Belgrad, o plimbare prin oraşul vechi

TIPĂREȘTE

Avertisment

Cineva mi-a reproşat că review-urile mele sunt prea lungi şi au prea multe linkuri. Celor care sunt de aceeaşi părere, le sugerez să sară efectiv peste linkuri. Nu am putut să nu le pun, ele sunt rezultatul căutărilor mele când îmi pregăteam călătoria. În privinţa lungimii review-ului, aici nu pot face nimic, şi aşa am scurtat foarte mult din ce aş fi avut de spus, rezultând astfel un stil cam telegrafic. Dacă review-ul vi se pare prea lung, nu-l mai citiţi, eu nu am nimic de pierdut.

Belgrad, capitala Serbiei, oraş cu aproape două milioane de locuitori, este situat la vărsarea râului Sava în Dunăre. Pe malul drept al râului Sava se află Stari Grad (oraşul vechi), în timp ce Novi Grad (oraşul nou) se află pe malul stâng.

Prima impresie pe care mi-a produs-o Belgradul a fost o asemănare izbitoare cu Bucureştiul. Dar nu cu cel de azi, cu aspectul lui eclectic, ci acela pe care-l ştiu din tinereţe, un oraş aşezat, cu clădiri frumoase şi cu forfota aceea veselă, cu oameni zâmbitori, fără griji, un oraş balcanic, nu în sensul peiorativ, ci în sensul exotic.

Poate şi din cauza celor două conflicte militare recente, cel din 1991-1995, când fosta Iugoslavie s-a dezintegrat şi cel din 1999, când NATO a intervenit în conflictul din Kosovo, Belgradul nu este acum un oraş pestriţ, cu clădiri din oţel, beton şi sticlă, lângă vechi opere arhitectonice, ca Bucureştiul, păstrându-şi aspectul şi aerul unui frumos şi aşezat oraş european. Poate doar parcul auto foarte vechi mai strică un pic peisajul şi aerul, prin poluarea destul de ridicată, dar, în rest, Belgradul este un oraş care, categoric, merită vizitat.

Şi chiar este vizitat, dovadă cele şase centre de informaţii turistice (Bucureştiul are doar unul şi acela mai mereu închis), sau grupurile de turişti cu harta în mână, pe care-i întâlneşti la tot pasul. Apropo, aţi văzut aşa ceva în Bucureşti?

Am urmat sfatul fetei de la recepţia hotelului Lav, unde stăteam (click aici) şi, pentru vizitarea Belgradului am decis să folosim transportul în comun. Am luat deci autobuzul 84 şi, din Zemun, unde este situat hotelul, am plecat spre oraşul vechi.

Traseul liniei 84 trece pe lângă parcul Ušće (click aici), dominat de turnul de 134 m, cu acelaşi nume, fostul sediu al partidului comunist iugoslav, bombardat şi distrus parţial în atacul NATO din 1999, acum refăcut şi sediu al unei bănci. În parc se află Palatul Serbia, fostul Palat al Federaţiei Iugoslave, dar, din păcate nu ne-am oprit aici, din lipsă de timp, admirând locurile doar în trecere. Parcul Ušće este situat chiar la gura de vărsare a râului Sava în Dunăre, de aici trăgându-i-se şi numele (ušće = gură, în sârbeşte).

Am trecut apoi pe podul Branko (click aici), peste râul Sava şi, la capătul liniei de autobuz, am ajuns în Zeleni Venac, cea mai mare piaţă neacoperită din Belgrad. Aici este şi una dintre staţiile terminale majore de transport public, unde se întâlnesc vreo 20 de linii de autobuz.

De aici am ajuns exact în centrul Belgradului, în Terazije, zonă considerată drept kilometrul zero al Belgradului. De la capătul de nord, unde este un pasaj subteran pietonal, între Palata Albanija şi complexul comercial Centrotextil, începe strada pietonală Knez Mihaila (Cneazul Mihail). Apropo de Palatul Albania, acesta este primul zgârie-nori din Belgrad, construit în 1940. Wikipedia consideră că ar fi primul zgîrie-nori din sud-estul Europei (click aici), dar asta poate doar dacă ne gândim că blocul Carlton din Bucureşti, dărâmat la cutremurul din '40 nu mai contează. Oricum, tot în această categorie ar intra şi Palatul Telefoanelor, terminat în 1934, cu 6 ani înaintea Palatului Albania.

Pe harta luată de la hotel, aici era marcat punctul de plecare pentru Walking guided tour of the old town ad Belgrade Fortress, un tur al oraşului vechi şi al fortăreţei, care se organizează din mai până în octombrie, în fiecare sâmbătă, de la ora 11 pentru limba sârbă şi de la 13 pentru limba engleză. Deşi nu am putut beneficia de un astfel de tur, am decis să urmăm traseul acestuia, aşa că am pornit de-a lungul străzii Knez Mihailova.

Strada, pavată cu dale de beton şi mărginită de-o parte şi de alta de clădiri frumoase, în stare bună şi cu arhitectură deosebită, nu este cu nimic mai prejos faţă de străzile pietonale ale altor mari oraşe europene.

Parcurgem câteva zeci de metri şi, pe dreapta, după Kulturni Centar Beograda, Centrul Cultural Belgrad, la subsolul căruia se găseşte un punct de informaţii turistice cu numeroase materiale de documentaţie, ajungem în Trg Republike, Piaţa Republicii, un loc emblematic al capitalei sârbe.

Piaţa Republicii este situată între străzile Kneza Mihaila şi Vase Čarapića şi punctul de atracţie de aici este statuia ecvestră a cneazului Mihail Obrenovici I, unul dintre prinţii domnitori ai Serbiei.

În legătură cu acesta, merită amintit aici episodul în care el i-a oferit în dar domnitorului Cuza o sabie de paradă, lucrată la Viena, marca "Mayernofer G. Klinkasch", pe lama căreia era inscripţionată expresia: Amicus certus in re incerta (Prieten sigur în vremuri nesigure). Mânerul din aur îl reprezintă pe Sf. Andrei, patronul Serbiei, având la picioare un leu şi un vultur luptându-se cu un şarpe, iar teaca este bătută cu briliante şi smaralde şi poartă pe ea monogramele lui Cuza şi Obremovici. Sabia i-a fost oferită în dar lui Cuza, ca urmare a faptului că România a permis şi chiar a protejat trecerea unui transport de arme din Rusia spre Serbia. În 1992, sabia a fost recuperată de statul român la o licitaţie din Londra, acum fiind expusă la Muzeul Naţional Cotroceni.

Statuia cneazului Mihail se află în faţa Muzeului Naţional al Serbiei, iar în partea opusă a pieţei, spre sud-est, se află mall-ul Staklenac (în traducere liberă, sticlos). Zona din faţa mall-ului se numeşte Platoul Zoran Gingici, în memoria fostului primar al Belgradului, devenit prim-ministru şi asasinat în 2003. În această zonă se află şi statuia scriitorului de origine aromână Branislav Nuşici (click aici). În partea de nord-est a Pieţei Republicii, se află şi Teatrul Naţional al Serbiei, o clădire datând din 1869.

Am ieşit din Piaţa Republicii şi am revenit pe strada pietonală Cneazul Mihail. Strada este mărginită la stânga şi la dreapta de clădiri frumoase, datând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, aflate, oarecum spre surprinderea mea, într-o stare foarte bună. Pe stânga se află casa Marko Stojanovici, de pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, fost sediu al Academiei de Arte Fine, în prezent găzduind Galeria Academiei. În continuare, Millenium Shopping Center ne îmbie la cumpărături, iar pe dreapta, admirăm clădirea ambasadei Argentinei.

Ceva mai departe, ajungem la intersecţia cu strada Zmaj Jovina, unde se află Centrul Cultural Francez. Dincolo de intersecţie, pe dreapta, singura clădire modernă, din sticlă, sediul băncii Intesa, strică oarecum aspectul străzii, după care, totul intră în normal. Urmează imediat Institutul Cervantes, iar de cealaltă parte a străzii, o altă frumoasă clădire, sediul fundaţiei Nikola Spasici, transformat în hotel.

În intersecţia care urmează ne răcorim cu apa ce curge din fântâna în stil roman Delijska, după care, pe o mică piramidă instalată prin 1995, citim principalele date geografice ale Belgradului: 44° 49' 14'' latitudine nordică, 20° 27' 44'' longitudine estică, 116,75 m altitudine şi valoarea acceleraţiei gravitaţionale a locului, g = 9,8060226 m/s2.

Trecem mai departe, admirând pe stânga frumoasa clădire în care îşi are sediul Academia Sârbă de Arte şi Ştiinţe şi pe dreapta clădirea în care se află Facultatea de Filologie. Din loc în loc, artişti plastici îşi expun operele de-a lungul zidurilor, sau le execută pe loc şi muzicieni încearcă să impresionze numeroşii trecători, cântând la diferite instrumente. Trecem pe lângă o frumoasă clădire, sediul Muzeului Zepter, apoi pe lângă fostul hotel Coroana Serbiei, în care acum îşi are sediul Biblioteca orăşenească şi, ajunşi la intersecţia cu strada Kralja Petra (Regele Petru, (click aici)), facem la stânga, pe această stradă, având pe dreapta hotelul Aleksandar Palas şi, în continuare, Şcoala Elementară Regele Petru I, iar pe dreapta clădirea în care îşi are sediul Banca Naţională a Serbiei. Deja se vede turla de la Catedrala Sfântul Arhanghel Mihail, scopul micului ocol pe care l-am făcut.

Intrarea în curtea catedralei se face de la capătul străzii Regele Petru, făcând la dreapta, pe strada Kneza Sime Markovica (Cneazul Sima Marcovici). Catedala este cea mai veche clădire de cult din Belgrad, datând din 1836-1840 şi are o arhitectură ce îmbină stilurile clasic, la faţadă şi baroc, la partea superioară. Decoraţiile interioare, îmbinând şi ele cele două stiluri, sunt de o frumuseţe rară. Iconostasul, jilţurile, stranele, amvonul, sunt sculptate în lemn, iar picturile şi vitraliile dovedesc şi ele o măiestrie artistică deosebită. Catedrala adăposteşte în muzeul şi arhivele sale, piese deosebit de valoroase, datând încă din secolul al XVII-lea, dintre care cele mai importante sunt: crucea lui Kir Veniamin, din 1657, racla lui Longin Mileşevaci, din 1684, un potir din argint aurit, din 1836, precum şi numeroase icoane pictate de cunoscuţi pictori sârbi.

Loc al încoronării regilor Serbiei, catedrala serveşte şi drept mausoleu pentru dinastia Obrenovici (click aici).

În curtea catedralei, chiar la intrare, se află mormântul lui Dositej Obradović, călugăr, scriitor, traducător sârb, născut la noi, în Banat (click aici). În stânga intrării se află doi arbori de tisă, cu vârsta de 110 ani, înalţi de peste 10 m şi protejaţi prin lege. Tisa este un arbore care conţine un alcaloid otrăvitor, de unde derivă probabil şi credinţa populară că are puteri magice, fiind supranumit şi arborele vieţii şi al morţii (click aici).

Peste drum, în faţa catedralei, se află o frumoasă clădire, în care îşi are sediul Patriarhatul Bisericii Ortodoxe Sârbe, după care urmează o altă clădire cu arhitectură deosebită, din secolul al XIX-lea, Ambasada Austriei, aflată la intersecţia străzii Cneazul Sima Marcovici cu strada Pariska. Şi pe strada Pariska se află două ambasade: evident, ambasada Franţei şi, lângă ea, ambasada Sloveniei. Peste drum, pe stânga cum urcăm, începe Parcul Kalemegdan, despre care voi vorbi însă cu altă ocazie.

Am revenit în strada Cneazul Mihail şi am pornit spre locul de plecare, dar nu pentru a ne întoarce la hotel, ci pentru a o porni în sens invers, pentru că mai aveam ceva de văzut. Am străbătut în lungime Scuarul Terazije, admirând pe dreapta Hotelul Moskva, o clădire frumoasă, cu decoraţii ce-mi amintesc de arhitectura musulmană şi am pornit de-a lungul (probabil) celei mai aglomerate artere belgrădene, Kralja Milana (Regele Milan, click aici).

Pe stânga, admirăm Vechiul Palat, Palatul regal al dinastiei Obrenovici, în prezent adăpostind Consiliul Municipal al Belgradului. Urmează apoi Pionirski park, fosta grădină regală, în care se află monumentul marelui scriitor sârb Ivo Andrić (click aici), laureat al premiului Nobel (click aici).

În continuarea parcului, faţă în faţă cu Vechiul Palat, se află Oficiul Preşedintelui Serbiei, o clădire la fel de frumoasă, care noaptea, luminată feeric, arată formidabil.

Trecem apoi de intersecţia cu strada Kneza Miloša dominată, de la înălţimea celor 101 m, de Beogradjanka, (oficial, Palata Beograd). Cădirea are 24 de etaje, adăposteşte un magazin universal, birouri, redacţii ale unor ziare şi, împreună cu antena montată pe acoperiş, atinge înălţimea de 127 m.

Trecem apoi pe lângă Centrul Cultural Studenţesc şi Teatrul Dramatic Sârb şi ajungem în Piaţa Slavia, cunoscută şi sub numele Trg Dimitrija Tucovica (click aici) . De aici, privind spre sud, de-a lungul străzii Sfânul Sava, în întunericul serii ce se lăsase, se vedea luminată a giorno Hram svetog Save (Catedrla Sfântul Sava) (click aici). De fapt, trebuie să vă spun că ea se vedea încă din Terazije, dar acum, de aproape, ea se arăta în toată splendoarea şi, pe măsură ce ne apropiam măreţia sa devenea din ce în ce mai evidentă. Se spune că este cea mai mare biserică ortodoxă din lume, şi este terminată numai la exterior, interiorul fiind încă în lucru, dar asta nu împidică vizitatorii să intre şi să admire frumoasa construcţie.

Catedrala este situată în parcul Vračar şi tot aici, în partea de nord, se află o biserică mai mică, Beogradu Mala Crkva (Biserica Mică din Belgrad), şi casa parohială. Spre vest se află monumentul lui Karađorđe (Carageorge) (click aici), iar la sud, Biblioteca Naţională a Serbiei (click aici).

Deşi se făcuse noapte de-a binelea, am rămas mult timp în parc, pentru că acesta era plin de oameni de toate vârstele, ieşiţi să se plimbe, iar privelitea era una deosebită.

În încheiere vreau să vă spun concluzia la care am ajuns eu. Belgradul este un oraş frumos, care merită vizitat şi descoperit plimbându-te pe străzile lui animate, pur şi simplu fără un scop nume, pentru că, vă asigur, nu ai timp să te plictiseşti. Fiecare colţ, fiecare părticică din centrul Belgradului ascunde ceva interesant pentru oricine, ceva care abia aşteaptă să fie descoperit, pentru că Belgradul este, categoric, un oraş turistic.

---

VIZUALIZĂRI: 13466 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI