Considerente generale despre sejurul din nordul Spaniei

TIPĂREȘTE

Dată: 08.12.2023

Locație: Terminalul Plecări al Aeroportului Reina Sofia Tenerife Sud

Dialog în fața unui poster cu imagini din Asturia: Adriana către subsemnatul „Aici când mergem?” ” Vom ajunge cândva.”

Dată: 27.04.2024

Locație Terminalul Sosiri al Aeroportului Bilbao

Dorința domniței Adriana este îndeplinită! Ajungem în Țara Bascilor iar în următoarele zile vom pleca spre Asturia.

Deși am ordonate pe zile și trasee câteva viitoare concedii – cam pentru vreo 4 sau 5 ani!! – cel din această primăvară a venit cam neplanificat.

Atent și la sugestiile și dorințele soției mele care îndură cu stoicism itinerariile concepute de mine, am ales să îi îndeplinim cu celeritate sugestia făcută cunoscută în iarnă.

Cum deja discutasem între noi de mai demult și voisem a lua și nepoțelele într-un sejur, l-am planificat în perioada vacanței de primăvară și achiziționasem biletele de avion încă din decembrie, astfel încât în seara de Ajun a Crăciunului 2023 le-am făcut cunoscut cadoul nostru pentru aniversările zilelor de naștere din anul 2024.

La aflarea veștii, una a tăcut mâlc, s-a înroșit și au început a-i șiroi lacrimi iar cealaltă se uita la noi extrem de surprinsă, dorind, parcă, a fi ciupită de obraz astfel încât să realizeze că somnul nu o luase încă în mrejele lui.

Diana, cea mai mică dintre cele două, urma a-și sărbători cei 14 ani de viață în vacanță.

Cu biletele de avion luate și având acceptul părinților fetelor – cum să le strice tocmai ei  bucuria adusă de cadourile de sub brad? – am început să creionez itinerariul.

Știam de când mă interesasem de un traseu cu bicicleta pe Camino del Norte că nordul Spaniei prezintă un potențial turistic extrem de ofertant pentru cineva îndrăgostit de natură.

Ajung rapid la concluzia că o săptămână e destul de puțin și trebuie să mă concentrez pe o arie nu prea mare, mai ales că aveam de gând să petrecem cel puțin două zile în Rezervația Parque Nacional Picos de Europa, cu drumeții pe traseele extrem de bine marcate și nemaipomenit de atrăgătoare.  

Clar, se impunea închirierea unui autoturism pentru ușurința deplasării și legarea unora dintre punctele de interes marcate pe hartă.

Din coșul în care timp de aproape o lună” îndesasem” material trebuia ales traseul optim care să cuprindă și obiective pe placul fetelor, o noutate pentru noi, obișnuiți de atâta amar de vreme să mergem doar amândoi în concedii.

Astfel că le prezint câteva repere, le solicit și lor referințe cu privire la ce și-ar dori să viziteze în arealul geografic clar indicat – o temă de lucru și de cunoaștere și pentru ele a zonei – iar la final s-a conturat un itinerariu destul de consistent și plăcut a fi parcurs pe durata unei săptămâni.

O să încep detalierea caracteristicilor logistice cu alegerea variantei de zbor. În lipsa unui zbor direct din Ardeal către nordul Spaniei – Wizzair zboară din București la Santander – plus drumul până la Otopeni de 5 ore și costul biletului de avion destul de piperat în săptămâna Paștilor m-au determinat să iau în considerare zborul Lufthansa pe relația Sibiu – Bilbao - Sibiu, cu escală la Munchen pe ambele sensuri de mers.

Potrivit programului de zbor din momentul achiziționării biletelor, la dus aveam o escală de 2 ore și jumătate iar la retur de o oră. Cum, din păcate, programele marilor companii se schimbă uneori semnificativ între cele două sezoane (iarnă-vară), am ajuns să fim nevoiți ca la dus să zăbovim prin marele aeroport bavarez 6 ore și 25 minute, întrucât zborul din Sibiu s-a devansat cu 3 ore și 40 minute. Iar noi să ne uităm, odată ajunși în Terminalul G al aerogării germane, cum se îmbarcă deja unii spre Bilbao, într-o cursă a aceleiași companii.

Consider că la nivelul prețurilor actuale ale biletelor, incluzând și perioada din an – Săptămâna Mare – suma de 825 lei dus-întors cu bagaj de cabină de 8 kg, preluat la cală în momentul prezentării în aeroporturi, a reprezentat un tarif bun.     

În privința locurilor de cazare, m-am oprit asupra a 3 locații, argumentele fiind explicate în continuare.

Ajunși la o oră foarte târzie în aeroportul din Bilbao, 23:25, varianta disponibilă de a ajunge în oraș o reprezenta doar taxiul, la un cost către 30 euro. Autobuzul de transfer, preț 3 euro/persoană, nu eram siguri că îl prindem, ultima plecare din terminalul Sosiri fiind programată la ora 23:40.

În plus, pentru închirierea unui autoturism cea mai convenabilă opțiune era din aeroport, mult sub cea a preluării din Bilbao centru. Astfel că eram nevoit luni dimineața să revin în aeroport.

Comparând prețurile diferitelor stabilimente am optat pentru Holiday Inn Express Airport Bilbao, aflat la 4 minute de aeroport și 10 euro tarif taxi. Acolo unde am rămas primele două și ultima noapte a sejurului.

Hotelul asigură transfer gratuit însă doar între orele 5:00 – 22:45, iar pentru dimineața plecării spre casă, cu avion la 7:35, această opțiune plus micul dejun servit începând cu ora 5:00 au reprezentat motive temeinice în a-l alege.

Pentru ziua următoare sosirii – plimbăreală prin Bilbao – am plecat de la cazare cu microbuzul de transfer al hotelului iar din aeroport am luat cursa regulată către centrul orașului, pentru ca la întoarcere să urmăm același traiect, însă în ordinea inversă.  

Centrul de închirieri auto Record. go asupra căruia m-am oprit se afla la 600 metri de hotel. Am ales un Citroen Aircross cu asigurare completă, la prețul de 564,49 lei iar odată ajuns la ghișeu mi s-a explicat că asigurarea nu are nicio relevanță pentru ei și am două opțiuni: să îmi blocheze pe card suma de 1.400 euro sau să achit direct lor suma de 142 euro drept asigurare completă, caz în care cardul meu nu va suferi.

Referitor la asigurarea invocată de mine – plătită prin Booking, aidoma închirierii autoturismului – mi s-a explicat că, în cazul producerii vreunui prejudiciu, ei îmi vor reține contravaloarea daunelor iar eu mă voi putea îndrepta împotriva lor prin intermediul asigurării prezentate la preluare.

Nu le plătesc nicio asigurare suplimentară, mi se blochează suma de 1.400 euro plus încă 90 euro pentru combustibil, eu fiind nevoit să restitui mașina cu rezervorul plin, caz în care mi se va restitui suma respectivă.

Așa am și predat-o, moment în care mi s-a transmit că depozitul pentru combustibil îmi va fi returnat în maxim 4-5 zile iar cel pentru asigurare suplimentară în 2 săptămâni.

Urma să constat că nu au trecut decât 36 de ore și în dimineața de Sfinte Paști mi s-au virat în cont cei 90 euro. Aștept acum potul cel mare...

Nu am primit mașina rezervată ci un Ford Puma hybrid, destul de încăpător pentru 4 persoane și tot atâtea valize, iar pentru întreg traseul parcurs am alimentat de 78,12 euro, la prețul de 1,79 euro/litru benzină E 95.

Cam scump combustibilul, însă puteam alimenta la un preț mai mic în locurile prin care am trecut. Am făcut plinul de la Repsol în Bilbao, deși trecusem anterior prin sate sau orășele în care prețul la pompă era și de 1,59 euro/litru. Asta e, data viitoare...

Pentru parcări am plătit doar 2,45 euro/1 oră jumătate în centrul Santanderului și 2 euro la unul dintre obiectivele turistice de pe parcurs, în rest găsești multe parcări gratuite în acea parte a Spaniei.

Următoarea cazare am ales-o în apropiere de Liencres, într-un complex de apartamente iar cea mai lungă - dar și cea mai frumoasă – la marginea Parcului Național Picos de Europa.

Aici eram nevoit să identific una convenabilă din punct de vedere al situării față de punctele de plecare a traseelor de drumeție programate pentru două zile iar ce am rezervat le-a plăcut fetelor (toate cele 3) extrem de mult. Voi reveni cu un articol despre fiecare din cele 3 cazări.

Cât privește drumurile parcurse, indiferent că am circulat pe autostrăzi sau alte șosele, toate au fost gratuite și într-o stare remarcabilă.

Iar pe ele ne-am urmat însemnările de acasă, prilej de a descoperi un paradis natural. Momente în care conduci sau te plimbi și ai marea la 2 metri de tine în stânga iar în dreapta se văd vârfurile încă înzăpezite ale munților. Timpul necesar pentru a uni aceste minunății e sub o oră.

Sate superbe de coastă sau cătunuri idilice de munte, orășele pitorești sau plaje magnifice, stânci pierdute în apele mării sau poteci care te duc spre superbe peisaje montane alcătuiesc decorul prin care ne-am plimbărit timp de o săptămână prin Țara Bascilor, Cantabria și Asturia.

O regiune a Spaniei mult diferită de cele anterioare prin care am fost, una care mi-a amintit foarte mult de Irlanda datorită climei umede, a verdelui ce predomină toate cadrele naturale, a țărmurilor marine sau a zidurilor lungi de piatră.

Iar de acum încolo, când voi rosti Asturia sau Cantabria, le voi asocia calelor. Enorm de asemenea flori există peste tot, în curți sau pe marginea drumurilor. Nu există buruieni câte cale înfloresc în această perioadă a anului în nordul Peninsulei Iberice.

De asemenea, zona este cutreierată îndeosebi de drumeți, cei care fac din parcurgerea traseului către Santiago de Compostela un scop al vieții. Din cele 4 trasee ale Camino de Santiago, Camino del Norte este considerat cel mai spectaculos întrucât străbate peisaje de vis.

Pot confirma.

Iar în continuare sper să mă apropii cât de cât în scrieri de redarea frumuseților pe care le-am admirat.    

---

VIZUALIZĂRI: 905 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI