Cappadocia magică (II)

TIPĂREȘTE

Sambata 3.05.2014

Cine este cazat in Goreme poate face, trei tururi organizate de o zi, tururi denumite dupa culori: rosu, verde si albastru. Sunt o gramada de agentii care le organizeaza, sau se poate apela la hotelul la care sunteti cazati pentru a va aranja asa ceva.

De ex, emplu (informatii preluate de pe captivatingcappadocia.com, cel mai bun site de informare privind regiunea):

1. Red Tour

Price: 100TL (as of spring 2014), un Euro este in Goreme cca 2,75 lire turcesti

How to sign up: Ask at your hotel or any local travel agency. The price should be the same regardless. You can try to bargain if you like to. This tour generally does not sell out.

2. Green Tour

Price: 120TL (as of summer 2013)

How to sign up: Ask at your hotel or any local travel agency. The price should be the same regardless. You can try to bargain if you like to. This tour generally does not sell out.

3. Blue Tour

Ortahısar Castle

Ürgüp Wine Tasting

Tururi enjoyturkeytravel:

enjoyturkeytravel.com/cap ... ocia-tours.html

De regula, cum scrie si in engleza, mai sus, tururile se fac in minibuze de 15 persoane, plecarea la 9,30 si intoarcerea la 17, fiind incluse transportul, ghidul, pranzul, fara bauturi, ca si intrarile turistice. De asemena, mai pot fi mici permutari intre obiective, in functie de agetia organizatoare.

Noi am ales pentru aceasta zi turul verde – green tour si l-am aranjat tot cu serviablul Kadir: am pleacat cu minivanul sau, noi patru si o japoneza din Fukuoka. Distantele intre aceste obiective sunt de ordinul zecilor de kilometri asa ca este ceva de mers prin aridul platoul anatolian, dar cu sosele turcesti extrem de bune.

Primul popas a fost la un lac vulcanic – Nar Lake, un ochi verde golas, pitit intr-un crater vulcanic, fara padure imprejur, ceea ce ii mai scade din frumusete. Cappadocia a fost regiunea unde au actionat acum cateva milioane de ani doi vulcani: Erciyes, 3916metri inaltime, aflat spre orasul Kayseri si Hasan, de 3253 m, situat mai la sud; ei au aruncat, la eruptii, peste regiune, straturi succesive de cenusa sau de lava, mai vascoasa sau mai fluida si s-au format straturi succesive de roci vulcanice – tuf vulcanic, bazalt, granit, mai mult sau mai putin dure, care au reactionat diferentiat la eroziunea creata de precipiatii, de vanturi, luand astfel nastere peisajul selenar, specific cappadocian.

A urmat canionul Ihlara, impresionanta falie geologica, o vale lunga de 14 km, cu pereti abrupti de 100 m, creata de raul Melendiz, intre Selime si Belisirma, si in care se afla numeroase biserici rupestre. De obicei, se face o drumetie de 4 km, prin vale, insa noi, dupa ce am aruncat un ochi la biserica Ala, am coborat repede in vale, printr-o zona inverzita, cu multi plopi, spre zona de restaurant Belisirma, dotat cu mici cabane deschise din lemn, ridicate chiar pe rau, unde vin sa ia pranzul toate puhoaiele de turisti, obositi de drumetia prin canion. Chiar daca e cam aglomerat, e placut sa iei in masa intr-un astfel de decor rustico-fluvial.

Manastirea-catedrala Selime, situata la capatul opus al vaii Ihlara, a fost un obstacol ce parea greu de depasit, la timp de siesta, fiind situata pe coasta stancoasa si abrupta a unui munte prafos. Este, de fapt, un intreg ansamblu monastic, ce merita cu prisosinta osteneala, datand din secolul al XIII-lea, sapat in stanca, cu toate acareturile bisericesti aferente (capela, manastirea in sine, spatii de depozitare, scoala, bucatarie), cu o panorama cu roci tuguiate, stil Star Wars spre partea cealalta a vaii – Yaprakhisar.

O scurta oprire a fost la caravenseraiul Ağzıkarahan, loc de popas pe drumul matasii, ce isi avea itinerariul prin tinutul cappadocian, terminat de construit la 1239 si aflat acum in reparatii. In evul mediu camilele mergeau cam 40 km pe zi si, din aceasta cauza, erau construite, la fiecare 40 km, astfel de motele avant la lettre, unde portile se inchideau imediat dupa lasarea intunericului, pentru ca averea negutatorilor sa fie pusa la adapost, iar camilele parcate sa se odihneasca. Ghidul-Kadir ne-a mai spus, dar nu stiu in ce masura este si adevarat, ca daca se ia o piatra situta deasupra intrarii, se prabuseste intrgul ansamblu. Un alt carvenserai este amplasat mai aproape de Goreme, si anume Saruhan, unde pt. 25 Euro/pers., se tine o ceremonie veritabila Sema, de cca ora, cu dervisi rotitori veritabili (ce am vazut noi la turkish night erau niste epigoni, in fine, buni si ei ca sa iti faci o idee):

Sufi

Deoarece la orasul subteran Derinkuyu erau niste cozi monstruoase am ajuns si la orasul subteran Tatlarin. Aceste orase sunt unice in lume si sunt marca inregistrata Cappadocia: au inceput sa fie construite acum cca 3000 de ani, de catre hititi, generatii intregi contribuind ulterior la largirea, adancirea lor (pe zeci de metri, Derinkuyu avand peste 8 etaje in adancime) si la construirea de tunele de legatura intre ele. Sisteme ingenioase de ventilatie, spatii de dormit, de depozitare, usi rotunde imense de piatra care sa blocheze, in caz de pericol, coridoarele inguste si putin inalte, spatii claustrofobice, iata cam ce se poate vedea intr-un oras subteran! Tatlarin este mai putin vizitat, nu era nimeni chiar la momentul vizitei noastre, are doar doua etaje vizitabile si este celebru pentru ca, dintre cele 36 de orase subterane, este unul dintre singurele doua care avea si toalete!

Valea Alba si Valea Dragostei

La iesirea din Uchisar spre Goreme inecepe Valea Alba, numita asa dupa culoarea rocilor ce o marginesc, continuata cu Valea Dragostei (Baglidere), denumita dupa forma erotica a stancilor, prilej de glume si aluzii licentioase (forma asemanatoare am mai vazut si in prima zi, in valea Gorkundere). Am fost lasati la capatul vaii si am vorbit cu Kadir, sa-l sunam, sa vina sa ne ia cand iesim la capatul vaii, dupa 4-5 km, ceea ce s-a intamplat, dupa vreo trei ore. Este valea in care am intalnit si cei mai putin turisti, poate si pentru ca era dupa ora 17, cel putin in vale Alba, era pustiu.

Plimbarile prin vaile cappadociene sunt pentru mine esenta unei vacante in aceste tinuturi. Pierduti prin coclauri turcesti, cu peisaje stranii, la amurg, cand geologia se amuza, aceasta drumetie usoara (trebuie, uneori, putina atente la pasajele mai abrupte si alunecoase), printrele stancile formidabile cappadociene, a fost cireasa de pe tortul turistic a unei zile pline.

---

VIZUALIZĂRI: 3417 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI