Bodrum – un oraș pitoresc

TIPĂREȘTE

Turcia – țara contrastelor, țara monumentelor istorice de valoare, țară înzestrată cu litoral și munți, țara concediilor pentru unii dintre noi – țara care fie îți place de la prima vedere, fie nu te mai întorci. Mi-am petrecut două concedii în această țară, în zona Mării Egee, și o minivacanță la Istanbul, primăvara trecută. Mie mi-au plăcut turcii și parcă m-aș mai întoarce la ei. M-a impresionat infrastructura din zonele turistice, mi-au plăcut monumentele istorice vizitate, mâncarea turcească, stilul lor de viață, etc.

După ce am văzut și „nebunia” Istanbulului (în sens bun) pot să spun că și la Bodrum se repetă aceeași „nebunie”, dar la un nivel mai redus, proporțional cu mărimea orașului. Întemeiat de bravii greci, orașul a cunoscut și stăpâniri străine (cu toate racilele lor dar și avantaje în diverse planuri): persanii au transformat orașul în capitala întregii regiuni Caria, cuceritorul Alexandru cel Mare a bătut la porțile acestui important port, regele Mausolus a condus regiunea Caria de aici detașându-se practic de perși. Cavalerii cruciați au sosit după anul 1400 și au construit falnicul castel, punct turistic central al orașului Bodrum de azi. Abia în primul sfert al secolului al XVI-lea turcii conduși de Suleiman Magnificul cuceresc acest teritoriu.

Moștenirea grecească se observă peste tot în oraș. Căsuțele albe cu albastru de pe anumite străzi îți dau impresia că te afli pe teritoriul grecesc. Cu mulți kilometri înainte de a ajunge în Bodrum, pe șoseaua impecabilă ce urmărește linia țărmului și trece pe lângă elegante hoteluri, traficul se aglomerează. După ce depășim o frumoasă cisternă de apă sub formă de căciulă albă intrăm în furnicarul de mașini ce se mișcă încet prin oraș. Străduțele ce coboară în dreapta conduc către centrul turistic al orașului: portul, castelul și străduțele comerciale. Deși îngustă și cu sens unic strada ce merge spre autogara orașului și port face față cu brio puhoiului continuu de autoturisme, microbuze și autobuze. Parcări cu plată se găsesc în multe locuri, unele subterane chiar, altele în curți particulare. În 2013 când am ajuns prima dată, am găsit o parcare într-o curte situată chiar vis-a-vis de faleză. Supraveghetorul ne-a dirijat și înghesuit într-o curte destul de mică, cu mașini așezate frumos „în raft”, pe mai multe rânduri. Ne-a înmânat un bon cu ora sosirii și a mai spus ceva pe limba lui acolo (presupun că „lăsați cheile la gheretă”). Deși citisem pe Internet că se lasă cheile în parcare pentru a putea ei muta mașinile în caz că pleacă cineva din rândul situat mai în față, noi nu am avut încredere și am plecat să vizităm castelul din port. Bineînțeles că după 3 ore când ne-am întors ne-am luat „papara” verbală de rigoare – nici nu vreau să știu ce ne spunea turcul acolo pe limba lui, cu vervă. Ideea e că am învățat să am încredere: în 2014 când am fost la Istanbul am lăsat fără ezitare cheile mașinii la recepția hotelului pentru a muta ei mașina parcată la trotuar în caz de nevoie – și nu s-a întâmplat nimic rău.

Rândurile de palmieri înalți de pe faleză, pietonalul frumos ornat cu flori și bănci pentru odihnă și admirat portul, terasele-restaurant de pe faleză, vasele de agrement cu sute de catarge ce se leagănă la chei constituie fundalul unei plimbări de neuitat în Marina Bodrum. În plimbarea de pe faleză te însoțește și statuia scafandrului cu mâinile pline de steluțe de mare și statuia scafandrului ce tocmai și-a dat jos casca de pe cap, și navetele cu pește de diferite specii (mai ales dimineața), și coloratele năvoade din bărcile de pescuit, și chemarea muezinului la orele de rugăciune... Restaurantele cu terase pe trotuar și cu vedere la bărcile alb-maro din port sunt în număr mare. Mese aranjate cât mai cochet, o multitudine de culori, vitrine la intrare cu specialități de mare (unele mai mișcau încă... hi, hi), chelneri amabili ce te invită să le treci pragul creează o atmosferă plăcută, de vacanță.

Comerțul e la el acasă în Bodrum, ca de altfel peste tot în Turcia. Se vinde orice pornind de la plantele medicinale vândute la tarabele de pe dealul unde se află vechiul oraș Assos (aproape de Troia și Canakkale), la uleiul de măsline la bidoane de 5 litri comercializat de țărani în fața porților în micul sătuc Akkoy (în drum spre ruinele Miletului), la înghețata tradițională vândută de turci frumos îmbrăcați pe faleza plajei Altinkum (Didim), până la lampioanele de sticlă colorată din bazarul Bodrumului. Străzile comerciale ale orașului Bodrum sunt aglomerate atât ziua cât și noaptea, un furnicar continuu de oameni, zumzet, reclame strigate în gura mare, arome diverse, culori năucitoare te însoțesc pe parcursul vizitei.

Am străbătut câteva asemenea străzi, printre care și cea care începe lângă Castelul „Sf. Petru” și merge spre dreapta pe malul mării. Sunt aici și o serie de restaurante magnifice, ca amenajare și design, cu mici terase situate deasupra mării albastre și cu vedere directă la castelul medieval. Meniurile apetisante situate la intrare și priveliștea ce o poți ghici la malul mării mai mai că te împing să intri. Câteva alei înguste îți permit să ajungi la malul mării și să admiri înspumatele valuri ce lovesc baza castelului de piatră. Lângă monument, este „parcată” pe apă celebra discotecă plutitoare Marine Club Catamaran (am ratat deschiderea sezonului pe vasul-discotecă datorită valurilor puternice din larg). Într-o mică piațetă se mai împrăștie mulțimea de turiști; câteva localuri cu măsuțe în față, într-un stil pur grecesc, străjuie laturile piațetei. Trecem pe lângă niște ziduri vechi, aflate în restaurare, și ne încadrăm iar în șirul de oameni ce urmează traseul străzii comerciale. Căscăm ochii la firmele colorate, la unele case vechi – frumos restaurate și, bineînțeles, la vitrinele pline cu produse. Unde să privești/intri mai întâi: în magazinele cu haine, încălțăminte ori obiecte din piele; ori în extrem de coloratele magazinașe cu suveniruri? ; sau poate în cele cu delicatese și dulciuri? Grea alegere. Mulțimea de obiecte frumoase ni s-a deschis încă din preajma castelului, de pe faleză, unde sunt tarabe cu aranjamente diverse din scoici, melci, steluțe uscate de mare, unele de dimensiuni apreciabile. Și nu sunt simple ca cele ce se vând la noi la Mamaia, în Satul de Vacanță; nu, sunt compoziții complexe, peronaje umane, animale, etc. Superbe erau plasele înțesate cu diverse scoici. Ne aruncăm ochii și spre măsuțele pline cu zeci de mori de vânt, de diverse dimensiuni, ale căror pale se roteau ușor la orice mică adiere de vânt. Ce observăm în orice colțișor: sute de vederi/ilustrate, coșuri cu bureți de mare, faianțe colorate, borcane cu miere, celebrele cutii colorate cu Turkish Delight – zeci de sortimente, cafea Mehmet Efendi, obiecte de alamă, mii de modele de magneți de frigider, decorațiuni de toate felurile. Chiar ne trebuie? Oare să cumpărăm ceva? Ce facem apoi cu ele – dilema permanentă. Multe ne fac cu ochiul și până la urmă tot vom cumpăra ceva ca amintire din acest pitoresc oraș. Ne-am oprit la un mic local unde am degustat un kebap de vită original, care ne-a mai potolit foamea stârnită de cele câteva ore de plimbare. La un moment dat strada se deschide spre plajă, unde erau așezate mese și scaune îmbrăcate cu perne frumos colorate, chiar pe malul mării.

Să nu uităm vizita la Castelul „Sf. Petru”, cu impresionantele priveliști de pe ziduri: vase de pescuit, corăbii și iahturi, vase de agrement străbat marea în toate direcțiile; sute de ambarcațiuni înșirate la cheu; amfiteatrul situat pe un deal din apropiere; ferryboat-uri rapide ce se îndreaptă spre insula grecească Kos; steaguri roșii, turcești, fluturând în vânt, etc. Mi-au plăcut și exponatele din cadrul Muzeului de Arheologie Submarină, găzduit în castel, și diversele camere amenajate ca muzeu (monede, camnera prințesei de Caria, camera șerpilor plină cu amfore). Te pierzi pe scările și terasele castelului, prin camerele și turnurile fortificației de piatră.

În apropierea portului, pe o străduță obișnuită se află intrarea la situl arheologic Mausoleul din Halicarnas: ruinele uneia din cele 7 minuni ale lumii antice se află aici în Bodrum, pierdută printre căsuțe, înconjurată de verdeață. Din celebrul mormânt antic se mai păstrează doar scara ce cobora la subsol, câteva tuneluri, bucăți din zidul împrejmuitor și multe fragmente de coloane și bucăți din sculpturile de piatră ce împodobeau monumentul. Totuși o vizită aici, în liniștea cartierului, înconjurați de leandri înfloriți, orbiți de albul fragmentelor de marmură, răcoriți de întunericul galeriilor subterane, vrăjiți în fața reproducerii monumentului ne ajută să ne închipuim măreția și grandoarea acestei construcții.

Am vizitat și seara faleza și străzile comerciale – superb. Lumini colorate peste tot, turiști destinți ce se plimbă peste tot, terase pline de oameni veseli, turci ce stau la un pahar de cay în fața magazinelor deschise până târziu în noapte, zidurile castelului scăldate într-o lumină caldă, galbenă – sunt elemente ce mă îndeamnă să vă recomand destinația și la ceas de seară. Briza răcoroasă a mării îmbracă faleza și îți provoacă fiori reci.

Bodrum-ul e un oraș animat, pitoresc, încărcat de istorie. Am să revin cu plăcere când voi mai ajunge în zonă (mai ales că nu am văzut amfiteatrul și nici imaginea castelului de pe un deal din apropiere).

---

VIZUALIZĂRI: 5758 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI