Eternele simboluri ale Chinei

TIPĂREȘTE

Beijingul e un amestec electic cu numeroase lacasuri, in care se organizeaza slujbe religioase-budiste, musulmane, taotiste, crestine.

Dar dintre toate Templele, cel mai pretuit e Templul Paradisului. Acest templu a fost realizat, in timpul dinastiei Ming si este un mesager celest, avand o diagrama a cosmologiei chinezesti.

In interior, este sala Rugaciunii, pt. recolte bogate, o sala frumos ornata, fiind asezata intr-un parcde 267 ha, loc considerat sacru. Geomantii imparatului, au considerat acest loc punctul de intalnire a pamantului cu paradisul. Ulterior, in 1545 a fost reconstruita aceasta sala, cu 3 acoperisuri, a caror tigle smaltuite, erau in 3 culori: albastru, galben si verde, simbolizand, paradisul, pamantul si lumea muritoare. In interior 4 piloni, reprezinta cele 4 anotimpuri, 12 coloane indica, lunile, iar diviziunea zilei, este configurata concentric, pe cele 3 nivele ale acoperisului, in unitati de 2 h.

La sud de aceasta sala, e Bolta Imperiala a Paradisului, cu acoperisul din tigla albastras si asezata pe o platforma alba. Sala Ecoului, unde se afla aceasta Bolta, sunetul se propaga, avand efect de ecou.

Beijingul de azi e un amalgam de vechi, cu nou. Zgarie-nori, amestecati printr-o lume pitoreasca de siheyaunului (curte cu ziduri), din perioada arhitecturii imperiale si hutonguri (stradute inguste), in care ai ocazia sa cunosti adevarata viata a chinezului, freamatul comertului de toate felurile.

Aceste hutonguri, mai supravietuiesc in jurul celui de-al doilea cerc de centura, unde mai poti gasi, sub funinginea, care acopera cladirile, tigle frumos colorate si ornamentate. Marginalizate, aceste zone, in urma programelor comuniste de construire, sufera din cauza lipsei incalzirii centrale, izolarii, si de intrarea noilor constructii peste ele. De asemenea, nu sunt convenabile pt. familiile care au masini, pt. ca cu greu poti iesi din aceste labirinturi.

In jurul Beijingului, gasesti eternul simbol al Chinei, Marele Zid si Mormintele Imperiale.

Mormintele Imperiale Aceste morminte adapostesc, locurile eterne ale imparatilor din dinastia Ming si Qing. Situate la sud-est de Beijing, iar pt. a ajunge la ele, treci prin 5 arce, Pavilionul Stelei (unde o stela elogiaza imparatii Ming), apoi e un pasaj cu 3 arce, urmate de un lung drum, Drumul Spiritului cu statui de animale si oficiali. Sicriul imparatului e dus pe acest drum spre Poarta Dragonului si a pasari Phoenix, pana la locul mormantului sau.

Primul mormant, este locul de odihna a imparatului Yongle (1403-1423). Mormantul lui Wangli, a fost deschis in 1950. Ultimul mormant deschis, a fost Zhaoling, unde a fost inmormantat imparatul Qongqing (1567-1572). Restul mormintelor dinastiei Ming, urmeaza a fi excavate. Mormintele dinastiei Qing-adapostesc mormintele a 5 imparati, ai acestei dinastii, dintre care Mormantul imparatesei Cixi, este cel mai somtuos, cu rampa sculptata, cu pasarea Phoenix-reprezentand-o pe imparateasa, iar Dragonul, pe imparat. Marele Zid Chinezesc Este o realizare, care inspira respect, dar si teama, se intinde de la mare pana dincolo de desertul Gobi, fiind o articulatie de metereze intrerupte, lung de 6430 km. Aceasta nebunie curajoasa, a fost realizata in perioada mai multor dinastii, cu scopul apararii contra atacurilor triburilor din nord.

Inceput in sec. al VII-lea iHr, in timpul dinastiei Qing (cel care a realizat ,,soldatii de teracota), continuata constructia in timpul dinastiei Han, extinzand zidulpana in desertul Gobi. Apoi a urmat o perioada de stagnare a constructiei, in perioada dinastiilor Tang si Song, ca apoi sa fie reluata in forta in perioada dinastiei Ming. In aceasta dinastie s-a invelit zidul in caramida (facute din pamant batatorit). In perioada urmatoare, rolul zidului de aparare a esuat, neputand opri atacurile mongolilor, al Jurcheniilor si Manciurienilor (dinastiei Qing), care au si pus ulterior bazele dinastiilor Yuan si Qing. Aceste dinastii nici nu au mai continuat aceste constructii, vazand ineficacitatea acesteia in aparare.

Zidul e impresionant, datorita lungimii sale, serpuind printre zonele muntoase, dar zidul nu e atat de inalt incat sa poata fi vazut de pe luna, asa cum se spune in randul scolarilor. Anumite sectiuni au fost consmetizate, in scop turistic, oferind falsa impresie a starii reale a zidului (care in cea mai mare parte e abandonat). Serpuieste peste relief iar din loc in loc, are turnuri de observatie si porti.

Partea cea mai vizitata e Badaling, fiind cea mai apropiata de Beijing, este si partea cea mai asediata de turisti si de comercianti clandestini. Muntianyu-se intinde la nord-est de Beijing si are putin mai mult de 1 km, iar partea cea mai retrasa e Simatai, fiind partea cea mai indepartata de Beijing si cel mai greu de vizitat. In aceasta portiune, restaurarea nu s-a putut realiza, fiind doar o intindere de ruine. Numele in aceasta portiune vine de la numele satului, de unde incepe zidul. In aceasta portiune scapi si de puhoiul de oameni, cat si de comercianti.

Grupul nostru, ca toti turistii care ajung la Marele Zid, a vizitat partea din zid, Badalin. Dupa ce am coborat din autocar, ghidul ne-a dat cateva explicatii despre obiectiv, dupa care ne-a aratat punctul de intalnire si ora la care trebuie sa ajungem, dupa ce urcam pe Zid, binenteles cei care urcam, pt. ca au fost colegi care nu au vrut, din 2 motive, unul fiind aglomeratia prea mare care se vedea din departare (era si 6 oct. zi libera, fiind a-6-a zi de sarbatoare la chinezi, zi in care toata populatia Chinei era in miscare), iar al 2-lea motiv-panta abrupta care te descuraja.

Eu nu m-am dat batuta si am pornit in escaladarea, Marelui Zid, ca doar nu ajungeam de doua ori aici. Mi-am propus sa urc pana la Poarta nr. 4, cel mai inalt punct al Zidului si am reusit, alaturi de cativa chinezi, care aveau un ritm destul de rapid, dar care vazand cat de determinata eram in escaladarea mea, mi-au dat chiar o mana de ajutor, tragandu-ma dupa ei, pe portiunea unde panta e destul de abrupta, de aveai sanse sa aluneci la vale. Asa ca, cu ajutorulu balustradei, de care ma tineam cu o mana si cu cealalta trasa de o chinezoaica, am reusit sa ajung in punctul cel mai inalt al Zidului. Nici la vale nu a fost mai usor, dar am luat-o pe poteca, aflata de-a lungul Zidului, care nu avea panta atat de abrupta, dar mai important era, ca nu alunecai pe ea, cum alunecam pe piatra cubica asezata pe poteca zidului. Fericita ca am reusit sa-mi ating obiectivul, la intoarcere, nu am observat ca ajunsesem in punctul de unde am inceput escaladarea, si in loc, sa o iau spre locul de intalnire, am continuat drumul pe zid, in directia opusa, pana cand mi-am dat seama ca incep iar sa urc (mai ales ca efortul fusese destul de mare inainte si eram obosita), atunci m-am oprit din deplasarea mea si am inceput sa privesc locul unde ma aflu.

Dumirindu-ma, am coborat portiunea pe care incepusem sa o strabat, si m-am indreptat spre locul unde trebuia sa ma revad cu grupul. dorind sa-mi ramana ceva timp, pana la plecare cu autocarul, pt. a intra si in bouticurile, cu souveniruri, aflate in piata, nu de alta dar vroiam sa mai vad ceva magneti, de care sa mi se lipeasca mainile, nu de alta dar, nu puteam sa plec de aici fara nici o amintire. Cand le-am povestit colegilor, cum am reusit sa ajung pana la poarta nr. 4, ei mi-au spus ca am fost ajutata de chinezi, pt. ca au crezut ca sunt chinezoaica, [pt. ca fata mea seamana cu a lor].

Cu acest obiectiv turistic, am parasit Beijingul si imprejurimile lui, plecand, la ora 22, cu trenul, la Xi’an. Drumul a fost usor de suportat, chiar daca am calatorit noaptea, parcurgand cca 1000km, pt. ca am fost repartizati in vagon cu cusete de dormit, care aveau conditii f. bune de calatorie. Eu impreuna cu o colega (din Cluj) am avut paturile de jos (cuseta avand 4 paturi), iar sus au stat 2 chinezi, unul din ei, mergea la un simpozion de IT in Shanghai, vorbea bine engleza si am putut sa ne conversam. Colega mea a si fost ajutata, deoarece de 2 zile, dupa ploaia pe care am indurat-o la parcul Beihai, racise si tusea, avand chiar usoare frisoane. Baiatul, (pt. ca avea varsta fiului meu) avea la el niste plicuri miraculoase, din care i-a dat 2 colegei, a trimis-o sa-si aduca un pahar cu apa fierbinte (aceste dozatoare erau la capatul compartimentului, pt a-ti putea face ceai, cafea) si i-a pus un plic in apa, cerandu-i sa-l bea cat poate de fierbinte. A inceput cu greu sa bea, nu din cauza ca era prea fierbinte, pt. ca mi-a spus ca miroase ingrozitor de urat (zicea ca miroase a porc), dar dupa ce si-a facut curaj si a luat prima inghititura, am vazut ca nu se mai oprea din sorbit. Gustul era f. bun si toata noaptea nu a mai tusit, asa ca a doua zi dimineata (conform indicatiilor primite noaptea trecuta), a repetat portia cu multa placere, mai ales ca efectul a fost intradevar, miraculos. A pastrat hartia de la plicuri, una mi-a dat-o mie, si cum am ajuns la Xi’an, prima noastra grija a fost, sa-l rugam pe ghid sa ne duca la o farmacie, pt. a cumpara acest praf, pt stari gripale. Rugamintea ne-a fost indeplinita, dupa ce am plecat noi trei, ne-a dus prin niste curti, am intrat intr-un fel de hala, ca in final sa ajungem intr-un laborator, unde era chiar fabricatia, produsului, si pt 10 yuani, am primit o punga cu pliculete (mi-a parut rau dupa ce am ajuns acasa si am testat produsul, fiind necesara testarea lui, pt. ca efectul e f. rapid, ca nu am luat mai multe pungi). Mai pastrez si acum hartia de la un plic, pt. ca pliculetele le-am terminat, iar daca cineva din cei care cititi acest rw, vrea sa cumpere asa ceva (pe care eu il recomand), il pot da, si ii voi da si banii pt. a-mi lua si mie.

A 2-zi dimineata la ora 8, eram in vechea gara din Xi’an, f. murdara cu o multime de chinezi, de care nu puteai trece, si de saci lor, iar cand am reusit sa ne strecuram impreuna cu valizele dupa noi, in fata garii, am inlemnit cand, am vazut ca acolo situatia era si mai rea, pt. ca era o masa de oameni cat cuprindeai cu ochii, dar nu aveam incotro pt. ca autocarul, ne astepta dincolo de aceasta multime, logic, nici nu avea cum sa ajunga, in fata garii.

Atunci am regretat ca mi-am incarcat valiza, pe care trebuia sa tot o tarai dupa mine.

---

VIZUALIZĂRI: 2346 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI