Obiective turistice de interes

TIPĂREȘTE

Am scris până acum câteva articole despre China, dar nu am atins decât în trecere obiectivele turistice de interes din Beijing sau din apropierea acestuia. Acest articol o să fie un pic mai tehnic, deoarece vreau să reliefez obiectivele turistice vizitate de mine, cu o excepție, dar de asta o să vorbesc mai tarziu.

Beijing este capitala Chinei și are o populație aproape cât a României. În traducere liberă Beijing înseamnă capitala nordului. Dealtfel acesta este situat în nord-estul Chinei. Un lucru mai puțin cunoscut este faptul că Beijingul este înfrățit cu alte șase orașe din lumea asta, respectiv cu Lima, New York, Tokio, Washington, Belgrad și surpriză cu Bucureștiul. Dealtfel noi românii suntem foarte bine văzuți aici, un lucru foarte reconfortant pentru mine.

În Beijing sunt foarte multe lucruri de vizitat, dar eu o să ilustrez doar locurile pe care le-am văzut personal și o să încep cu Orașul Interzis acest adevărat simbol al orașului. Acesta mai este cunoscut si sub numele de Orașul Interzis Violet sau Muzeul Gugong. Acesta este situat la Nord de Piața Tiananmen. Este unul din cele mai celebre palate din lume, alături de Versailles, Buckingam sau Schonbrunn din Viena. Totuși acesta nu este construit în plan vertical ca în occident, ci în plan orizontal. De aceea clădirile palatului nu sunt înalte, dar impresionează prin spațiile extrem de generoase.

Orașul interzis a fost reședința Împăraților Chinei din dinastia Ming și apoi din dinastia Qing. Acesta este construit în special din lemn și din acest motiv a suferit multiple deteriorări de-a lungul vremii.

Acesta a fost construit ca o copie a Palatului Violet în care traieste Dumnezeu conform tradiției chinezești. Pe aceste considerente multă vreme a fost considerat un loc sacru, unde nu aveau acces oamenii de rând., de aici și numele de Orasul Interzis. Ca suprafață este cel mai mare din lume, întinzându-se pe 74 de hectare.

Intrarea principală se face prin Poarta Tiananmen (Poarta Păcii Celeste), unde ești întâmpinat de chipul lui Mao. Sublim!!! Urmează Poarta Meridian (Wumen), care se aseamană cu poarta unei fortărețe. Aici se intră efectiv în Orașul Interzis după ce se achită o taxă la intrare. După ce treci de această poartă intri într-o curte absolut uriașă, pavată, prin mijlocul căreia curge un fir de apă.

Cea mai importanta sală este Sala Armoniei Supreme, care era și centrul puterii Împaratului. Aceasta este și cea mai înaltă din complex și multă vreme a fost cea mai înaltă din Beijing, fiind interzis a se construi ceva mai înalt.

Urmează Sala Armoniei Mijlocii si Sala Conservării Armoniei. În fiecare din aceste săli se află un tron pentru împărat, deoarece se țineau diverse ceremonii. În spatele Sălii Conservării Armoniei se află cea mai măreață scupltură din China, din piatră ce cântarește două tone.

Apoi dăm de Poarta Purității Celeste, pe unde se intră în zona unde nu aveau acces decât împaratul si cei apropiați lui, plus servitorii. Prima clădire din acea zonă este Palatul Purității Celeste sau unde dormea împăratul. Urmează Sala Uniuni Celeste și apoi Palatul Liniștii Terestre. Urmează Poarta Liniștii Terestre, prin care ajungi în Grădina Imperială.

Dacă ai scăpat viu de toate astea, din cauza aglomerației excesive, poți parăsi Orașul Interzis prin Poarta Curajului Suprem.

Să mai spun că Orașul Interzis abundă de simboluri precum dragonul care simbolizează împăratul și pasărea phoenix care simbolizează împărăteasa. Deasemenea tot aici mai gasim un simbol drag lor, respectiv leul chinezesc, ce reprezintă puterea.

Să mai spun că vizita la acest palat este o întreagă aventură, deoarece la orice oră este plin de turiști în marea lor majoritate chinezi. Nicio poză nu poți să faci liniștit, ce să mai zic să stai undeva singur ca să admiri. Total exclus. Și cum eu nu sunt fan aglomerație... În alta ordine de idei la intrarea în Palat ești abordat de studenți chinezi foarte educați, vorbitori de limba engleză, care se oferă să facă pe ghidul, pentru o sumă de bani. Nu știu dacă-i adevărat sau nu, dar din relatările altor români am aflat că aceștia trebuie evitați, deoarece vor să te înșele cumva! Eu am preferat să-i evit. O altă așa zisă neplăcere pe care am întălnit-o după vizita la Palat a fost faptul că la ieșire nu am gasit pe o rază de câțiva kilometri, niciun taxi. Erau doar tuk-tuk-uri, dar acestea sunt utile doar pe distanțe scurte.

După ce am povestit de un simbol al imperialismului, urmează un simbol comunist, respectiv Piața Tiananmen. Aceasta este cea mai mare din lume are o suprafață de 44000 mp de beton. Din punctul meu de vedere este un simbol al prostului gust.

Accesul în această piață se face doar prin subteran, doar dupa ce treci de un control de securitate similar cu cel de la aeroport. Deh paza bună trece primejdia rea. Acest simbol comunist se știe că a fost scena confruntărilor violente dintre manifestanți si forțele de ordine, soldate cu morți și răniți.

În aceasta piață nu există bănci sau spații verzi. În centru se află Monumentul Eroilor Neamului, iar la sud se află Mausoleul lui Mao, tăticul națiunii. În aceasta piață am întâlnit mai multe forțe de ordine, decât turiști si este un loc de care nu-mi aduc aminte cu plăcere.

După atâta beton merită o vizită unde altundeva, dacât în parc. Iar cel mai apropiat parc de hotelul un locuiam este parcul Ritan, situat într-o zonă plină de ambasade. De-altfel la 5 minute de mers pe jos de parc, se află si Ambasada României, unde am avut șansa sau mai bine zis neșansa să ajung. Dar să revenim la parc. Parcul Ritan (Ritan Gongyuan) este unul dintre cele mai vechi din Beijing. Este un parc foarte îngrijit, unde predomină armonia. Cel puțin asta a fost senzația mea. Este unul din puținele parcuri gratuite din capitală!!! Aici vei întâlni oameni în vârstă care iau lecții de dans. Deasemenea poți admira pe iubitorii de Wu Shu care vin aici să facă diverse exerciții. Este un loc ideal să te relaxezi, după o zi agitată, prin obositorul Beijing. Cu toate că eram singurul european din zonă, nu am fost deranjat acolo, nici de-o muscă.

Copil fiind eram pasionat de teleenciclopedia, o emisiune pe care o vizionam în fiecare sâmbătă seara alături de tatal meu. Două lucruri m-au fascinat atunci despre China: Marele Zid Chinezesc și Armata de Teracotă din Xi’an.

O să incep cu Armata de Teracotă una din minunile lumii, dupa părerea mea. Am ramas cu un regret că am fost de-atâtea ori în China și nu am ajuns și aici. Din Beijing până în Xi’an orașul unde se află faimoasa Armată de Teracotă se fac cam 15 ore cu trenul.

Mausoleul Qin Shihuangdis este cel mai mare din lume, fiind celebru pentru armata de teracotă. Acesta este un adevarat oraș subteran. Mausoleul în care se află împaratul este de pământ, înconjurat de două ziduri. La circa un kilometru sunt patru încăperi unde stau de strajă 8000 de soldați. Ce e impresionant e faptul că sunt în mărime naturală, sunt toți diferiți si fiecare este echipat conform gradului militar. Unii sunt generali, unii sunt arcasi, unii sunt chiar călare. Fiecare războinic de lut cântareste o jumătate de tonă.

Consider ca această Armată de Teracotă este una din principalele atracții turistice din China și chiar din lume. Repet nu am avut șansa să o admir, dar poate pe viitor. Un soldățel de teracotă poate fi admirat în interiorul aeroportului din Beijing.

Urmează o alta minune a lumii, realizată de acest popor muncitor, pe care eu îl asemăn cu niste furnicuțe, respectiv Marele Zid Chinezesc. Acesta are o lungime de aproximativ 21000 km, după ultimele măsurători. A fost construit între secolele VII si IV î. e. n., ca un mijloc de apărare împotriva hoardelor de atacatori. Zidul are o grosime între patru si opt metri, spunându-se că pe porțiunea cea mai lată pot trece două care de luptă, unul pe lângă altul. Din loc în loc sunt construite turnuri de apărare cu înălțimea de 12 metri, care au rol de observare, transmitere de mesaje și depozit de armament. Incredibil este și faptul ca acesta este construit și în regiuni muntoase. Fără tăgadă acest Mare Zid Chinezesc este una din minunile lumii.

Din nefericire mare parte din el este degradat, dar mai există porțiuni in stare bună, care se pot vizita. In apropiere de Beijing sunt câteva astfel de locuri de unde se poate admira, cel mai cunoscut fiind Badaling. Acesta este și cel mai aglomerat. Eu am vorbit cu amicul Fu sa mă ducă la Marele Zid și el a ales un loc mai puțin cunoscut turiștilor străini.

Acesta ne-a condus până la baza muntelui de unde am luat un mini teleferic până sus. Se poate urca și pe scări, dar e destul de anevoios. Dupa estimarea mea durează 1.30-2 h. Cu toate asta mulți preferau această variantă, fiind gratis.

Sus poți observa măreția acestei minuni a lumii. Cât vezi cu ochiul și în față și în spate, șerpuiște pe munte si pe văi acest Mare Zid. Grandios e primul cuvânt care-mi vine în minte.

Am mers vreo doi kilometri pe coama zidului și l-am admirat. Fiind singurii occidentali din zonă am fost solicitați să facem o mulțime de poze. De parcă am fi fost cine știe ce vedete. La un moment dat nu mai scăpam de ei, în special de niște grupuri de fete, cu aspect mongoloid. Sincer nu mi-ar place sa fiu vedetă. Prea complicată viața. Prefer sa fiu un om de rând. După aproximativ două ore am coborât la masina, unde ne aștepta Fu. Am cumpărat câteva chilipiruri și am luat-o înapoi către Beijing.

Astea sunt principalele puncte de atractie din zona Beijingului, dar nu singurele. Sunt cele care le-am văzut personal, mai puțin Armata de Teracotă pe care o am cap de listă. Nu am poze prea artistice. Deh nu știam că o să scriu pe AFA și aveam și un aparat foto... chinezesc.

---

VIZUALIZĂRI: 3681 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI