Marele Buenos Aires - aşa cum le place argentinienilor să-l numească (I)

TIPĂREȘTE

Şi ne-am început sejurul cu Buenos Aires, acolo unde am ajuns într-o duminică dimineaţa la ora 6:54, după ce am parcurs 11.435 km cu aeronava Mount Kilimanjaro a KLM divizia Asia.

Nu în orice duminică, ci tocmai în cea a Superclasico, derby-ul River Plate – Boca Juniors, cele mai iubite echipe argentiniene, şi una dintre cele mai aşteptate şi vizionate partide la nivel planetar.

Habar nu aveam eu că ţintarul campionatului încercase, cât putuse, să adauge un nou punct de interes vacanţei mele. Descoperisem asta cam cu o lună înaintea plecării şi căutasem vreo posibilitate de a achiziţiona bilet la meci.

Da de unde! Am încercat inclusiv o variantă mai oficială (trimisem mail clubului organizator pentru a mă sprijini), mi s-a răspuns dar am fost îndrumat către singura opţiune, online-ul. Iar acolo trebuia să ai card de suporter.

Îmi pare rău că nu am încercat să mă acreditez drept corespondent al unui ziar din România. Chiar sub obligativitatea de a le transmite o cronică. Dar mi-a venit prea târziu această idee…   

Încă din aeroport îți dai seama că viața are alt ritm aici, mult mai tranquilo.

Stai mult la controlul pașapoartelor, ți se face poză, laşi amprenta şi primeşti un petic de hârtie ştampilată pe care e musai să îl păstrezi întrucât trebuie să-l predai la ieşirea din ţară.  

De la aeroport spre centru ai la dispoziţie următoarele variante: taxi, shuttle şi transport public cu autobuzul.

Autobuzele 8E merg pe autostradă cu timp de parcurs estimat 60 – 70 min iar autobuzele 8A circulă pe şosea naţională cu timp de parcurs dublu. E nevoie de card SUBE ce se poate achiziţiona de la chioşcurile din aeroport (în terminalul Sosiri există farmacia “Open 25 NS” ). Nu se poate plăti cu bani transportul şi pot circula 2 persoane cu acelaşi card al cărui cost de emitere e aproximativ 900 pesos. După cumpărare se pot adăuga sume de bani pe el în magazinele cu sigla SUBE în vitrină, adică îl încarcă casierul cu suma ce crezi că e necesară şi tu îi plăteşti acestuia.

La urcarea în autobuz – doar pe uşa din faţă – se comunică şoferului staţia la care vei coborî iar el îţi va debita costul transportului. Preţul general al unei curse de la aeroport în centru este de aproximativ 1 dolar iar cele prin oraş – unde se foloseşte acelaşi card SUBE – ceva mai redus.

Aşezaţi pe primul rând de scaune pentru a observa cu nesaţ totul, după vreo două staţii suntem atenţionaţi de şofer să nu scăpăm din vedere bagajele – aşezate pe scaunele din spatele nostru – întrucât se practică des de către localnici coborâtul din autobuz cu… bagajul altuia (evident, al turistului) !

Prima statuie zărită într-unul din satele prin care trece autobuzul este a lui Maradona având mingea pe coapsă, imagine ce dorește să transmită tehnica sa și avântul spre porțile adverse. Iar mai apoi, primul graffiti tot cu el.

Curând aveam să ne dăm seama că omul acesta e un zeu pe aceste meleaguri! Iubit, adorat, iertat şi mereu ovaţionat şi-a lăsat o amprentă deosebit de puternică în inimile celor care l-au văzut jucând.

Clădiri pe care apare pictat mai peste tot în oraş şi în diverse ipostaze – preferata mea fiind cea de lângă Bombonera (stadionul lui Boca Juniors, echipă la care a jucat înainte de a pleca spre Europa) în care oferă o floare unei fetiţe triste -, baruri cu tablouri sau puzderie de tricouri cu el deşi a trecut în nefiinţă de ceva ani fac parte din patrimoniul local.

Spre comparaţie, Messi – el însuşi un imens talent care cucerit tot ce era posibil pe plan sportiv -reprezintă o palidă replică a lui Diego, remarcându-se prin câteva modele de tricouri şi flyere sau clipuri publicitare. O explicaţie pe care o am eu, ar fi aceea că Lionel a plecat copil – la 13 ani - din Argentina, nu a jucat sub ochii compatrioţilor, fiind mai apropiat de Barcelona şi, implicit, Europa.  

Ajunşi în preajma cazării, suntem surprinşi de coada umană imensă zărită pe bulevard, una cu început şi capăt nevăzute şi a cărei pricină de aşteptare aveam să o aflăm destul de curând: astăzi se serbează Dia de San Expedito, patronul cauzelor juste şi urgente. Iar cu această ocazie se permite intrarea credincioşilor în sanctuarul situat foarte aproape de hotelul ales de noi.

GrandView Hotel & Convention Centre de 4 stele ne dezamăgeşte prin primele sale (de) servicii: garanţie de 100 euro şi imposibilitatea de a ne caza până la ora 14. Iar noi suntem plecaţi şi nedormiţi de vreo 30 ore…

Aveam nevoie de un duş, că de somn nu se punea problema, doar aveam de vizitat! Un dezavantaj al conexiunii prin Amsterdam, care te aduce dis de dimineaţă în Argentina. O legătură mai bună ar fi cea prin Paris, cu aterizare seara la 21:50 sau direct din Madrid, Iberia operând mai multe zboruri zilnice. Celelalte aeroporturi europene care au legături cu Buenos Aires – Roma şi Frankfurt – te lasă la sol tot la ceasuri timpurii, ora locală fiind cu 6 unităţi de măsură în urma României în luna aprilie.

Că tot vorbeam de bani, respectiv garanţia percepută de hotel, continui cu detalii financiare: rata de schimb 1.000 ARS = 0,72 USD = 3,13 lei sau 1 USD = 1.393 ARS. Este indicat să ai la tine bancnote de 100 dolari albastre (cele mai noi apărute) întrucât vei obţine un curs mai bun de schimb. În Argentina se practică 3 tipuri de curs: oficial (bancă), albastru (casele de schimb) şi MEP (utilizat pentru carduri) iar cel mai bun schimb îl obţii pe străzi în “cuevas” , nişte locuri semiclandestine tolerate de stat (cursul albastru). Calle Florida este o stradă pietonală cunoscută pentru cambio neoficial la un curs mai bun decât oferă guvernul Argentinei.

La cazări e recomandat să achiţi cu cardul întrucât vei fi scutit de TVA (21%).

Gata cu date tehnice, lăsăm bagajele într-o încăpere lângă recepţie şi pornim la drum prin oraş chiar dacă se resimte niţică oboseală.

Prin apropiere se află impozanta clădire din cărămidă roşie şi turlă verde a Bisericii Parroquia Santa Rosa de Lima iar odată ajunşi pe Avenida Belgrano, una din principalele artere centrale, remarcăm două aspecte: cât de liniştit e bulevardul cu 4 artere de circulaţie într-o zi de duminică şi sumedenia de magazine de mobilă existente la parterul multora dintre clădirile frumoase ce îl flanchează încât ai impresia că ai intrat într-un târg dedicat acestui domeniu.

Prin patiserii sau mâncătorii am admirat prezentarea produselor culinare, între acestea remarcând noquis Papa Francisc, un fel de găluşte foarte populare aici datorită migraţiei italiene masive.

Maradona, Papa Francisc şi tangoul fac parte din brandul de ţară al Argentinei, lucru confirmat pe parcursul şederii noastre acolo. Prin oraş erau prezente afişe mari ce prezentau înfăptuiri ale înaltul prelat pe perioada pontificatului său.

Încă nu e miezul zilei şi vedem primii suporteri ai lui River pregătiţi de meci. Deocamdată sunt liniştiţi, bucuroşi că se reîntâlnesc, ocazie de depănat amintiri din cursul săptămânii şi băut o bere proaspătă.

Obiectivul nostru îl reprezintă cartierul San Telmo, cel mai vechi al oraşului, despre care citisem că ar afişa o atmosferă boemă, cu emblematica stradă Defensa de San Telmo aleasă de Time Out Travel drept una dintre cele mai cool străzi din lume în anul 2025.

Aceasta se întinde de la Plaza de Mayo până la Parque Lezama și spune povestea orașului fără a fi nevoie să deschizi o carte. E pavată cu piatră cubică, imperfectă și autentică iar fiecare secțiune are ceva care te face să te oprești: o fațadă neocolonială, un artist stradal, o imagine care pare să fi fost luată dintr-o altă epocă.

Duminica, coincidenţă cu ziua vizitei noastre! , se transformă într-un festival în aer liber, plin de antichități, descoperiri vintage, muzică și energia vibrantă obișnuită. Strada poartă acest nume din anul 1849, un omagiu adus apărătorilor orașului în timpul invaziilor britanice din anul 1807.

Aici se găseşte statuia Mafaldei, Pasaje Defensa, fotogenica Galería Solar de French (acoperișul său colorat în formă de umbrelă este unul dintre cele mai fotografiate locuri din Buenos Aires) şi Mercado de San Telmo (cea mai faimoasă piaţă a oraşului).

Iar o plimbare prin renumitul ultim obiectiv menţionat devine o desfătare a simţurilor, cu accent pe cele vizuale, olfactive şi, mai ales, gustative. Culori diverse, agitaţie umană, bucătari ce prepară mâncarea sfârâind în faţa clienţilor într-o prezentare ce nu te poate lăsa decât cu gura apă şi, nu în ultimul rând, bucuria şi mulţumirea de a pleca sătul după ce ai consumat ceva tradiţional, pregătit la “mama lui” .

Are rost să mai menţionez spiritul şi atmosfera latină? Autentică şi exuberantă. Debordând din muzica difuzoarelor sau gălăgia necontrolată a mesenilor, clienţilor sau trecătorilor.

Magazinele din piaţă îţi pun la dispoziţie varianta săturării pe moment, de vreme cele de dulcegării vin cu oferta testării produselor: ciocolată, lichioruri sau unele a căror formă şi denumire îmi sunt complet necunoscute.

Mercado de San Telmo a fost inaugurată în anul 1897 cu scopul de a aproviziona noul val de imigranţi sosiţi din Europa, clădirea păstrându-şi forma şi structura originale, conform proiectului original al unui anume italian, Juan Buschiazzo, care se remarcă prin a fi fost al doilea absolvent al Facultăţii de Arhitectură din Buenos Aires.

O plimbare pe Calle Defensa te teleportează în trecut. Chiar cu 30 de ani, pe vremea când duceam şi eu la încărcat sticla de sifon în corsetul ei de sârmă sau când aveam o colecţie de fanioane ce putea rivaliza cu cele ale unuia ce scotea la vânzare obiecte promoţionale de acest gen îngălbenite de vreme.

În arhitectura şi armonia zonei se încadrează perfect şi Basilica Nuestra Senora del Rosario, loc de veci pentru Luis Maria Saavedra, unul dintre cei mai importanţi lideri ai independenţei Argentinei.

Ne pomenim ajunşi în Plaza de Mayo - unde mamele copiilor dispăruți în timpul dictaturii protestează săptămânal de 30 de ani -, cu inconfundabila Casa Rosada pe una din laturi, sediul puterii executive în țară. Obținută din vopsea de var amestecată cu sânge de bou, culoarea roz a clădirii a fost utilizată pe scară largă în secolul al XIX-lea devenind un element definitoriu al epocii.

Clădirea poate fi vizitată plimbându-se prin Salón de las Mujeres, Salón de los Científicos, capela lui Cristo Rey, Sala de Onoare și faimosul balcon de unde președintele Perón, însoțit de soția sa, Evita, a adresat discursuri poporului și de unde Maradona a sărbătorit victoriile echipei de fotbal argentiniene. În apropiere, Museo del Bicentenario găzduiește acum colecțiile fostului Muzeu al Casei Guvernului, care retrasează istoria plină de evenimente a națiunii.

Din anul 2011 a fost transferată la noul Muzeu al Bicentenarului, situat în apropiere. Cu interioarele sale grandioase, curțile liniștite și scările mari, Casa Rosada este una dintre cele mai frumoase clădiri din oraș, combinând elegant istoria și arhitectura.

Un edificiu foarte surprinzător pentru mine l-a reprezentat catedrala oraşului întrucât din afară ai impresia unei alte destinaţii, nicidecum a unui spaţiu al rugăciunii. Dacă ar fi să nominalizez rapid, aş spune ateneu.

Jorge Bergoglio a slujit aici ca arhiepiscop înainte de a deveni Papa Francisc şi tot aici se află rămăşiţele aduse din Franţa ale generalului José de San Martín, erou naţional, păzite de 2 grenadieri a căror schimbare de gardă poate fi surprinsă neanunţată.

Ca o menţiune, pe general aveam să îl descoperim venerat şi în Chile, aspect ce avea să îmi fie lămurit de ghid: omul s-a luptat împotriva spaniolilor pe tot continentul, cât l-au ţinut puterile.

De la catedrală spre hotel o luăm la pas pe Avenida Rivadaria, cale rutieră numită după primul preşedinte al Argentinei, în funcţie între anii 1826 – 1827 pe vremea când statul se numea Provincias Unidas del Rio de la Plata şi apoi pe pietonala Avenida Roque Saenz Pena, nume al altui fost preşedinte, cel care a introdus votul secret şi obligatoriu. Însă doar pentru bărbaţi.

Înainte de a ajunge destul de obosiţi la recepţionera ce ne-a înmânat – în sfârşit! cartelele de acces -, trecem şi pe lângă un recunoscut edificiu cultural – mai ales aici! - Academia Nacional de Tango şi un altul la fel de renumit, Cafe Tortoni, cea mai veche cafenea încă funcţională din Buenos Aires şi unul dintre simbolurile acestuia.

Cât am fost noi de obosiţi, un duş revigorant în baia curată şi elegantă plus niscaiva odihnă în camera spaţioasă situată la etajul 23, coroborate cu setea de cunoaştere şi descoperire a metropolei sud-americane m-au pus pe picioare iar spre sfârşitul după amiezii am pornit din nou la drum.

De data asta singur şi dornic de a simţi pulsul “hinchas” -ilor (adică al suporterilor) în timpul lui Superclasico ce sta să înceapă.

Voi reveni începând cu fluierul de start al arbitrului.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 12 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI