Un traseu de drumeție spectaculos și nu prea greu - Canionul Vintgar

TIPĂREȘTE

Documentându-mă despre Lacul Bled, aveam să dau automat peste încă un giuvaier al naturii: Canionul Vintgar, aflat la doar 4 km de renumita stațiune slovenă. De fapt, ar fi o blasfemie să ajungi aici și să-l lași deoparte! M-am gândit chiar să măresc intervalul de timp petrecut în zonă, să iau 2 nopți de cazare, nu 1, dar oricum am sucit și-am învârtit celelalte destinații, n-a fost chip să tai de niciunde! În fine, cu un pic de organizare (și mult noroc, aș adăuga) urma să bifăm totuși ambele nestemate, lacul și canionul.

Planul inițial era să ajungem în Bled cu puțin înainte de prânz, să dăm un ocol de lac per pedes, iar mai pe după-amiază să mergem la canion. Sau invers. V-am povestit deja că, din motive obiective, n-am ajuns decât pe la ora 15. Peste doar un ceas aveam rezervate bilete la canion (la ultima intrare, parcă), așa că povestea cu lacul a trebuit s-o amânăm pentru a doua zi dimineață.

Rezervarea am făcut-o cu o zi înainte pe site-ul www.vintgar. si. Sincer, prefer să iau bilete la fața locului, nu-mi place să fiu condiționată de o anumită oră de intrare, sunt atâtea variabile într-o zi de vacanță, când te deplasezi de colo dincolo. Însă citisem că, începând cu sezonul 2025, cumpărarea biletelor de la Centrul de Vizitare nu mai era posibilă, singura soluție rămânând varianta online. Intrarea în canion costă 15 euro pentru un adult, 5 de copil 3-15 ani și 3 de... cățel. Nu este permis accesul cărucioarelor. În plus, o singură vizită zilnic, cea de la ora 16, poate benefia de ghidare în limba slovenă sau engleză, în limita a maxim 18 persoane și pentru 10 euro în plus de căciulă. Noi am cumpărat bilete la turul cu ghid, gândindu-ne că vom afla probabil lucruri noi și interesante.

Canionul Vintgar este considerat poarta de intrare în Parcul Național Triglav, unul dintre cele mai impresionante teritorii montane din Slovenia, la rândul lui parte a Rezervației Biosferei Alpii Iulieni, aparținând patrimoniului UNESCO. „Vinovatul” este râul Radova care și-a săpat drum printre pereți de stâncă înalți de aproximativ 250 m. În mod curios, canionul a fost descoperit doar în urmă cu 130 de ani, intrarea dinspre zona locuită fiind mult timp acoperită de o aglomerare de bolovani uriași. Se povestește chiar că, intrigați, oamenii auzeau mugetul înfundat al apei fără să-i poată identifica originea. După ce a fost descoperit, locul avea să fie numit simplu, vintgar („canion” în limba slovenă).

În prezent este amenajat pentru vizitare, traseul prin canion însumând aproximativ 1,6 km de punți de lemn securizate, unite între ele, acolo unde e cazul, prin trepte în sus sau în jos. Direcția de mers e într-un singur sens, dinspre Centrul de Vizitare până la cascada Šum, întoarcerea fiind posibilă pe alte 2 trasee: The River of Trees (2,7 km, majoritar prin pădure, potrivit pentru parcurs în miezul fierbinte al unei zile de vară) și The King of Vintgar (4,1 km, panoramic, străbătând o zonă în mare parte descoperită, perfect pentru a fi parcurs dimineața sau după-amiaza târziu).

În principiu, accesul cu mașina nu este permis până în apropierea intrării în canion, există 2 parcări încăpătoare la câțiva km distanță, fiecare fiind deservită de transfer regulat și gratuit până la Centrul de Vizitare; deasemenea, nu se plătește nimic pentru staționare. Am văzut totuși o parcare mai mică și în „zona 0” , costă 10 euro/zi; posibil ca turiștii ce se cazează la cele 2-3 pensiuni sau cei ce vin să mănânce la restaurant să fie scutiți de această plată, dar nu bag mâna în foc. Altfel, dacă nu dispuneți de auto propriu, e bine să știți că există și alte variante de a străbate cei 4 km între Bled și Vintgar: un shuttle cu plecări din oră în oră din apropierea Gării Centrale, cu bicicletă/scuter închiriat și – de ce nu?! – pe jos.

Noi am ajuns cu mașina noastră și am nimerit destul de ușor parcarea P1, o căutasem anterior pe GoogleMaps (o găsiți sub numele de Vintgar Gorge Parking), oricum e bine semnalizată din șosea. Locuri libere erau destule, ne-am îmbarcat în autobuzul care stătea să plece și care după câteva minute ne-a depus la destinație.

Centrul de Vizitare este o clădire modernă construită spectaculos pe o pasarelă deasupra râului, am intrat de curiozitate și am găsit 3-4 fete dispuse să-ți ofere informații. N-aveam nicio nelămurire, așa că doar ne-am salutat și nu ne-am conversat, dar am pescuit un pliant de promovare. Tot aici se distribuiau niște carnețele pentru cei mici, există un traseu tematic amenajat pentru copii, care se suprapune în mare parte peste The King of Vintgar Trail; la fiecare atracție își pot ștampila câte o pagină din carnețel, știți genul. În fine, nu era cazul nostru.

Pe partea opusă Centrului de Vizitare, în aceeași clădire, se mai află un magazin de suveniruri și unul ce oferă câte ceva de ale gurii. Pentru că ghidul nostru se cam lăsa așteptat, iar masa de prânz constase în câteva ciuguleli firave, am împărțit cu Tati un cremșnit, despre care citisem că-i desertul-brand al zonei Bled. Există și un izvor cu apă de băut rece și bună de unde se pot reîncărca recipientele personale (în Slovenia apă de băut gratis se găsește la tot pasul, chiar și apa din sistemul public de alimentare este bună pentru consum).

Ne strânsesem vreo 10-12 oameni cu bilete la turul ghidat, însă, precum pomenii, ghidul – pauză! După 10-15 minute de întârziere am sesizat angajatele de la Centru, iar după un timp asemănător și câteva discuții telefonice, una dintre ele a venit și ne-a spus că nu știu ce problemă întâmpinase băiatul cu pricina, motiv pentru care ni s-au oferit 2 soluții: să primim banii înapoi sau să mai așteptăm încă vreo juma de ceas să vină alt ghid. Eu și Tati am ales prima variantă, n-aveam niciun chef să mai pierdem timp prețios.

Așa că ne-am prezentat la intrarea cu turnicheți, unde ni s-au scanat biletele și ni s-au oferit căști de protecție pentru cap și audioghiduri. De-a lungul traseului aveam să întâlnim 8 „stații de informare” – scanezi QR-ul respectiv și ți se spun tot felul de chestii. Pe urmă ne-am lansat cu elan.

Precum am amintit, traseul constă într-o succesiune de punți de lemn prevăzute cu balustrade solide, unele fixate de pereții stâncoși, altele traversând ici-colo râul. Se urcă sau se coboară câteva trepte la trecerea de la o punte la alta, nimic de speriat. Aș aprecia că e un traseu ușor, pretabil pentru orice condiție fizică și, desigur, extrem de spectaculos. E ca o plutire prin natura virgină, printre stânci semețe, printre copaci înfrunziți și flori delicate de munte, acompaniată în permanență de murmurul râului cu ape turcoaz-verzulii, în care se zbenguie păstrăvi. Noi am nimerit o zi frumoasă de vară și a fost perfect așa pentru că citisem că în perioadele mai umede se poate aluneca pe anumite porțiuni, unde lemnul s-a lustruit. Desemenea am citit că e frumos să vizitezi canionul și dimineața devreme, când e mai puțin aglomerat și când fuioare de ceață se ridică în văzduh din apa rece, creând o atmosferă magică. În fine, magic mi s-a părut oricum și nici prea mare aglomerație n-am prins...

N-am cronometrat cât timp ne-a luat să străbatem cei 1,6 km – în ghid zice că ai avea nevoie de vreo 45 de minute și cred că pe-acolo am fost și noi, poate un pic mai mult, că ne-am tot oprit pentru poze și scanat QR-uri. Partea cea mai spectaculoasă e în prima jumătate, pe urmă pereții stâncoși se mai depărtează un pic și pierd din înălțime, râul devine mai puțin adânc și mai lăbărțat.

Cu puțin înainte ca traseul de vizitare să se finalizeze, apele Radovei se prăbușesc deodată într-o cascadă nu foarte înaltă, dar frumușică. Inițial am crezut că asta e cascada despre care citisem, însă nu, nu e; pe aceea aveam s-o descoperim un pic mai încolo. Ultima punte de lemn se desface într-o platformă spațioasă, care e practic terasa unei cafenele-bistro. Majoritatea meselor erau ocupate, altfel poate ne-am fi lipit și noi, cred că ar fi fost drăguț să gustărim ceva sub razele blânde, în acel decor de poveste. Am depus în niște coșuri speciale căștile și audioghidurile și am decis să nu mai zăbovim, să alegem unul dintre traseele de întoarcere.

Ne-a atras atenția ceva mișcare undeva, la câteva zeci de metri sub noi și am zis să mergem până acolo, să vedem ce-o fi. Oricum, aveam nevoie de toalete (a propos; acestea se găsesc aici, la capăt, dar și la Centrul de Viziare), iar indicatorul le arăta în aceeași direcție. Pe măsură ce coboram cele multe trepte, începea să ni se dezvălui misterul de sub noi: cascada Šum. Absolut superbă! Șuvoaie alburii, despletite pe stânci, topindu-se vijelios într-un ochi de apă de un turcoaz ireal! Am stat, am admirat, am pozat și pe urmă am plecat.

Pentru întorcere am ales traseul mai lung, The King of Vintgar. La început se urcă destul de susținut prin pădure, să zic vreo 20-30 de minute (am citit că diferența de nivel ar fi de aproximativ 250 m), până la o răspântie unde se află o bisericuță frumoasă (Sv. Katarina), precum și un spațios loc de joacă pentru copii (și mi s-a părut că și ceva chioșc cu gustări și băuturi). De aici cărarea merge relativ plat, pe versant și de aici începe practic zona panoramică; pe dreapta ai pădurea, pe stânga satele din vale, iar de jur împrejur, în depărtări, splendidele culmi muntoase, împădurite sau cu vârfuri stâncoase. Ba și Castelul Bled se zărește la un moment dat. Din loc în loc sunt instalate panouri informative și bănci pentru odihnă și admirat peisajul. Per total e o plimbare destul de lungă, dar foarte plăcută, cu numeroase recompense pentru ochi și suflet!

Am ajuns fix la timp ca să prindem autobuzul (ultimul?!), terminasem de mult apa, gurile ne erau uscate, iar mușchii picioarelor prezentau fasciculații ciudate 😊. Ce înseamnă lipsa de antrenament... În fine, am descoperit în portbagaj un pet de apă; era departe de a fi rece, în condiții obișnuite nici nu ne-am fi atins de ea, dar ce minunată e apa caldă atunci când ești rupt de sete!... Iar cu mușchii am dat-o curând la pace; cele 10 minute de relaxare pe drumul spre casă plus încă 2 ceasuri pe terasa restaurantului, la cină, au fost fix ce le-a trebuit ca să fie mai apoi în stare să ne servească din nou, pentru o mică plimbare de seară pe lângă lac...

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 73 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI