Ce am facut noi 3 zile in Barcelona, ultima parte

TIPĂREȘTE

Ultimul obiectiv, pe care ne-am propus să-l vizităm în ziua a doua, a fost Parcul Güell.

La sfârşitul secolului al 19-lea, contele Eusebio Güell i Bacigalüpi, un antreprenor bogat, prietenul dar şi principalul client al lui Gaudí, dorea să construiască pe colina El Caramel, în nordul Barcelonei, o suburbie cu 60 de case integrate într-o grădină, după modelul englezesc. Rezultatul trebuia să fie o oază de verdeață şi de linişte, departe de tumultosul oraş.

Loturile nu s-au vândut, burghezia din acea vreme fiind sedusă de celălalt prioect imobiliar la modă pe atunci, bulevardul Passeig de Grácia. Doar două case din proiectul inițial au fost construite. Aşa că Eusebio Güell, a permis arhitectului să-şi lase imaginația să zboare.

În cele din urmă, familia Güell a donat locul administrației oraşului pentru a deveni parc public.

Parcul Güell – fantezist şi original, este una dintre cele mai impresionante creații ale lui Gaudí. Un loc vesel şi luminos, cu spații verzi, alei sinuase şi construcții interesante. Parcul a fost construit pe parcursul a 14 ani (1900-1914), pe colina de la a cărui înalțime poate fi admirat întregul oraş. Este împărțit în două zone, una mai puțin aglomerată, naturală, unde vegetația şi-a urmat cursul şi o a doua, mereu populată, cu sculpturi frumoase şi construcții interesante.

Intrarea în parc se face prin două porți din fier forjat şi este strajuită de două căsuțe care te duc cu gândul la casele de turtă dulce din povestea “Hansel şi Gretel”.

Casa copiilor seamănă cu un mic palat. Are o fațadă veselă, decorată cu mozaicuri colorate ca nişte pietre prețioase, numite trecandis (fragmente de ceramică şi sticlă), ferestre mari la parter şi creneluri decorate şi ele cu mozaicuri. Pe acoperişul placat tot cu mozaic, se înalță semeț un turn cu o cruce dublă în vârf.

Casa vrăjitoarei, tot ca un mic palat, are pereții ca din turtă dulce. Este decorată cu bombonele în jurul ferestrelor mari, are de asemenea creneluri decorate cu mozaicuri şi vârful acoperişului în formă de ciupercă. Veselă şi primitoare, casa pare menită să atragă interesul copiilor.

Din faţa caselor pornesc două şiruri de scări elegante, care cuprind o mică cascadă. Aici aglomerație mare. Abia am reuşit să ne strecurăm până la binecunoscuta salamandră (decorată cu bucăți sparte de ceramică şi sticlă) şi, mai departe la Sala Hipostila – locul care trebuia să adapostească o piață acoperită. Zeci de coloane dorice susțin tavanul ondulat al sălii, pe care soarele şi luna sunt reprezentate în medalioane de trencadis frumos îmbinate.

Deasupra se află o terasă care parcă iese din trupul dealului, marginită de stânci ornamentale, palmieri şi de o bancă cu balustrada şerpuitoare, decorată cu mozaicuri pestrițe. Aici o pauză este importantă şi binevenită pentru odihnă, dar şi pentru a admira panorama încântătoare asupra oraşului.

Am urcat mai sus şi undeva, pe varful dealului, în partea stangă, pe locul unde ar fi trebuit să fie o capelă, printre pini, smochini şi migdali, am găsit un alt loc de unde am mai admirat o dată oraşul.

Parcul este o încântare şi sintetizează legatura dintre om, natură şi animale. Am admirat podurile şi viaductele, coloanele înclinate sub formă de trunchiuri de copaci, stalactitele ornamentale şi cuiburile uriaşe de păsări, elementele de mozaic colorate şi multe alte minunății. În parc se gaseşte şi o casă, în care şi-a trăit ultimii ani din viață Gaudi. Și ea seamană cu un palat din basme. Are un turn frumos şi este colorată în roz. Casa este acum muzeu.

Aici am încheiat a doua zi de vizitare a Barcelonei, într-un loc de basm. Ploaia ne-a alungat spre casă, dar am fost încântați de ceea ce am vazut aici.

Sejurul nostru în Barcelona se apropie de final. În ultima zi, încurajați de cerul senin şi soarele strălucitor, ne-am propus să vedem cea mai importantă creație (încă neterminată) a lui Gaudí, catedrala Sagrada Família.

De pe oricare din înălţimile deluroase ale Barcelonei, poţi zări turnurile Templului Expiator al Sfintei Familii (La Sagrada Família), biserica-simbol a oraşului, inclusiv de la noi de pe terasa apartamentului unde ne-am cazat.

Catedrala Sagrada Famíglia – a fost concepută ca o transpunere în piatră a Bibliei şi este una dintre cele mai stranii şi controversate construcții religioase şi în curând va fi şi cea mai înaltă.

Accesul în interiorul ei necesită puțină răbdare. “Coada” de la casele de bilete este foarte mare, dar ai ocazia să studiezi exteriorul şi ai timp suficient să faci poze.

Inițial proiectul i-a aparținut arhitectului Francisco del Villar, care a proiectat o catedrală neogotică şi a condus lucrările începute în 1882. Un an mai târziu Gaudí a preluat conducerea proiectului. Avea atunci 31 de ani. Din acest moment el şi-a dedicat întreaga viață construirii catedralei. Lentoarea cu care Gaudí a lucrat la uimitoarea sa capodoperă (timp de patruzeci de ani) era explicată de maestru prin afirmația: “Clientul meu nu se grabeşte”. “Clientul”, fiind Creatorul.

Gaudí a conceput acest „templu al creştinatății” ca având optsprezece turnuri: 12 pentru apostoli, patru pentru evanghelişti, unul pentru Fecioara Maria şi unul pentru Iisus. Bizarele turnuri şi fațadele sunt ornate cu nenumarate simboluri creştine şi elemente inspirate din natură.

Nu a rămas fidel planurilor originale schimbând aproape radical proiectul inițial.

În anul 1926, când a murit, doar Fațada Naşterii era finalizată, un turn, absida şi cripta.

Proiectului lui Gaudi i-au fost adăugate: fațada de sud, încă patru turnuri, precum şi naosul, început în 1978.

În prezent, se lucra la fațadele catedralei.

Catedrala are trei mari fațade, care domină exteriorul: a Naşterii Domnului, a Slavei lui Dumnezeu şi a Patimilor lui Hristos.

Interiorul este cu cinci nave, separate de patru şiruri de coloane albe, albastre, mov şi roşii, înclinate spre interior. Acestea se ramifică în partea de sus şi sprijină bolțile ca nişte frunze de palmier. Are vitralii frumoase cu forme abstracte, pereții laterali ca o dantelarie sculptată în piatră, câteva statui albe, balconaşe, o scară elicoidală ce coboară dintr-un turn. Medalioanele celor patru evanghelişti conțin doar simbolurile lor, fiind reprezențati de un leu, un înger, un vultur şi un taur.

Interiorul mi-a plăcut. Nu este aşa de straniu, precum exteriorul, are multe linii curbe specifice lui Gaudí, elemente stilizate şi este imens. Mi-a placut şi lumina filtrată prin vitralii şi ferestre, care scaldă interiorul.

Nu mi-a plăcut crucea agațată în fața altarului, pe care este răstignit Hristos.

Am privit, am admirat, am cântărit, după care am coborât la subsol, unde se află cripta în care a fost înmormantat Gaudí şi un muzeu – atelier. Aici sunt prezentate planuri, machete, desene şi proiecte ale catedralei, precum şi fotografii ale stadiului lucrărilor în diferite perioade.

Poți să fii încântat sau intrigat de arhitectura extravagantă a catedralei, uimit sau nu de grandoarea construcției, copleşit sau nu de interiorul ei, un lucru este sigur: Sagrada Família nu te va lăsa indiferent.

La poalele muntelui Montjuic, se întinde una dintre cele mai importante şi mai mari piețe ale oraşului Barcelona – Piața Spaniei. Este o piață aglomerată şi este înconjurată de multe atracții, printre care: Arenas - o fostă arenă pentru coride, care adăposteşte un centru comercial modern sau Fundația Joan Miro.

Am ajuns aici cu metroul L3, până la stația Espanya.

În Piața Spaniei se află două turnuri venețiene de 47m înalțime, care flanchează Bulevardul Reina Maria Cristina. Acestea au fost realizate de Raventos Ramon şi imită turnul bazilicii din piața San Marco din Veneția.

Centrul pieței este dominat de o fântană proiectată de către arhitectul Josep Maria Jujol, iar sculpturile ce o împodobesc au fost create de către artistul Miguel Blay Fabregas. Fântâna este cu adevarat “magică” doar de joi până duminică între orele 21,30÷24 (din luna mai până în septembrie) şi vinerea şi sâmbăta între orele 19÷21 (din luna octombrie până în aprilie), când are loc un spectacol minunat de apă, lumini şi muzică.

Pantele colinei Monjuic, sau “Muntele Evreilor” sunt acoperite de grădini şi sunt împânzite cu obiective de vizitat. Deasupra fântânilor din Montjuic, într-un palat superb, se află Muzeul National de Artă Catalană. Este considerat de mulți, ca fiind cel mai bun muzeu din Barcelona. El adăposteşte toate formele de artă: sculptură, pictură, obiecte de artă, desene, gravuri, fotografie, o colecție numismatică şi insistă asupra artiştilor catalani. Biletul de intrare este valabil doar pentru colecțiile permanente şi poate fi folosit două zile.

Nu am vizitat muzeul, fiind foarte mare şi vizitarea sa, cu siguranță, dura foarte mult. Eram în ultima zi în Barcelona aşa că ne-am plimbat pe colinele Montjuic, unde se află Satul Spaniol, Stadionul Olimpic, Gradina Botanică, etc.

Locul oferă privelişti frumoase asupra Barcelonei şi merită din plin să ajungeți până aici pentru că zona este spectaculoasă din punct de vedere vizual.

Am vizitat Castelul Montjuic, care are o terasă ce ofera o priveliste foarte frumoasă asupra mării, a portului industrial şi a oraşului Barcelona. Foarte bine conservat şi bine întreținut acest castel! Are ziduri impunătoare dar şi multe zone verzi. Aici se află şi un Muzeu Militar cu arme, uniforme şi arbalete, pistolete, etc.

Pentru alte privelişti superbe de la înălțime am luat un fel de teleferic (Funicular de Montjuic), care trece pe deasupra mării şi am ajuns în Barceloneta. Cartierul şi-a păstrat atmosfera tipic mediteraneeană, cu restaurantele sale unde “peştele e rege”, cu blocurile şi magazinele localnicilor, cu plaja şi faleza animată de turişti şi localnici pe biciclete sau role, sau făcând jogging.

Din Barceloneta am mers pe jos pâna în Port Vell şi am încheiat vizitarea oraşului pe bulevardul Rambla, în partea dinspre port, de unde am luat metroul pentru a ne întoarce la apartamentul unde ne-am cazat.

Mi-a plăcut în Barcelona! Pentru că este un oraş “viu”, colorat, unde amestecul de epoci, stiluri şi culturi se îmbină armonios. Mi-a placut intimitatea medievală a Cartierului Gotic cu clădirile sale vechi şi înalte, cu labirintul de straduțe ce dau în piațete, dar şi arhitectura modernă contemporană a oraşului.

Mi-a mai plăcut că nu trebuie să cauți arta neapărat în muzee, căci o poți întâlni şi pe stradă, aproape la tot pasul.

Și m-a impresionat în mod deosebit, în Barcelona, amprenta lui Gaudí asupra oraşului. Mi-a plăcut Gaudí pentru că a fost genial, pios, devotat proiectelor sale şi modest.

---

VIZUALIZĂRI: 2950 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI