare că toate națiile lumii s-au adunat aici și fiecare dorea să-și facă măcar un selfie. Atenție și în acest loc este nevoie de încălțăminte adecvată la un moment dat toată lumea va vrea să urce pe ceva.

Circulând mai departe pe cărările acestei rezervații am găsit diferite indicatoare printre care unele care interzic folosirea dronelor. Exact în acel moment a aterizat unul lângă mine. Am părăsit fascinat această zonă unde am avut la dispoziție tot 45 de minute.

Așiklar Vadisi se mai numește valea dragostei, drumul până acolo a fost un pic mai lung am trecut și prin Cavusin, iar drumurile în apropiere sînt de țară destul de prăfuite. Fiind o zonă deschisă cu mult spațiu în afară de tradiționalul zbor cu balonul se mai găsesc diferite alte atracții aici. Am văzut nenumărate ATV uri conduse de turiști, mașini de epocă, se poate fac echitație, se poate sta la o terasă. Locul de belvedere asupra văii dragostei este dotat cu terasă, chioșcuri, magazine, locuri de făcut selfie în formă de inimă. În fine văzând formațiunile geologice din această vale se poate ghici foarte ușor de ce s-a dat această denumire.

Tot aici gașca veselă împreună cu ghida a jucat o horă dar și una turcească, s-a făcut o poză de grup de milioane din care fără să vreau am lipsit, îmi pare rău, și după care ne-am îndreptat spre locul de desfășurare a dansului dervișilor.

Spectacolul oferit de dervișii rotitori a avut loc în Ortahisar. Drumul până acolo a avut loc pe D302 (Nevsehir-Urgup Yolu) Pe fațada clădirii care se află lângă drum scrie Derviș Evi iar deasupra intrării proverbul Mevlanei : Gel, Ne Olursan Ol Yine Gel (întoarce-te înapoi egal de unde)

O dată intrați am fost conduși într-o sală în decorul și construcția căruia s-a folosit mult lemn. Ni s-a explicat că este vorba mai mult despre o slujbă un ritual și mai puțin spectacol. Din acest motiv nu se fac poze, nu se filmează în timpul ceremoniei. Nu cred că pot intra în detalii că nu prea am cunoștințe despre religia lor dar oricine poate observa că este vorba despre o slujbă și nicidecum despre un show. Totul a durat aproximativ o oră iar la sfârșit pentru un timp scurt s-au putut face poze. La ieșire am fost serviți cu ceai.

Recomand oricui aceste tururi disponibile din zonă.

---

VIZUALIZĂRI: 5350 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI