Fără titlu

TIPĂREȘTE

Anul trecut m-am gândit eu ce m-am gândit și m-am hotărât ca de ziua mea, în limita posibilităților să-mi fac singur un cadou, un city break în țară sau undeva, unde este mai ieftin și musai n-am mai fost.

Anul trecut am ales Sibiul, pe care doar îl tranzitasem și nu am regretat deloc. Dar unde să merg anul ăsta, nu aveam nicio idee. O ofertă Tarom mi-a deschis ochii și am luat bilete la ofertă pentru o destinație destul de puțin cunoscută de români (mai des merg cei din vestul țării) și anume Belgradul. De ce am ales acest city break? Păi în primul rând pentru că nu mai fusesem acolo, apoi pentru că e un oraș ieftin și nu în ultimul rând pentru că vroiam să văd cum e și pe la vecini. Eu am mai fost doar la bulgari pe litoral, dintre vecini firește.

Zis si făcut. Luat bilete avion, rezervat hotel și s-a făcut repejor și ziua plecării. La aeroport prima surpriză, o mare de oameni la îmbarcare. Sincer eu personal nu am m-ai văzut atâta puhoi de lume pe aeroport, de ziceai că abia acu s-au deschis granițele. Cu puțini nervi și puțină înghesuială specifică zonei balcanice, am răzbit și am trecut de vamă. A doua surpriză avută a fost când am ajuns pe pista aeroportului și am constatat că ne-așteaptă mândru un ATR de 50 locuri, un avion din acelea cu elice. Am mai zburat o dată cu așa ceva, culmea la primul meu zbor la Istanbul. Prima oară mi-a fost cam frică, dar acu eram deja obișnuit, așa că am trecut rapid peste acest mic inconvenient. Ce vreau eu să remarc e altceva, numărul mic de călători spre această destinație.

După un zbor plăcut, am aterizat cu bine la Belgrad. Nu mai detailez aici peripețiile pe care le-am avut până am ajuns la hotel, pentru că am scris ceva în articolul destinat cazării.

Pentru această destinație am ales să aloc trei zile. Nici prea mult, nici prea puțin, mi s-a părut arhisuficient. Fiind cazați la un hotel mirific și cu niște împrejurimi de mare efect de la periferia Zemunului, am ales să petrecem cât mai puțin timp posibil la hotel și să încercăm să vedem cât mai mult din Belgrad.

Zemun-ul care semnifică pamânt în limba sârbă (zemlja) este un mic orășel la periferia Belgradului atestat documentar încă din secolul al XII-lea. Sincer nu îmi este foarte clar dacă Zemun-ul mai este un orășel de sine stătător sau a devenit un cartier al Belgradului, cert e că acest lucru are o mai mică importanță. Important pentru noi a fost să vizităm zona centrală a Zemun-ului, așa numită Old Zemun, care aduce pe alocuri cu un oraș medieval, gen Sighișoara de pe la noi. Cum marea majoritate a celor din autobuz nu au putut să ne lămurească unde-i turnul Gardoș, am coborât la întâmplare și am hotărât să o luăm per pedes către Dunăre. Ajunși la Dunăre nu mai aveam cum să ne pierdem.

Evident așa am descoperit faleza super șic de la Dunăre, înțesată de terase care de care mai aranjate. Nu ne-am abținut să nu bem o bere sau mai multe, mai ales că am prins și zile caniculare, la fel ca-n București! De altfel ne-a plăcut mult atmosfera boemă de pe faleza Dunării așa încât am mai venit de două ori seara, aici. E o atmosferă mai relaxanta fața de cea din centrul orașului, unde e prea multă nebunie pentru gustul meu.

De-aici am plecat în căutarea simbolului Zemun-ului și anume Turnul Gardoș sau Turnul mileniului așa cum mai este denumit. Am trecut pe lângă vechea biserică Sf Nicolae, unde se ținea o slujbă și unde n-am outut inta pe motiv de pantaloni scurți. Am urcat ceva, pentru că turnul este în vârful unui deal și am ajuns cu chiu cu vai, fiind extrem de cald, la picioarele turnului! Turnul Gardoș a fost construit de imperiul austro-ungar in anul 1896 în cel mai sudic punct al imperiului, alături de alte trei turnuri milenare. Din vârful turnului se vede o priveliște superbă a întregului Zemun, dar si a unei părți din Dunare sau din orașul Belgrad.

Am urcat până în vârf după ce am achitat o taxă de 200 de dinari de persoană. Accesul se face pe o scară metalică spiralată și este un pic anevoios, dar priveliștea face toți banii. Am admirat casele din Zemun, vreo două turle de biserici din apropiere, dar și maiestoasa Dunăre care șerpuiește prin zonă. Evident am făcut și o mulțime de fotografii, unele mai reușite, altele mai puțin.

După ce am coborât din turn am plecat în căutarea unui restaurant celebru, pentru a servi cina și a ne răcori. Despre acest restaurant o să fac vorbire într-un articol separat, pentru că merită cu prisosință, acest lucru.

Ziua doua am plecat direct cu gândul să descoperim și să vizităm cea mai mare catedrală ortodoxă si anume Sf Sava. Am mers până la piața Slavia și de-acolo pe o străduță foarte cochetă am mai mers vreo 200-300 de metri până la această vestită catedrală.

„Impresionanta catedrala a fost ridicata, in mod simbolic, pe locul unde turcii otomani, condusi de Sinan Pasa, au zdrobit rebeliunea sarba din 27 aprilie 1594, incendiind cu acel prilej Moastele Sfantului Sava Nemanja (1236).

Expresie a consecventei poporului sarb si a credintei ortodoxe la care nu a renuntat nici un moment, Catedrala Sfantul Sava - Svetog Save este un edificiu rasaritean unic ale carui dimensiuni intrece pana si celebrele catedrale Sfanta Sofia din Constantinopol si Iisus Mantuitorul din Moscova. ” - mi-am permis să citez din www.crestinortodox.ro spre mai bună înțelegere a impresionantului edificiu bisericesc vizitat.

Interesant este că nici acum dupa o sută de ani nu este gata! Exteriorul este finisat și arată foarte bine, dar cum intri în biserica dai de un mare șantier. În schimb se coboară undeva la subsol unde se regăsește o sală impunatoare. Aici în subsolul catedralei este amenajată o altă biserică de 1800 de metri pătraţi, care esta gata pictată. Într-o criptă a acesteia se păstrează fragmente din veşmântul Sfântului Sava.

Interesant este faptul, că această măreață catedrală nu este gata după aproape un secol. Fac prinsoare că a noastră Catedrala a Mânturii Neamului va fi gata înainte. Ce să-i faci dacă suntem mai avuți și avem mai mulți bani de investiții!!!

După ce am fost impresionați de această catedrală, am plecat spre vestita lor stradă (ulica) Knez Mihailova înțesată de tot felul de magazine, de terase care de care mai arătoase. O stradă vie, animată, în care regăsești diverși muzicanți stradali, care de care mai talentați și unde îsi dau întâlnire atât turiștii de diverse nații, dar și belgrădenii.

Pe această stradă am hoinarit în voie, am făcut diverse cumparaturi, dar și ne-am relaxat picioarele obosite după atâta umblat, la câte o terasă. Apropo ce m-a impresionat în mod deosebit a fost mâncarea sârbescă. Foarte gustoasă, nu am dat rateu niciodată. Porțiile mari și prețul decent. Firește si berea Jelen care a mers la fix pe căldurile astea, de 37-38 de grade.

La un moment dat am văzut că s-au strâns o mulțime de polițisti. Era o manifestație LGBT unde forțele de ordine erau net superioare ca și număr manifestanților și care aveau rolul de ai apăra și proteja, pe aceștia. Se pare ca și din acest punct de vedere, al respectării drepturilor omului suntem un pic mai avansați. Dar să revenim la oile noastre.

Da aici pe AFA interesează mai mult ce-am văzut, ce-am mai vizitat. Ei bine am fost de-am văzut și clădirea Parlamentului. Am dat să intrăm să o vizităm, dar nu era deschisă pentru public. Interesant e faptul ca nu era împrejmuită de nici un gard și am avut acces liber până la intrare. Această clădire am găsit-o absolut întâmplător, noi căutam să vizităm de fapt biserica St Marc. Aceasta (Biserica St Marc) a fost terminată in anul 1940 și este în întregime din caramidă. Interiorul ei nu este terminat. Icoanele ei care reprezintă o mulțime de sfinți, aduc în fiecare an o mulțime de pelerini credincioși, aceștia având convingerea că icoanele din biserică sunt făcătoare de minuni. Când am ajuns noi tocmai ce se tinea slujba de duminică. La ora 10 duminica, aceasta s-a încheiat spre marea mea mirare, știut cât durează aceasta la noi.

De muzeul Tesla sincer nu am avut chef! Probabil și căldura excesivă și-a spus cuvântul și dupa o repriză de hoinareală urma negreșit o pauză de hitratare, la o Jelen rece. Adevărul adevărat este ca nici nu mai sunt atât de disperat ca pe vremuri, să vizitez absolut tot ce mi-am propus de-acasă, ci momentan sunt mai înclinat să respir aerul orasului, să observ băștinașii și să încerc sa mă integrez în atmosferă. Chiar citeam deunăzi că anumite orașe europene, printre care aș aminti Parisul, Roma, Venetia si chiar Berlinul au ajuns să fie sufocate de mulțimea de turisti. Ei bine și ăsta a fost unul din motive pentru care am ales capitala Serbiei, pentru un city break.

Am lăsat la urmă vizita la Fortăreața Kalemegdan, unul din simbolurile acestui oraș, un loc de o mare semnificație istorică, un loc de unde se poate admira atât fluviul Dunarea, cât și râul Sava, dar și cartierul-orașul Zemun. Evident că nu toate turnurile sau zidurile sunt impecabile, dar poate și ăsta le dă un farmec aparte. La intrarea în fortareață era un loc de joacă instructiv-educativ pentru copii, cu jucării dinozar. După ce am trecut de poarta fortăreței am dat de o mini expoziție de tehnică militară a secolului XX. Lume multă pe-aici, poze, peisaje, relaxare. Noi aici am ajuns sâmbăta după-amiaza. Ce ne-a amuzat a fost faptul că în scurta noastră vizită am întâlnit o mulțime de mirese pentru sesiuni de fotografii, însoțite firește de câte un alai de nuntași. Ori aici ies cele mai faine poze ori e o lipsă crasă de imaginație. Clar, dacă am văzut atâtea mirese o să ne meargă super bine.

Concluzie. Belgradul mi s-a părut un oraș interesant, care n-ar trebui ocolit de niciun turist împătimit. Cum ne bucurăm să vedem turiști la noi în București e bine să-i acordăm și acestuia o șansă. Referitor la neajunsurile întâlnite în acest periplu este foarte educativ pentru noi, ca să ne dăm seama cum se simte de exemplu un occidental la București.

O să subliniez ce mi-a plăcut în mod special în acest scurt city break. Mi-au placut fetele foarte drăguțe și foarte naturale, mi-au plăcut băieții extrem de sportivi, mi-a plăcut atitudinea lor relaxată fără fițe, impresii și figuri. Nu spun ca nu au si ei specimenele lor, vorba aia doar v-am povestit de hotel, dar nu ies așa de mult în evidență.

Mi-a plăcut foarte mult mâncarea lor, exact făcută parcă pentru gustul nostru. Mi-au plăcut prețurile de la ei similare sau chiar un pic mai mici decât la noi în țară.

De întors m-aș întoarce, dar peste mai mulți ani, doar ca sa văd evoluția lor. În încheiere vreau să vă mulțumesc dacă ați reușit să rezistați până la sfârșit și ați dovedit această lectură. Just keep walking!

Chiar n-am știut ce titlu să pun!!!

---

VIZUALIZĂRI: 3946 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI