GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Sa stam romaneste dar sa mancam turceste...
TIPĂREȘTENu cred ca mai trebuie sa bat tobele scriind vreo introducere pompoasa despre Turcia. Cred ca multi dintre voi ati fost in diferite locuri de vis ale acestei tari euro-asiatice, marcata de o istorie fabuloasa, care a tras dupa ea expansiune, traditii, cultura, dezvoltare, atata frumusete ale peisajelor cu o natura perfecta si tot ceea ce vedem noi astazi.
N-o sa fac aici o lectie privind istoria bucatariei turcesti, dar trebuie sa stiti ca aceasta are radacini adanci inca de pe vremea nomazilor. Dar a cunoscut o mare dezvoltare in perioada otomana. Atunci, turcii au fost foarte “receptivi”, tragand atat cu ochiul cat si cu inteligenta lor tipic orientala, amestecand traditiile locale cu influentele din frumoasa si distinsa Grecie si Orientul Mijlociu ca si din Asia Centrala. Deci, putem spune ca bucataria turceasca este un delicios si foarte reusit “mix”, cules din zarile albastre ale unor civilizatii de elita…
Datorita pozitiei sale geografice incercuita de mare dar si prin relieful cu un climat diferit de la o zona la alta, Turcia a fost norocoasa si aleasa, cu o bogatie din abundenta de produse mereu proaspete, peste, fructe, legume, fructe de mare. De-a lungul vremii, tara a fost strabatuta si de multi comercianti veniti din toate colturile lumii, care trecand pe acolo nu au putut sa nu lase si ei ceva influente. Si anume obiceiul acum turcesc de a folosi condimente dulci, cum ar fi mierea, nucile, migdalele, sau fructe in multe feluri de mancare din carne, care este asemanator cu bucataria traditionala nord-africana… Iar toate aceste minunatii hranitoare, daruite de…Allah, n-au dus decat la o bucatarie variata, cu traditie, sanatoasa si gustoasa.
Alimentele care stau la baza bucatariei turcesti sunt graul, orezul, dar si porumbul, ca cereale, legumele dar si carnea, in special de miel, pui si bineinteles, peste, fiind cele mai importante…si porcul, cu toate ca acesta este cam “fugarit” din camarile sau bucatariile turcesti. Deci, la porc, turcii spun…pas…cred ca porcul este folosit doar pt. preparatele din restaurante special pt. turisti. Turcul adevarat este musulman si daca tine litera Coranului, in consecinta, nu consuma porc.
Si ca sa-mi inchei “mica” istorie a bucatariei turcesti, trebuie sa scriu ca aceasta a cunoscut si influente ce pot fi socotite de catre unii cam “nocive”, dinspre partea vestica. Schimbari pe care unii bucatari turci traditionalisti inversunati, le privesc drept dramatice. Dar pentru bucatarii mai moderni, care nu mai tin chiar asa de mult la eticheta traditionala, acest lucru este folositor, fiind in “trend” cu lumea moderna si civilizata. E bine totusi sa privim partea pozitiva a lucrurilor si sa intelegem ca nimic pe lumea asta nu este batut in cuie… e bine sa tinem si sa respectam traditia dar sa nu dam totusi cu piciorul la anumite influente pozitive, care dau un gust si o culoare mai vie bucatariei traditionale…
Eu am fost de 3 ori in Turcia si mi-a placut bucataria lor traditionala cat si cea “de influente”. Bucatarii turci sunt niste maestrii atat in prepararea bucatelor cat si in ornarea, in dichisirea platourilor; de la aranjamentul salatelor cu tot felul de ingrediente care mai de care mai colorate si frumos taiate, cu mare arta si pana la gustul lor delicios.
Toti turistii ce merg si iau o masa in Turcia, au placerea de a vedea la restaurante mesele aranjate cu gust, in multe locuri chiar cu eleganta si rafinament. Iar dupa ce–ti ia comanda si ospatarul zambitor vine cu platoul aburind si cu o salata alaturi, iti ia ochii, pur si simplu…gata, te-a cucerit…
Sa va povestesc cam ce-am mancat eu in calatoriile mele in aceasta tara a lui Mustafa si a lui ceata. Dimineata aveam branza alba de oaie sau capra, masline, oua facute in toate felurile, mai putin asa cum le “presteaza” gaina…unt, gem, carnati traditionali numiti sucuk, dar si multe sortimente de salate, din toate legumele, amestecate in toate felurile. Nu cred sa fi reusit sa gust macar o data din toate…bine, nici nu sunt o mare mancacioasa, poate doar pofticioasa…Meze sunt niste mancaruri servite pe platouri de lemn drept aperitive si constau pe langa branza cu masline si in alte salate, ca de ex. : un fel de tzatziki, tot cu iaurt si castraveti acrii, kofte (chiftele din carne), dolma (ardei sau vinete umplute cu orez sau carne) si alte bazaconii traditionale cum ar fi hummusul, preparat din susan, usturoi, naut, suc de lamaie si ulei de masline.
La capitolul paine, turcii stau extrem de bine, cu sortimente foarte variate de toate felurile, de la alba simpla, la neagra sau integrala cu seminte. Dar adevarata lor paine traditionala este facuta din grau, orz si porumb. Am mancat in Kusadasi la micul dejun, o paine sub forma de inel, foarte pufoasa si acoperita cu susan, atat de buna, care merge de minune cu branza sau cu unt si gem. Se topeste in gura, nu alta…sau te poti delecta mancand-o simplu, doar pe ea. Oricum, painea este un aliment indispensabil, se consuma cam la toate preparatele, inclusiv la pilafuri sau bulgur (un pilaf din grau).
Ca bauturi, la micul dejun era o cafea la dozator, cam slabuta, dar puteai sa-ti "freci" si un ness dupa bunul plac; pliculetele de ceai din diferite fructe te asteptau, iar laptele era direct din cutia UTH…Ah, mai erau si ceva sucuri de la dozator, dar nu ne prea omoram dupa asa ceva…
Pranzul il luam de cele mai multe ori in oras, unde ni se opreau ochii sau, vorba lui fii-mea, dupa miros…dar si zambetele sau amabilitatea hostess-ilor sau simplilor ospatari, ce-si invita de pe strada musterii, conteaza foarte mult.
Pentru turci, pranzul nu constituie masa principala a zilei, servindu-se doar o supa usoara, o salata si un desert. Cu toate acestea, poti manca regeste la orice restaurant si la orice ora a zilei. Lista de meniuri abunda in tot felul de preparate, de la supe, salate de toate felurile, preparate din carne, peste sau fructe de mare. Si bineinteles, deserturile, unde locul de frunte il ocupa traditionala baclava. Supa n-am gustat decat seara la hotel si nu m-am omorat dupa ea, fiind alte bunatati de incercat si, de ce nu? Si saturat.
Dar piesa de rezistenta a bucatariei turcesti ramane pilaful, preparat mai mult din orez dar si din bulgur (grau pisat) si uneori din sehriye (taitei subtiri din orez). La acesta se poate adauga carnea, de miel, pui sau peste. Dar pilaful se poate inlocui, folosind ca garnitura si mazare, linte, fasole, vinete sau naut. Condimentele si verdeturile principale practicate de bucataria turceasca sunt patrunjelul, chimenul, cimbrul, menta, paprika si piperul. Iar ca legume, ceapa, usturoiul, rosiile, ardeii rosii in special si castravetii.
La capitolul carne, cine n-a auzit de kebab sau de sis kebab? ! Facut din carne de pui sau in mod pur traditional din miel de lapte. Carnea se pregateste fripta sau marinata... Cred ca fiecare a mancat, cel putin odata, este bun, gustos si satios, dupa parerea mea…Doner kebabul se serveste fie sub forma de sandwish din pita (lipie), sau pe farfurie, impreuna cu rosii, salata, sos de smantana si, eventual, cu cartofi prajiti, pentru marii fomisti. Sis kebabul este facut din cubulete de carne de miel sau pui, dar si din peste, fripta pe gratar, cu sau fara legume (rosii, vinete, ceapa, ardei sau ciuperci). Am mancat si noi odata un doner kebab, fiecare, si de-abia am reusit sa-l terminam…bine, cu cartofi si tot tacamul…
Sau am incercat cu succes o musaca de-a lor, ii zice patlican mousaka, din vinete, carne tocata, felii de rosii, patrunjel, piper din abundenta, ca ne cam luase gura foc si pe deasupra cu o crusta aurie de branza (cam asa-s turcii... cam "condimentati"...).
Pentru poporul turc, carnea a fost intotdeauna un aliment de lux, in special ca ei nu consuma decat mielul de lapte ce este totusi greu de crescut. De aceea, carnea se consuma mai mult la anumite evenimente mai importante, la nunti sau la Sarbatoarea Sacrificiului, sub forma de pilaf cu carne mai mult tocata.
Dar turcii s-au adaptat repede noii tendinte fast-food si kebabul a devenit parte integranta a bucatariei turcesti. Si, de ce nu? Este un preparat foarte bun, realizat chiar in fata consumatorului, deci la vedere. Chiar daca la dieta nu-ti prea “prieste”…dar da-o incolo de dieta cand esti in vacanta!!!
La un alt pranz, am incercat iara cu mare succes atat la mine cat si la fii-mea, o pizza traditionala, numita pizza halal, din kebab, cu mult cascaval si un sos special, cred ca era din maioneza, parca, dar ii dadea un gust…mmmm!!! zau de nu ma ingras hranindu-ma doar “mental” din amintiri…
La capitolul deserturi, imi vine acum in fata imaginea patiseriei din fata hotelului, pe unde o scurtam in vara trecuta, la Marmaris…Treceam printr-o cofetarie-patiserie pentru a ajunge imediat la plaja. Ehei, ce zile minunate!!... si ce “idilice” preparate mai erau acolo. In fiecare zi ne luam cate ceva…nici nu se putea altfel. Cum adica? Sa intru, sa profit de “scurtatura” si sa nu-mi iau prajitura??? No way, man!!! Tot felul de baclavale, de toate modelele, cu toate ingredientele posibile; cu nuci, migdale, nuca de cocos, alune, si mai stiu eu ce… budinci de toate culorile; negre (ciocolata), albe (vanilie), roze (fructe, capsuni sau visine) sau portocalii (portocale sau mandarine) si cu bucati din fructe in cupele acelea destul de voluminoase. Sau budinci traditionale, din orez si amidon, halva, cataif, si revani, facut din gris si amidon. Apoi foitajele…placinte cu branza dulce sau sarata, cu carne, spanac, cu dovleac, praz, cu varza sau …D-zeu mai stie cu ce…cornuri iar umplute cu toate felurile de crème…si torturi maaaaari, asa, ca de nunta…Sa nu uit de traditionalul rahat cu tot felul de amestecuri, in culori si arome de toate felurile. Am luat pentru acasa din Marmaris 5 feluri si zau de stiu care mi-a placut cel mai mult…parca cel cu nuca…sau cel cu fistic…ba nu, ala de ciocolata parca era mai bun…sau de trandafir…Nu mai stiu…am amnezia…rahatului… (smile!!! )
Ei, bine, bine, dar nu te simti adevarat turc (sau turcoaica) daca nu-ti rezervi o “farama” din eternitate pentru a savura, a sorbi, a te delecta in tihna, usor si bland, cu o “cumatra” de cafea turceasca. Baieti, (si nu numai voi) stiti cantecul: ”A la turca bre, o cadana si-un café…” Un vechi proverb turcesc glasuieste: ”Cafeaua trebuie sa fie neagra ca iadul, tare ca moartea si dulce ca dragostea”. Al naibii proverb, nu? !... mmm, mie nu-mi prea place cafeaua dulce, dar dragostea…ma-ndulcesc dupa ea…Cafeaua preparata la ibric este traditionala turcilor. Ea se bea sorbita inceeet alaturi de un pahar cu apa, (asa e si la greci) dupa cina, masa principala a zilei. Nu se adauga niciodata lapte sau frisca, de aici ma gandesc eu, turcului ii place “esenta” cafelei, puritatea ei. Nu doreste s-o “corceasca” cu altele…Dar nu se da in laturi de a bea si un capuccino cu frisca sau un espresso cu/fara lapte…Sa nu uit si de ceaiul negru sau din diferite fructe, puternic aromat, servit in paharele specifice traditionale, cu care te intampina turcaletul in orice magazin al sau. Stiti ca-si serveste clientii care poposesc mai mult si nu se supara sau cel putin nu arata, daca n-ai cumparat nimic de la el…Zambeste si te pofteste sa-i mai treci pragul si alta data…Iar daca ai cumparat ceva, iti daruieste pe langa tratatia cu ceai sau cafea, o amuleta numita “ochiul turcesc” sau “ochiul raului” ce semnifica in credinta poporului turc protejarea impotriva deochiului. ”Nazar Bonkur” acest talisman se poate vedea in Turcia atarnand la geamurile sau usile fiecarei case sau magazin. Multi il poarta la gat iar femeile poarta bratari, cercei sau la gat. Iar la copiii nou-nascuti il prind de hainutele lor, pentru a-i feri de “ochiul rau”. Si turcii astia sunt superstitiosi tare…parca-ar fi romani…sau unii romani se poarta cam “turceste”…Am vazut acest “ochi” si la greci…cred ca semnifica acelasi lucru…
In ceea ce privesc bauturile, Turcia, fiind o tara preponderent islamica, ai zice ca nu prea le are cu aceastea. Dar nu-i deloc asa. In Turcia moderna se gasesc cateva varietati locale de bere si vinuri rosii si albe. Si chiar bauturi spirtoase, imprumutate din vestul cel adulat tot mai mult, in special de generatia tanara. Rake este o bautura alcoolica aromata cu anason. Este un rachiu cunoscut si sub denumirea de “lapte de leu” si se “pupa” de minune cu diferite tipuri de meze. O bautura racoritoare foarte populara in Turcia este si ayranul, facuta dintr-un amestec de iaurt gras de oaie si apa. Cu siguranta ca mai sunt si alte bauturi, ca de altfel si multe alte preparate traditionale turcesti.
De aceea va invit cu cea mai mare placere sa luati loc la masa mea. Sa stam romaneste dar sa mancam turceste. Sa puneti si voi alaturi alte “experiente” culinare din tinuturile de poveste ale Turciei. Si asta pentru ca si eu, asa ca multi dintre voi, AmFostAcolo!!
Va astept cu drag,
Ileana
Trimis de ileanaxperta* in 05.03.10 13:41:53
16 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (ileanaxperta*); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest review
16 ecouri scrise, până acum, la acest articol
super descrierea ta... mi s-a facut o foameee...
sa nu uitam totusi de berea (ei na, ca barbatii, normal! ) Efes una dintre cele mai bune beri turcesti.
Rog așteptați...
ai toata dreptatea, sbacau... Cum de-am uitat-o??? Mai ales ca am baut si eu de-asta si-mi place (la cat ma pricep eu...), dar si eu de foame... mai uita omu'... MUltam pt. apreciere... si poti sa mai adaugi pe lista de bucate ce mai stii. Asa mai invat si eu.
@ileana, eu nu cunosc retetele turcesti, dar m-am desfatat putin cu ale tale. Noroc ca de-abia am mancat...
Nu pot sa nu-mi amintesc de o grozava omleta turceasca, mancata in Selcuk, plina de legume si cu ceva oua, dar cu f.f. mult ardei. In prima faza am crezut ca imi ia gura foc dar nu m-am lasat pana nu am terminat tot din farfurie. La final ospatarul, incantat probabil de performanta mea, mi-a oferit un pahar de raki (un fel de uzo grecesc) din partea casei, sa-mi sting focul din gura.
Intradevar grozava bucataria turceasca si inspirat review-ul tau!
ileana, tare as vrea sa mai adaug ceva...dar nu prea mai am ce...si crede-ma, dupa un asa dezmat culinar, daca in 5 minute nu ajung la masa, ma dau la om! :-))
ileanaexperta, te rog cand mai povestesti chestii din astea , fa-o dupa orele de program. Stau aici si “ ud biroul”. Buna idee ai avut si multe se pot spune pe tema asta.
Spuneam nu demult ca am un var casatorit cu o turcoaica. Am fost de nenumarate ori cu ei la restaurante “ bune” cu specific traditional. Dar cel mai mult mi-a placut cand am fost la un fel de gratar , in curtea casei unor prieteni, undeva la marginea Istanbul-ului. Noi am ajuns dupa amiaza, dar gazdele se apucasera de pregatiri inca de la prima ora. Au pregatit un berbecut “ in groapa”. In pamant era o groapa plina cu carbuni bine incinsi in care au pus un berbecut desigur bine curatat si uns cu ulei si presarat cu fel de fel de plante aromate si umplut cu orez si legume. Unul din secrete este sa fie plantele proaspete ( nu uscate). Peste carbuni erau multe frunze verzi, nu stiu sa spun din ce planta, frunze care au infasurat si animalul. Apoi groapa fusese acoperita cu si mai multe frunze si putin pamant , cat sa nu zboare frunzele. Totul de cocea acolo , incet pret de 8 – 10 ore. Cand a fost gata , frunzele au fost indepartate si carnea era perfect curata si coapta , capatand o aroma deosebita. Orezul a fost scos si pus intr-un caston , iar gazda a rupt bucati de carne asa...haiduceste pe care le-am mancat cu mana .Orezul se manca cu lingura. Si ca sa mearga si mai bine , totul a fost insotit de o mare carafa ( sau 2 ) de vin.
In curand voi merge in Turcia. Ma intreb ; in cateva zile pot sa mananc tot ce ai pomenit tu aici?
Maria Smeu, poti doar sa gusti din fiecare. Iar daca ai AllInclusiv sau chiar DP tot ai de unde alege...
La alegerea restaurantelor din oras sau statiunea respectiva, acolo-ti va fi cel mai greu, pt. ca turcii te imbie cat se poate de frumos si de politicos. Iar tu, ca un turist elegant si binecrescut, esti pus intr-o situatie cam delicata...intelegi tu...
Drum bun in Turcia si te asteptam cu impresii "fierbinti", chiar aburinde...sa le pui pe masa.
Diaura, te astept cu completari, care sunt f. interesante.
Pentru cei care merg prima dată în Turcia şi nu ştiu prea multe despre această ţară şi despre simpaticii ei locuitori este o surpriză plăcută să constate că multe din mâncărurile lor sunt ca ale noastre.
Mai ales pentru locuitorii Dobrogei şi în general din sud, măncărurile de-acasă seamănă foarte bine cu cele turceşti, explicaţia fiind evidentă.
Mâncăruri precum sarmalele şi musacaua sunt de origine turcă, chiar dacă nouă ne place să ne lăudăm cu mâncarea tradiţională românească "mămăliguţă cu sarmale". Chiar şi denumirea este aceeaşi; şi ei zic tot "sarmale".
Iar în privinţa deserturilor, ce să mai vorbim: sarailie, baclavale, sunt tot de pe la ei venite.
Să nu mai vorbim de linguriţa plină cu şerbet scufundată în paharul cu apă proaspăt scoasă din fântână, alături de cafeaua la ibric, preparată la nisip...
Şi ca să meargă bine, putem adăuga şi o bragă, băutura răcoritoare tradiţională turcească.
Aoleu, ilenuta, ce ne-ai facut? Cica sa tii post... sis kebab, sucuk, kofte, budinci, torturi... pai ce, sunt din piatra? Acum ma bag sa prajesc chiftelute si incropesc un autohtono-chebab, asa, de alinat "suferinta"... din stomac... De foame si pofta, ia aici, un vot... sa te saturi!
Anul trecut am ajuns pentru o zi in Marmaris si am mancat la un restaurant turcesc zacusca(nu stiu daca este specific turceasca), ca aperitiv din partea casei...foarte buna si de post...ca tot ne-aducem aminte de bunatati turcesti si suntem in postul Pastelui...
Frumos scris ... si pofta buna celor care merg la masa,cu gandul la bucataria turceasca !
pentru ca, de mult am lucrat in acest domeniu (bucataria turceasca) vin cu o completare: pide care este un fel de piza turceasca lunguiata ca o corabie, delicioasa, Un condiment care se gaseste pe fiecare masa in restaurante este pul biber, ardei rosu iute, uscat si pisat. Un alt preparat lahmagiun (cred ca asa se scrie) pe un blat ca de piza se pune carne tocata de oaie se baga la cuptor, se serveste cu zeama de lamaie si mult patrunjel proaspat tocat deasupra. dupa ce te obisnuiesti cu gustul de carne de oaie e super, dar nu se menanca cand e rece, ti se sleieiste cerul gurii. Din ce mai tin eu minte mai era un fel de mancare din coaste de miel la cuptor, un deliciu. Si daca vreti un pont cu care eu am castigat un concurs culinar: carnea, de orice fel se marineaza cu cola, apa minerala, ayran si condimente si dupa 24 de ore mananci si oasele, asa e de frageda. pofta buna
Costy, asa este, sarmalele sunt “luate” cu imprumut “for good”, cum ar zice americanu’. Dar turcii le fac din foi de vita-de-vie, umplute cu carne sau doar orez si eu stiu ca le numesc dolma. La fel si ardeii sau vinetele umplute cu aceeasi compozitie.
Braga am baut si eu si mi-ai adus aminte de copilarie, cand mergeam la Obor (stateam aproape) si acolo era o simigerie-covrigarie unde se vindea halvita turceasca, de ti-era frica sa nu-ti pierzi dintii in ea, o braga la pahar ce costa prin anii ‘60-70, imensa suma de 75 de bani. Mi-amintesc ca era buna la gust si intotdeauna dadeam si peste cate o boaba cel putin, din meiul din care se facea…Tata lua cu sticla pt. acasa…Iar sarailiile erau mari, pline de nuca si insiropate. Mama cumpara cate 10 buc. odata si nu erau deloc scumpe, doar 1. 85 lei…ce tin eu minte bunatatile turcesti din copilarie…Ehe, ce vremuri…Iar serbetul era atat de bun…mai ales cel de ciocolata sau de fistic…demult nu mai este asa…
Sanziana, ai dreptate. Cam orice carne, ca sa fie cat mai frageda, se marineaza sau chiar se pune la preparat in apa minerala sau sifon. La cola nu ma bag, pt ca nu o folosesc nici s-o beau decat f. rar. Si la clatite, pt. a iesi aluatul cat mai fraged, de fapt clatita, se foloseste apa minerala chiar in loc de lapte. Sau parti 1/2, lapte/sifon.
Va multumesc tuturor si va astept cu drag la masa si alta data…Toate cele bune!
excelent de bine redata mancarea turceasca. de-abia am scris despre mancare si acum citesc iar despre mancare. am inundat tastatura. ai puncte si de la mine.
Un review culinar turcesc perfect. felicitari! Chiar daca am mancat deja de dimineata, parca as mai lua si o shaorma... chiar daca facuta aici, la noi.
Puncte si de la mine.
super tare descrierea ta!
peste doua luni o sa merg in Turcia impreuna cu niste prieteni;abia astept sa traiesc pe viu o parte din povestea ta
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Mar.2010 Pe placul meu — scris în 11.06.10 de zpedro* din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată