Barcelona fascinantă: agale la pas

TIPĂREȘTE

(din ciclul “O mie si una de... zile” sau Barcelona Hechicera)

...si m-am gandit ca… bine ar fi ca de maine sa iau Barcelona la pas, cu ghetutele-calatoare cele singur-umbatoare, inarmata cu harta orasului, cu tarjeta (cartela) de metrou si cardul cel de toate zilele, cu cheia de la apartament, cu o fituica cu numele si adresa mea, cu rucsacelul in spate, in care am o sticla de apa, un bocadillo si un mar.

Zis si facut! Culmea este ca NU M-AM RATACIT cu toate ca in Barcelona este o circulatie de ti se face parul… parmanent, in permanenta!

Esti la un stop. Cand se face Verde pentru cei cu roti si cai putere se face un zgomot infernal, de parca: ”pe pamant lor li se pare/ ca se naruie tot cerul”! In sfarsit, vine Verdele tau, biet pieton… se face o liniste de catacomba, da’ tre’ sa o iei cu harnicie la sanatoasa… ca mintenas te prinde Uraganul… Circulatia este IN-FER-NA-LA!!!

Iata ca ghetutele calatoare au luat-o agale pe strada Roselló. Intamplator pe acesta strada. Nimic nu se poate compara cu mersul pe jos. Atunci poti admira si te poti bucura de multe detalii, pe care in fuga autobusului, trenului, motocicletei sau chiar a bicicletei nu poti sa le observi.

Barcelona este un mare oras european modern. Unic din mai multe puncte de vedere, sau iertati-mi subiectivismul, unic din toate punctele de vedere. Pe la mijlocul secolului trecut, datorita numarului mare al populatiei trebuia luata o masura radicala pentru a crea ceva util si frumos. Si atunci a venit Cerdá care a creat planul modern al orasului.

Cine a fost Ildefonso Cerdá Suñer? Ia, acolo, un catalan si el, da' un catalan “vero”! Inginer, jurist, urbanist, economist si om politic. Este considerat fondatorul urbanismului modern dat fiind faptul ca a scris “Teoría general de la urbanización” (precis ati inteles, teoria urbanizarii generale). Cel mai important proiect al lui fost REFORMA urbanistica a Barcelonei. Din pacate, Cerdá n-a fost un invingator, a muncit ca un apucat, dar fara glorie. Planurile sale nu s-au bucurat de apreciere. A sfarsit ruinat si sarac (primaria din Barcelona nu i-a platit leafa meritata) si, “pupaza peste colac” a avut tot felul de probleme familiale… Uf! A trebuit sa treaca un secol ca sa i se recunoasca rolul si importanta.

Ei bine, Cerdá a desenat o retea de strazi paralele cu Marea Mediterana, strazi taiate de altele perpendiculare, pe care s-au ridicat blocuri cu 5 etaje cu colturile tesite. Acest plan, perfect geometric era traversat de 2 mari bulevarde diagonale, care se numesc La Diagonal si La Meridiana si care se intilnesc in Piata Gloriei Catalane. Ideea pe cit de simpla a fost stralucita, pentru ca azi, dupa mai bine de 150 de ani a facut din Barcelona un oras practic. Se circula repede, te descurci usor, fara multa bataie de cap, totul este simplu, logic, schematic si in acelasi timp frumos.

Blocurile construite sint asemanatoare, toate avind 5 etaje, dar mergind “despacito” (incetisor, la pas) obervi o mare varietate in asa-zisa lor unitate. La fiecare gasesti altfel de balcoane, care sunt in general dreptunghiulare, dar difera citeodata cu un detaliu, alt fel de-a aseza fierul, un alt fel de infloritura, oval sau cerc. Blocurile sunt in diferite culori, in special multe nuante de verde si galben, cu nastrusnice inflorituri artistice din piatra. Si nu lipsesc florile naturale si micute plante exotice... care mai de care.

Si uite-asa, as putea traversa toata Barcelona cu ghetutele cele calatoare fara sa simt cum a trecut timpul, fara sa fiu obosita si sa ma tooooot uit si sa ma tooooot minunez pina la epuizare si... culmea, sa nu ma mai satur. Si numai mirosul imbietor de cafelito cu lapte, de tot felul de specialitati de patiserie, de prajeli cu tot felul de arome mi-au adus aminte ca de, s-a facut de mult ora mesei (cum de n-am observat ca pe strada sint atit de putine persoane, ca barurile si terasele s-au umplut la refuz, ca magazinele s-au inchis pentru pauza de masa) si ca eu, cam flamanda, (am uitat si de bocadillo din rucsacel), cu harta in mina si cu cativa banuti in buzunar ma mai uit admirativa la “celi cladiri misto”...

Si aici, firul povestii, deocamdata se intrerupe. Dar povestile bune si frumoase nu se sfirsesc niciodata, deci, va urma...

---

VIZUALIZĂRI: 4265 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI